De același autor
Nu degeaba spunea ca e un politician pragmatic, care prefera sa priveasca în viitor. Poate ca de aceea, anul trecut, Adrian Nastase a facut ordine în familia sa politica. S-a certat cu Ion Iliescu-tatal si si-a botezat fiul spiritual în ale politichiei. Premierul spunea în prima jumatate a anului trecut ca Ion Iliescu este o pagina de istorie si ca lumea îl vrea în continuare la Cotroceni.
Apoi, nemultumit ca este al doilea în clasamente si în sufletele oamenilor, a vorbit despre alegeri anticipate, despre modificarea sistemului de alegere a presedintelui, despre remaniere si chiar despre demisie.
La randul sau, presedintele s-a întrecut cu dragalaseniile. Si-a început anul facandu-l pe prim-ministru arogant. Apoi, cum venea vorba despre corupti, arata cu degetul catre guvern. Pentru ca, în ultimele zile ale anului, sa spuna ca premierul e mai tanar cu 20 de ani si este mai impulsiv, mai impetuos.
Asadar, cei doi se trimit reciproc la azil sau la scoala de bune maniere. Nu mai lipsea din aceasta drama freudiana decat imaginea lui Victor Ponta, creierul mic, dar mic de tot al tinerilor PSD-isti.
Asemeni lui Fat Frumos, Victor Ponta a crescut într-un an cat altii în zece. Doar un an a trecut de cand s-a nascut o noua stea. Steaua lui Ponta. In acest an omul a ajuns, din simplu procuror, seful Corpului de control al guvernului si berbecul premierului în ciomageli politice. In partid a intrat acum cateva luni, pentru a prelua fara probleme sefia tineretului social-democrat. Acum sta de-a dreapta lui Adrian Nastase care, dupa ce l-a contemplat bine, a concluzionat ca seamana cu Nicolae Titulescu. Dar numai din profil. Fostul ministru de Externe taranist este, cel putin în declaratii, marota premierului, modelul caruia vrea sa-i semene mai mult si mai mult. Ud de emotie, berbecutul n-a pierdut prilejul sa se remarce. Daca modelul lui Nastase este Titulescu, apoi modelul lui, al lui Ponta, nu poate fi decat Adrian Nastase. Sa mai zica cineva ca n-are stofa de politician si n-a învatat nimic din oportunismul protectorului sau.
Sa ne ierte Ion Iliescu, însa pentru un tanar pesedist de viitor modelul "sarac si cinstit", îmbracat la Apaca, e depasit de istorie. Capitalismul de cumetrie merge numai cu Armani.
E drept, pentru a ajunge pe caii cei mari, Victor Ponta nu a stat degeaba. A fost pus la munci grele si urat mirositoare. A umblat prin tomberoanele Consiliului general al Bucurestiului, i-a spalat si i-a pieptanat pe consilierii ministrilor si pe baronii locali, care pot spune acum ca sunt fara pata. A umplut presa de rapoarte festiviste care demonstrau ca mirosul de coruptie din guvern a fost lasat în urma de taranistii aflati la guvernare pana-n 2000. Asa si-a castigat renumele de jumatate de Titulescu de la Adrian Nastase. Pus pe picioarele din spate de mana blanda, dar ferma a premierului, Victor Ponta a început sa rosteasca si primele cuvinte în viata politica. El le-a spus verde-n fata puilor de social-democrati care ar trebui sa le fie principiile pentru a fi demni de un partid asa mare: sa-si ia gandul de la afaceri cat stau în partid si sa se fereasca de conflictul de interese, sa ia cursuri de bune maniere si sa vorbeasca civilizat, chiar daca au de-a face cu adversarii politici, iar, daca au probleme cu justitia, sa demisioneze.
Pentru cei care au venit în partid pentru ca si-au dorit sa fie ca Serban Mihailescu sau Miron Mitrea, "decalogul" lui Ponta e o lovitura sub centura. Ce vorba e aia sa-si ia gandul de la afaceri, cand afacerile familiei Sechelariu merg tot mai bine, productia de oua a fermei Nastase e tot mai mare, avocatii partidului întorc cu lopata roadele campaniei anticoruptie, aparand miliardari de carton, iar din programul Cornul si laptele curge mierea banilor publici? Si-ar putea construi casele la Cornu sau vilele în orasele de resedinta ca simpli parlamentari, doar din foile de drum falsificate si din diurnele pentru sedintele la care n-au fost? Cum sa faca "ciocul mic", cand eroii din panteonul partidului si-au cucerit laurii facandu-si adversarii albie de porci si tarandu-i pe la Parchet, cand au vrut sa arate cat de serioasa e campania anticoruptie? Si nu ar fi o mare greseala sa renunte la carnetul de partid, cand au probleme cu justitia? Nici Gabriel Bivolaru nu a facut-o si i-a folosit.
Deputatul Viorel Gheorghiu, cel pe care l-a dus mintea sa-si fure masina pentru a încasa asigurarea, nu si-a depus nici el demisia. Guvernul însusi a trecut prin sute de scandaluri cu fruntea sus, iar despre demisie s-a vorbit în treacat, ca despre un vis urat. Nici chiar seful tinerilor PSD-isti nu stie de unde începe sa fie politicianul o culme a moralitatii.
Este suficient sa aiba sase case, ca Nastase, sau îi trebuie opt, ca lui Serban Mihailescu? Iar casele, cate nivele trebuie sa aiba? Sase, cat are blocul construit fara avize si aprobari de Sergiu Sechelariu pentru Adrian Nastase? Sau mai mult, cum au hotelurile fratilor Paunescu si ale altor simpatizanti ai partidului? Si problema centrala, de la cate lefuri, indemnizatii si spagi în sus trebuie sa înceapa sa se considere un demn reprezentant al partidului? Cei care au privit profilul de Titulescu al lui Victor Ponta au crezut o secunda ca au intrat degeaba în partid. Dar chipul unui politician, fie el si tanar, trebuie privit din fata. Daca ar fi facut asa, ar fi vazut cu totii ca, în vreme ce jumatatea de figura titulesciana a lui Victor Ponta era impasibila, jumatatea cealalta, care seamana cu Adrian Nastase, face cu ochiul, dandu-le sperante. Victoras stie deja ca marile modele pentru tanarul pesedist exista în natura. Se numesc Culita Tarata, Viorel Hrebenciuc, Viorel Gheorghiu, Bebe Ivanovici, Antonie Iorgovan, Rodica Stanoiu, Marian Oprisan, Nicolae Mischie, Miron Mitrea, Dumitru Sechelariu, Octav Cozmanca, Marian Vanghelie, Ristea Priboi, Gabriel Bivolaru, Miky Spaga etc., etc., etc. si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Adrian Nastase. Sa tot alegi! Tanarul pesedist trebuie sa stie de mic: capitalismul romanesc va fi de cumetrie sau nu va fi deloc!
