De același autor
Dezvoltarea economica a fost considerata pentru multa vreme ca fiind preocuparea economistilor, inginerilor si planificatorilor. Rolul politicienilor si al politologilor parea a fi secundar. Pentru prevenirea adversitatilor sociale, ajutorul extern s-a concentrat pe ameliorarea sistemelor de educatie si sanatate, ambele considerate a fi in afara preocuparilor politice. Cei implicati in ajutoare din strainatate se asteptau ca, in urma progresului economic si social, cu siguranta, se va consolida si un sistem politic democrat si stabil.
Experienta acumulata in ultima decada a demonstrat clar ca eradicarea saraciei si a starii de subdezvoltare depinde puternic de structurile politice si de competenta guvernantilor din tarile respective. Fara politicieni si birocrati corecti si competenti, fara transparenta politica si fara independenta juridica, distribuirea resurselor continua sa fie inechitabila, iar ajutoarele venite din strainatate sunt irosite sau, mai rau, ajung in posesia grupurilor parazitare si retrograde.
Cu putine exceptii, in tarile in care guvernanti competenti au respectat drepturile individuale si in care populatia a participat efectiv la procesul de guvernare, s-a inregistrat progres economic si social. Chiar si state profund subdezvoltate, precum Botswana si Mali, sub guvernare responsabila si liberala, au avansat economic in mod impresionant.
In majoritatea tarilor din Europa de Est, tendintele socialist-etatiste, coruptia si clientelismul noilor guvernanti, mostenite din trecutul comunist, au franat procesul de dezvoltare si democratizare. Est-europenii care au adoptat o politica liberala au reusit sa iasa rapid din tranzitie si sa se asocieze cu statele prospere din Europa Occidentala.
Celelalte, in care ideologia “socialista” a continuat sa domine, au ramas in urma si s-au impotmolit in stagnare economica si saracie.
Socialism versus liberalism
Socialismul “modern” nu implica in mod necesar dictatura crunta si terorizarea populatiei din perioada stalinista sau a Revolutiei Culturale din timpul lui Mao Tse Dun. Ideologic, socialismul, ca si versiunea totalitara, comunismul, se bazeaza pe valori egalitariste in sens de nivelare economica si sociala, “justitie sociala” in sens de redistribuire fortata a bunurilor materiale si un stat puternic care sa conduca societatea spre o stare de satisfactie “colectiva”.
In Europa Est-Centrala, Armata Rosie a impus, prin teroare, exterminare si deportari in masa, o forma sociala mult inferioara civilizatiilor existente inainte de ocupatie. Indoctrinarea “socialist-egalitarista” a est-europenilor timp de 45 de ani are inca reverberatii puternice atat in gandirea populara, cat si in mentalitatea noilor guvernanti.
“Justitia sociala”, un termen tentant si seducator, utilizat frecvent in propaganda socialista si populista, implica aplicarea unor masuri guvernamentale de “combatere” si “eliminare” a saraciei, a maladiilor, a suferintelor si, in cele din urma, a diferentelor dintre oameni.
Un guvern “de stanga”, prin definitie, chiar daca ar fi onest si bine intentionat, prin implicare directa in functionalitatea pietii si prin proiecte de inginerie sociala, are tendinta de a ingradi libertatea individuala, “bineinteles” in interesul societatii. Rezultatul ulterior este inevitabil o degradare a activitatii economice, o inertie care descurajeaza initiativa si inovatia si o uniformitate sociala mediocra.
Constienti de aceste consecinte defavorabile, socialistii din tari occidentale precum Marea Britanie si Germania au adoptat anumite posturi liberale si s-au declarat, ideologic, “de centru”. Pretinzand respectabilitate, socialistii “centristi” si-au redefinit “ideologia” amalgamarii socialisto-liberale si a acceptarii pietii libere ca “A Treia Cale”. Dar elementele conservatoare ale socialistilor nu accepta glisarea spre centru, continua sa elogieze miturile colectiviste si ataca individualismul civic, companiile multinationale si capitalismul.
Liberalismul de traditie anglo-americana reprezinta o organizare politica, economica si sociala in care “dogma” centrala este respectarea drepturilor individuale. Liberalismul se bazeaza pe respectarea universala a legii, separarea puterilor in stat, garantarea proprietatii private si crearea unor institutii care sa previna ingradirea libertatii individuale. In liberalism, guvernul are un rol mult mai limitat decat in socialism. Controlul popular al institutiilor publice si aplicarea egalitara a legilor creeaza conditii economice si sociale “deschise” in care cetatenii pot atinge un nivel de succes pe masura talentului, harniciei, initiativei si aspiratiilor personale.
In Statele Unite, drepturile cetatenilor (The Bill of Rights) au fost consfintite in Constitutie. Documentul a fost conceput de un grup de lideri extraordinar de inspirati care au inteles ca libertatea personala si respectarea demnitatii individuale sunt esentiale nu numai pentru satisfactia vietii personale, dar si pentru dezvoltarea economica a societatii.
Succesul economic al SUA se datoreaza in mare masura vitalitatii si dinamismului sistemului “capitalist” al pietii libere. Interventiile guvernamentale in activitatea economica si formalitatile birocratice sunt limitate. Statul a incurajat dezvoltarea unui sistem educational versatil si puternic. Promovarea cadrelor se face pe baza de merit.
In Europa Occidentala, in perioada de expasiune economica rapida dupa razboi, guvernanti cu inclinatii socialiste au majorat impozitele si au extins obligatiile bugetare fata de electorat prin adaugarea de noi beneficii si masuri de asistenta sociala. In numele bunastarii generalizate, reteaua sociala de beneficii a fost extinsa la niveluri aberante si imposibil de sustinut.
In consecinta, cheltuielile publice masive au creat mari deficite bugetare, eforturile si responsabilitatea individuala nu au mai fost recompensate proportional si cresterea economica a fost sufocata de impozite si reglementari guvernamentale. Intreprinderile, ca sa-si mentina competitivitatea, au fost obligate sa reduca numarul de angajati si sa transfere unitati de productie in strainatate. Somajul din tarile cu guvernanti socialisti precum Franta si Germania ramane constant in jur de 10%, pe cand in SUA si Anglia, tari cu economii mai liberale, somajul este de 5%. Incercarile guvernantilor de a reduce beneficiile sociale acordate in trecut se lovesc de rezistenta grupurilor de beneficiari care, intelegand necesitatea reformelor, accepta numai revocarea subventiilor si avantajelor altora, nu a celor proprii.
Rolul guvernului
Statul nu este natiunea sau patria. Apartenenta la o natiune reflecta o comunitate de istorie, traditii, limba, teritoriu si “mandrie sentimentala”. Guvernul este o administratie temporara, un instrument al comunitatii necesar pentru functionalitatea colectiva.
Guvernul si guvernantii nu trebuie sa fie perceputi ca o sursa de privilegii si avantaje materiale sau ca o autoritate “divina” care trebuie “servita” si “venerata”.
Concentrarea puterii in mainile oamenilor politici la conducere si a birocratiei guvernamentale este un pericol mare si perpetuu pentru libertatea individuala. Chiar si politicienii onesti si bine intentionati, odata ajunsi la putere, se pot metamorfoza surprinzator in autocrati. Simtul exercitarii autoritatii, setea crescanda de putere si iluzia ca guvernul are capabilitatea de a “rezolva” problemele societatii pot duce la aroganta, lipsa de transparenta, clientelism si intoleranta fata de critici.
Trebuie sa existe un mecanism functional prin care liderii politici si functionarii publici sa poata fi trasi la raspundere astfel incat cei necorespunzatori si cei care abuzeaza de putere in interese personale sau de grup sa fie indepartati din functii.
In democratie, extinderea continua a beneficiilor sociale din bugetul statului sub presiunea promisiunilor populiste nu poate duce in final decat la o forma de colectivism: comunism, socialism sau paternalism statal. In regimurile totalitare, tirania autoritatilor este derivata din pretentiile total nejustificate ale unei elite minoritare de a adopta o oarecare ideologie si de a o impune fortat intregii societati prin control strict al activitatii cetatenilor.
Intr-o societate democrata trebuie sa existe institutii si mecanisme prin intermediul carora puterea guvernantilor sa fie limitata. Functiile principale ale guvernului trebuie sa fie protejarea libertatii cetatenilor si a natiunii fata de dusmanii interni si externi, mentinerea ordinii publice, respectarea legilor si contractelor si asigurarea conditiilor de functionare competitiva in cadrul pietei libere.
Pentru ridicarea nivelului de trai al populatiei si functionalitatea pietei libere, guvernul trebuie sa garanteze proprietatea privata si sa asigure detinatorii de capital si institutiile financiare ca investitiile lor nu vor fi confiscate sau furate. Investitiile sunt esentiale pentru crearea locurilor de munca, dezvoltarea economica si, in cele din urma, a prosperitatii. Fara investitii substantiale, activitatea economica scade, iar somajul devine endemic. Investitorii autohtoni sau straini trebuie sa fie convinsi ca riscurile nationalizarii, furtului, santajului si concurentei subventionate sunt inexistente sau minime.
Intr-o economie liberala, guvernul functioneaza ca arbitru prin formularea si interpretarea regulilor activitatii economice si prin asigurarea aplicarii lor. Piata libera permite diversitate, flexibilitate, initiativa particulara si cresterea productivitatii. Intr-o societate “deschisa” cu verticalitate politica si legala in care statul asigura concurenta neingradita, piata corecteaza majoritatea abuzurilor si exceselor fara interventia directa a guvernantilor.
Concluzii
Pentru ca o societate subdezvoltata sa progreseze spre o economie de piata viabila si spre prosperitate, este necesar ca elitele politice sa-si dea silinta sincer si ferm sa mentina o societate “deschisa”, sa respecte libertatea individuala, sa incurajeze participarea societatii civile si sa asigure independenta organelor juridice. Daca politicienii sunt preocupati de imbogatirea personala si manipuleaza mecanismul guvernarii in scopul acumularii de putere politica, intreaga activitate economica se viciaza, iar populatia isi pierde respectul fata de guvernanti.
Erodarea increderii in institutiile statului si in liderii politici descurajeaza participarea cetatenilor la procesul de guvernare, alunga investitorii si duce la stagnare economica si regres social.
Incompetenta si aroganta birocratiei, autoritarismul politic si coruptia oficiala provoaca nesiguranta, indreptarea capitalului spre strainatate si perpetuarea subdezvoltarii.
