Victor Ponta, între UE şi baroneţii locali

În miez de vară, în plină perioadă de concedii, izbucneşte, din senin, o răzmeriţă a unor aleşi USL la adresa ANI. Surprinzător, în lipsa din ţară a lui Victor Ponta. E un scandal din care, indiferent cum l-ar gestiona, Victor Ponta va ieşi prost. Ori în faţa UE. Ori în faţa baroneţilor.

Dramoletă estivală

Urmărind acest spectacol în care câţiva aleşi USL, cu probleme de integritate, s-au trezit mârâind la ANI, te întrebi cine şi de ce are interesul să-i arunce într-o luptă sterilă? Sunt cel puţin trei aspecte care înclină balanţa spre ipoteza că toţi cei care se autovictimizează şi atacă ANI, acum, sunt manipulaţi să recurgă la atitudinea aceasta:

1.Cei care pozează în victime nu au niciun motiv nou care să le fi provocat isteria. Ştiau că au proces, şi nu de azi, de ieri. Ştiau pentru ce sunt cercetaţi. Niciunul nu poate invoca faptul că nu a cunoscut legea. Şi, oricum, necunoaşterea legii nu absolvă de răspundere.

2. Toţi ştiu că nu au nicio şansă ca, pentru ei, lucrurile să se mai schimbe în favoarea lor, chiar şi în varianta în care, la presiune, Legea de funcţionare a ANI ar fi modificată. Nicio lege nu se poate aplica retroactiv.

3. Portavocile unora dintre ei – de la niveluri superioare ale administraţiei locale, personaje care au un cuvânt de spus în politica de cadre a partidelor –, ştiu, de asemenea, că legea nu are efect retroactiv, la fel cum ştiau de procesele pe care mulţi dintre aleşii cu probleme de integritate le aveau înainte de a fi puşi pe liste electorale eligibile. De ce i-au pus pe liste, în condiţiile în care finalul este previzibil? Pentru a-i putea controla şi cuminţi într-un mod mai eficient, în schimbul unor promisiuni în van de rezolvare a problemei? Nu e exclus.

Ce se urmăreşte de fapt?

Înclin să cred că se urmăreşte de fapt punerea unei cărămizi la temelia aplicării unui deziderat mai vechi, plan devoalat accidental, în vara anului trecut: dacă nu desfiinţarea ANI, măcar sterilizarea ei. Două argumente există în acest sens:

1.Isteria artificial creată şi întreţinută, acum, când, după calculele unora probabil, este un moment propice pentru a forţa modificarea Legii de funcţionare a ANI. În detrimentul ANI, evident. E o perioadă în care Parlamentul e în vacanţă, o perioadă prielnică pentru a crea artificial o stare de urgenţă, iar apoi, a cere rezolvarea ei tot în regim de urgenţă. Nu este exclus să existe tentaţia unei ordonanţe de urgenţă. Aşa că, până una - alta, se creează presiunea.

E gonflată până la schimonosire realitatea, fiind rostogolite în media informaţii eronate. Una ar fi să vorbeşti despre 50 de primari identificaţi în realitate de ANI ca fiind în stări de incompatibilitate în legătură cu apartenenţa lor la diverse regii autonome sau asociaţii de dezvoltare intercomunitară – întrucât aceştia fac, teoretic, obiectul scandalului. Alta este să creezi isterie prin cifra de “peste o mie” – cât avansa vicepreşedintele Asociaţiei Comunelor, Marian Gaju şi cât invocau, la rându-le alte voci din USL – cifră care include şi cazuri de conflict de interes, şi incompatibilităţi, şi cazuri de averi nejustificate.

Apoi, se anunţă public acţiuni de protest la adresa Guvernului pentru a determina schimbarea legii şi se prezintă situaţia în termeni apocaliptici – cum că, iată vine ANI şi, forţând interpretarea legii, dă peste cap foarte bunul mers de până acum al treburilor locale. Probabil, în zilele următoare, vor fi fabricate şi argumente populiste, cum că Executivul va trebui să scoată din vistierie sume mari de bani pentru organizare de alegeri – în varianta în care aceşti primari sunt găsiţi incompatibili –, sume din care s-ar face x spitale şi y şcoli.

2. Aversiunea USL faţă de ANI, dovedită nu o dată. „Nu mă obligi pe mine ca să-ţi spun eu ţie ba­nii mei”. Asta este de fapt ideea în jurul căreia gravi­tează conjuraţia averilor nejustificabile sau extrem de greu justificabile şi a susţi­nătorilor săi. Că-i exprimată în­tr-un stil a la Vanghelie, că-i exprimată mai rafinat lingvistic, ideea este că ANI le stă în gât tuturor celor cu probleme de integritate şi ce­lor care nu-şi pot explica averile. Adică, mul­tora. Iar antipatia este ex­primată făţiş şi tot mai vehement. Să le dăm cuvântul celor care, în ultimul an, au spus verde-n faţă ce cred despre această insti­tuţie şi, după puteri, ce-i vor pregăti.

În fierbintea vară a anului trecut, vocalul colonel Dogaru, reprezentant al Sindicatelor Cadrelor Militare Disponibilizate, anunţa că alianţa sindicală pe care o repre­zin­tă a semnat cu liderii USL o înţelegere secre­tă ce defineşte ca obiectiv desfiinţarea DNA, a ANI, a CNSAS şi a Curţii Constituţionale.

Cum s-ar fi conturat un scandal prea mare dacă decizia ar fi fost luată peste noapte, la aplicarea ei, se pare, se lucrează tacticos şi temeinic. Câteva luni mai târziu după decla­raţia colonelului rezervist, ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru – doamna care confundase limuzina familiei Năstase cu un taxi, fără niciun fel de repercusiuni şi fără nicio reţinere ulterioară nici a ei de a ocu­pa funcţia de ministru, nici a lui Victor Ponta de a o numi –, i-a anunţat pe experţii Comisiei Europene că vrea să elimine competenţele ANI. Acele competenţe care se referă la conflictele de interese şi incompatibilităţile demnitarilor, fie ei aleşi în funcţii sau numiţi, şi să diminueze competenţele CSM.

A urmat un calificativ pri­mit public de pre­şedintele A.N.I. din partea ex-se­cre­tarului general adjunct al Gu­ver­nu­lui, Dan Mihalache : “Jigodie frustra­tă”. Asta după ce, în pra­gul alegerilor din 9 decembrie 2012, alături de trei mi­ni­ştri ai Ca­bi­netului, intraţi în cursa pentru un loc în Parla­ment – Eduard Hellwig, Liviu Pop şi Ovi­diu Silaghi –, fusese declarat incompatibil. La puţin timp, senatorul Crin Antonescu subscria:“Sunt deplin so­li­dar cu toţi”. Şi sublinia:“Nu face A.N.I. alegeri în România, fac cetăţenii României”.

Început de an 2013. Început de mandat parlamentar. Deci, planuri conturate. “ANI nu ar trebui să existe şi, în ceea ce mă priveş­te, susţin un program al USL, pentru că în pro­gram, se exprimă semne de întrebare vizavi de acest experiment făcut în România, cu ANI”, declara Sorin Roşca Stănescu. Îi ţinea isonul un alt pe atunci încă parlamentar, George Becali: „Dacă vreo­dată o să existe un proces în sensul ăsta (pentru necompletarea declaraţiei de avere – n.r.), o să declar legea neconstituţională, pen­tru că nu mă obligi pe mine ca să-ţi spun eu ţie banii mei (...). O să fac o lege pentru desfiin­ţarea ANI”. Gigi Becali nu a mai apucat să se bucure de victorie. Pentru colegii lui de Parlament, de partid, de alianţă nu este, însă, târziu.

Cu alte cuvinte, baronii, baroneţii şi, în general oamenii cu bani, cu interese şi influenţă din USL sau portavocile lor au dat, iată, startul asaltului asupra ANI.

Între aprecierea UE şi frăţia baronilor

Victor Ponta va ieşi prost indiferent de decizia pe care o va lua. Dacă ar accepta modificarea legii, asumându-şi eliminarea unor prerogative din atribuţiile ANI, decizia se va reflecta negativ în următorul Raport MCV, iar dl Ponta riscă dinamitarea relaţiilor cu UE. Şi, în plus, riscă să fie arătat cu degetul ca artizanul unei noi amânări pentru intrarea României în Spaţiul Schengen. În Raportul privind progresele înregistrate de România în cadrul MCV, din ianuarie 2013, CE punea punctul pe “i”: “Este important să se clarifice faptul că ANI rămâne singura autoritate însărcinată cu verificarea potenţialelor incompatibilităţi ale funcţionarilor aleşi şi numiţi”.

Dacă ar respinge făţiş ideea – şi nu neapărat din cauza unor reţineri cauzate de moralitate –, şi-ar dinamita relaţia cu baronii şi baroneţii locali, de care depinde anul viitor, la vot.

Aşa că, momentan, a găsit o soluţie de avarie : “Vreau să vedem ce se întâmplă pe final şi după aceea ne punem cu toţii la masă, şi cu Ministerul Justiţiei, şi cu ANI, şi cu toţi ceilalţi, cu Parlamentul, să vedem care e soluţia", a anunţat, la RTV, premierul. Asta deşi, cu puţin timp înainte Ministerul Justiţiei se exprimase clar. Şi a dat aviz negativ proiectului de lege iniţiat de Liviu Dragnea, care scotea din regimul incompatiblităţii calitatea primarilor de membri în consiliile de administraţie ale unor regii şi servicii deconcentrate. Dar e momentan. Perspectiva de a avea un stat în care corupţii vor  desfiinţa după bunul plac legi şi instituţii ale statului de drept rămâne, totuşi, la orizont.