De același autor
Așadar, explicația acestui inutil exercițiu de PR numit „strategia de autostrăzi“ e fie că guvernul crede că două hărți și trei linii pot lua ochii fraierilor, fie că se încearcă fundamentarea unor noi contracte dubioase.
Pe seama noii „strategii de autostrăzi“ s-au spus zilele acestea cam toate bancurile care există. Nu era nici greu cu atâtea bâlbe ale guvernului, de la inventarea „orașului Sălaj“, modificarea unei autostrăzi din pix între două variante de PowerPoint prezentate publicului drept „strategia bătută în cuie și pentru care, fără grijă, avem bani“, sau dezastruosul interviu al d-lui Șova: „de ce este prioritară autostrada de centură Sud a Bucureștiului, dacă tot traficul va fi pe partea de nord?“, „Păi ce legătură are una cu alta?“. E imposibil să tratezi serios un document de asemenea amatorism; mai curând, toată afacerea PowerPoint-ului arată ca unul dintre obișnuitele exerciții de PR cu care guvernul ne-a obișnuit în ultimele luni și care, din păcate, rămân insuficient sancționate de opinia publică.
Să rămânem, așadar, la fapte. Comisia Europeană (mai exact, DG Regio) a pus piciorul în prag încă de acum câțiva ani și a cerut României să facă un Master Plan de transporturi, fără de care nu ne mai dă bani de-acum înainte, punct. A cerut României, nu lui Ponta, nu lui Șova, nu lui Mănescu și nici predecesorilor lor, ci Guvernului României, ca partener în asemenea discuții. Fără Master Plan, UE nu mai dă niciun ban pentru transporturile din România – nici pentru infrastructura națională, nici pentru cea regională (drumuri județene). Inclusiv pentru acestea din urmă Comisia a zis că, de data asta, în 2014-2020 adică, nu va da bani decât dacă se leagă cumva de rețeaua TEN-T („coridoarele“, pentru d-l Șova), ca să nu mai pățească la fel ca data trecută, când programul operațional sectorial de transporturi, POS-T, a fost respins de vreo două ori pe motiv de lipsă de coordonare cu programul operațional regional, POR, și mai târziu s-au și reparat pe bani europeni niște drumuri care nu legau nimic de nimic din această cauză. Pe scurt, pot vorbi Ponta, sau Șova, sau Mănescu, sau toți ceilalți în cor, de orice proiecte prioritare și idei noi - nu îi iau în seamă nici UE, nici ceilalți finanțatori, BEI, BERD sau alții.
Care e obsesia cu Master Planul? Păi toată lumea vede că România nu construiește nimic, dar vine cu noi și noi priorități pe hârtie; se fac contracte înainte să se facă strategie; apoi toate contractele sunt întârziate că nu-s bani la buget și se plătesc penalități de întârziere constructorilor care stau degeaba. Ba, chiar mai rău, se fac doar studii de fezabilitate de zeci de milioane de euro pe șosele care nu se vor construi niciodată: a se vedea „drumurile expres“ din mandatul lui Orban, vreo 40 milioane de euro zvârliți pe studii care au și expirat între timp. Master Planul trebuia să dea o bază rațională, obiectivă, economic justificată, pentru priorități de infrastructură, care să rămână bătute în cuie indiferent cine vine la guvernare. O autostradă nu se construiește într-un mandat de ministru, care rareori depășește un an la noi, așa că nu interesează pe nimeni imaginația d-lui Șova.
Master Planul va fi gata în februarie 2014. Până acum, s-a făcut în august o primă listă de priorități, deocamdată neacceptată de Comisie, deoarece nu e suficient fundamentată, listă care se găsește aici: http://www.ampost.ro/pagini/seminar_informativ%20. Până una-alta, chiar dacă acest prim raport nu e grozav și va fi revizuit, cam acesta ar fi singurul punct de plecare: consultanții Master Planului sunt singurii care au făcut un model și au analizat serios niscaiva date fără de care nu s-ar putea ști ce merită construit și ce nu, de pildă, datele de trafic. Cu toate limitările raportului, nu văd ce alte date noi ar fi avut la dispoziție guvernul ca să-și justifice prioritățile noi din faimosul PowerPoint. Și chiar în acest raport, criticat că ar fi o listă de Crăciun care merge mult dincolo de posibilitățile de finanțare, autostrăzi ca: Ploiești-Buzău-Focșani-Galați-Brăila, Brașov-Bacău-Iași-Ungheni sau Craiova-Calafat apar ca proiecte care, după trafic, ar merita analizate după 2020, în niciun caz înainte de 2015!
În ceea ce privește banii europeni, guvernul ar trebui să vină cu o explicație mai serioasă decât „așa ni s-a năzărit“ pentru schimbarea traseului Pitești-Sibiu în Pitești-Râmnicu Vâlcea și Ploiești-Comarnic-Brașov-Sibiu. Ne facem pur și simplu de râs. Nu există nicio fundamentare serioasă, bazată pe analize de trafic, care să susțină o asemenea propunere, iar Comisia nu acceptă desene în carioca. Dimpotrivă, pare la mintea cocoșului că ruta Sibiu-Brașov ar face de-a dreptul imposibil traficul între Brașov-Comarnic, chiar presupunând că s-ar construi și autostrada „în parteneriat public-privat“ până atunci; darămite dacă nu se face. Că, vorba ceea, am mai construit până acum cu succes zeci de autostrăzi în parteneriat public-privat și nu se poate să nu ne reușească și de această dată. Pentru cine a uitat, pe Comarnic-Brașov e a treia oară în care se încearcă un parteneriat public-privat, după două licitații eșuate în ultimii zece ani.
Așadar, explicația acestui inutil exercițiu de PR numit „strategia de autostrăzi“ e fie că guvernul crede că două hărți și trei linii pot lua ochii fraierilor, fie că se încearcă fundamentarea unor noi contracte dubioase. Ar fi destule: consultanțe care nu se vor folosi niciodată sau parteneriate public-private în stil original, cu-finanțare-fără-finanțare-cu-operare-sau-fără, dar preferabil fără licitație. Cum se tot încearcă prin legiferarea parteneriatului public-privat și cum se încercase inițial și în afacerea Bechtel, contract pe care d-l Șova, tot strategic, nu-l găsește.//
.png)
