De același autor
...”Cum să mai vedem în ţară cinste, muncă, propăşire,
Când spoială azi e totul, când vezi că prin linguşire
Şi făţarnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!
Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca să-nveţi puţină carte
Când te uiţi că-n asta ţară, dată pradă celor răi,
Înţelepţii sunt victime, ticăloşii sunt călăi !”.....
Al. Vlahuţă „Cârmacii” (1881)
Interpretarea Genezei poate fi şi spirituală şi (tragi)comică. Dumnezeu nu l-a înzestrat pe Adam cu o limbă pre-făcută (prefăcuta a apărut mai târziu) ci doar cu ceva “mai primitiv decât o limbă, o «forma lacutionis», o gramatică universală”. Asta-i partea (Umberto) Eco-spirituală. Unde mai pui că a amestecat şi limbile inventate, în Turnul Babel, alterând bruma de universalitate. Dar Dumnezeu nu s-a grăbit nici cu dăruirea inteligenţei pentru că IQ-ul imprimat pe cortexul primilor oameni a fost crescut lent ca o încălzire globală, pe scara Kelvin, de la zero absolut până la “vremea” lui Augustin de Hipona. Altfel spus, sau (Mark) Twaini-comic, “în primul rând, Dumnezeu a creat nişte idioţi. Asta a fost pentru practică. Apoi a făcut consiliile şcolare”
În timp au mai apărut şi consilii judeţene, ministeriale şi naţionale (de etică, en passant), internaţionale, mondiale şi alte sinedrii care sunt alte creaţii, unde şi-au mai vârât şi alţii coada, dar este altă poveste care, ca şi altele, merge mai departe....
Din cele două acţiuni divine, fără să “mituim” teoria creaţionistă, (cu mituri nu cu mite), am putea crede că lutul folosit de Dumnezeu a fost unul de cea mai proastă calitate. Efectele le simţim şi azi şi se vor propaga până la sfârşitul lumii.
Şi dacă stai să te gândeşti că în zilele noastre, în timp ce o parte a lumii ştiinţifice mondiale - termenul de om de ştiinţă a apărut pe la 1830 lansat de savantul britanic William Whawell - îşi îndreaptă cercetările spre trecut, preocupată de geneza universului nostru până la primul big-bang, o mică parte a unei alte lumi, locale, se uită lung şi cam “în orb”, la viitorul educaţiei, după ultimul clopoţel de la bacalaureat.
Educaţia arde, ştiinţa se piaptănă. Să revenim la procreaţii.
Până la învăţătura formală creaţiile noastre trebuie să primească, pe lângă educaţia ca zestre genetică (vorbind de cuplurile tradiţionale), învăţătura părintească din cei 7 ani în “Tibetul” familiei, cunoaşteţi, care azi au scăzut la 6 sau chiar 5, mâine (până în 2020) se visează la 3, şi poimâine ?... asta este o altă temă.
Aşadar, trebuie să ne educăm copiii, cât îi mai avem pe-acasă, dar nu le putem da altă educaţie decât aceea pe care o avem. Dacă avem una.
Lăsăm pentru altă dată ciclul primar şi gimnazial şi ajungem la capătul celor mai frumoşi ani, poate, anii de liceu. “Elevii care au picat BAC-ul nu trebuie să moară de foame”..... (doar pentru că cei care îl iau nu au ce face cu el). Se pregăteşte licenţa ! Să vezi aici ce se mai moare de foame !
În general, e bine că adolescenţii şi tinerii nu îşi dau seama cât de mult vor învăţa în restul vieţii lor, fără note, examene şi diplome. Astfel, nimeni nu va mai muri nici de umilinţă..... Tot ce au de făcut este să învăţe din lecţiile guvernului, care nu-i va abandona pe cei defavorizaţi de propriul dezastru.
“I teach you Superman”, grăit-a Zarathustra ! “Vă vom plăti meditaţiile şi vom organiza sesiuni speciale” grăit-a lacustra guvernlustra. Probabil până vor trece cu toţii puntea suspinelor bacalaureate.
Incompetenţa induce aviditatea, ca rezultat al muncii, de a da lecţii, chiar şi când nu te pricepi la nimic, mai degrabă decât a gândi (şi a munci) pentru a decide ce trebuie dat. Politicienii înţeleg cel mai bine asta şi de aceea îndeamnă la studii viitoare. Toţi au aflat că e mai importantă calitatea decât cantitatea şi au trecut direct la diploma celui mai înalt nivel. Doar “in Şpaga we trust !” Sau nu ?
Ce găseai mai ieri pe toate drumurile găseşti azi on line, doctorate non-stop !
Şi asta pentru că “e inadmisibil ca nişte cetăţeni ai României să nu aibă acces la studiile superioare doar din cauză că nu ştiu să scrie sau să citească”. „Vrem învăţământ şi manuale universitare într-o limbă pe care şi analfabeţii să o poată înţelege. Nu e vina lor că sunt analfabeţi, aşa s-au născut, nu au ales să fie în felul acesta” ar fi grăit un precursor al ultimei ordonanţe guvernamentale de modificare a legii educaţiei.
Vedeţi, libertatea cuvântului are şi dezavantaje. Şi nu sunt puţine. Căscaţi gura, fără s-o obturaţi cu palma, la vorbele aleşilor şi vă convingeţi.
Şi la urma urmei la ce mai foloseşte şcoala dacă poţi deveni mizerabil de bogat şi fără să fi trecut prin vreuna ? YOKtoDOCŢII au intrat în roata cobaiului care crede că doar iuţeala de picior contează pentru a ajunge la caşcaval.
Învârteala pe roată e bună dacă folosiţi roata Deming.
Alte iuţeli, de mână şi nebăgarea de seamă, se învaţă la Sorbonica nu la Sorbona (Sorbonne, pour les connesseurs) şi se practică oriunde poţi face o magie, o dedicaţie, o aroganţă...
Diplomele sunt astăzi un fel de gadget-uri care, la rândul lor, au devenit standard social.
Doritorii au auzit că “man is something that shall be overcome”. Pentru toţi corupţii ăsta este motto-ul abecedarului “alternativ”, la nivelul rudimentar. Este casta de jos a negativilor subeducaţi. De ce teroriştii de top studiază numai la Londra ? Vedeţi de ce trebuie, totuşi, pentru orice te-ai hotărât să faci în viaţă, o şcoală bună şi o educaţie continuă ?
Cunoaşterea se poate îmbogăţi continuu în două feluri: să fii sceptic, scormonitor şi dornic de a învăţa mereu, precum Lao Tse, Descartes sau Cioran, sau să crezi că ştii tu tot, că eşti pe aleea progresului şi că numai tu poţi reforma educaţia, ca Protagoras, Platon sau (cei care au apărut după ultima viitură în) Ministerul Educaţiei Naţionale...
Acolo unde oamenii nu sunt proşti s-ar putea să nu găsim nici cârmaci buni.
Mai sunt şi alte păreri ?
