De același autor
Greu la deal cu boii mici. Dar si mai greu cu frica de propria neputinta. Pe Hugo Chavez nu-l chinuie indoielile cu privire la capacitatile sale eterne si nemuritoare. Liderul nationalist comunist de la Caracas, un prieten bun al fostului kaghebist Vladimir Putin, al presedintelui iranian Ahmadinejad si al tuturor antiamericanilor si antisemitilor din lume, si-a asigurat eventualitatea mentinerii perpetue la carma, gratie unui nou referendum. Stirea, data publicitatii la mijlocul lunii februarie, ar fi fost destul ca sa-i alerteze si sa-i scandalizeze pe toti adeptii democratiei din lumea libera.
Aproape simultan s-a aflat insa si faptul ca seful Partidului olandez al Libertatii, deputatul Geert Wilders, un luptator impotriva "islamo-fascismului", ar fi vrut sa dea curs unei invitatii a Camerei Superioare a Parlamentului britanic. Lorzii il invitasera la Londra sa-si prezinte aprig controversatul film Fitna, masiv criticat in Vestul Europei pentru ca echivaleaza Coranul cu un manifest nazist, le cere musulmanilor sa rupa din el paginile militand pentru intoleranta si asociaza aceasta carte campaniei teroriste islamiste.
Autoritatile britanice l-au impiedicat insa pe Wilders sa treaca de aeroportul londonez Heathrow. Desemnat drept "pericol la adresa securitatii interne a Marii Britanii", parlamentarul olandez s-a vazut trimis acasa.
Decizia Ministerului laburist de Interne, condus de Jacqui Smith, n-a intarziat sa provoace o iritare fara precedent deopotriva la Haga, in raporturile dintre Marea Britanie si Olanda, precum si in mass-media britanice. Premierul olandez Balkenende si-a exprimat "dezamagirea", dupa cum, diplomatic, i s-a numit interventia, inca de la finele saptamanii trecute, comunicandu-i-o fara inconjur omologului sau britanic Gordon Brown.
In privinta lui Wilders, parea, pana de curand, sa domneasca in Apus consensul. Autoritatile olandeze l-au tradus in justitie pentru instigare la ura. Calificat frecvent fie drept "populist", fie drept "extremist de dreapta", deputatul olandez nu s-a vazut in stare sa-si difuzeze filmul la vreun post olandez de televiziune. Internetul i-a oferit intr-un tarziu sansa de a-si lansa pelicula.
Dar decizia autoritatilor britanice, adoptata, evident, din teama de minoritatea musulmana proprie si de extremistii din randul ei, i-a daruit lui Wilders, gratis, o publicitate imensa. Una la care autodesemnatul campion al democratiei occidentale si al unei Europe mantuite de primejdia islamizarii nici nu indraznea sa viseze.
E clar ca societatea britanica s-a transformat de mult intr-una multiculturala. La fel de limpede este ca pacea interna a unei atari comunitati nu se poate lipsi de sensibilitate in abordarea convingerilor religioase ale tuturor membrilor societatii.
Dar sensibilitatea nu se poate decreta prin ucaz. Nici prin masuri guvernamentale care incalca, deopotriva, libertatea de miscare in Europa, uzantele parlamentare si libertatea de opinie. Or, hotararea oficialilor de stanga de la Londra reprezinta o flagranta violare a tuturor acestor drepturi, libertati si uzante.
Mai este sau nu mai este societatea britanica una deschisa? Mai respecta ea cu adevarat libertatea? In speta, cea de expresie? Presa de dincolo de Canalul Manecii e unanima. Toti comentatorii marilor ziare de limba engleza, inclusiv cele de stanga, au condamnat la unison demersul autoritatilor londoneze. La fel au procedat si unii proeminenti musulmani moderati. De pilda, scriitorul Ed Husain, un fost islamist. Pana si europarlamentarul britanic Sarah Ludford si-a criticat in mod clar si fara echivoc guvernul. "Cata vreme Wilders n-a fost condamnat pentru incitare, nu i se poate ingradi libertatea de miscare", a reliefat ea, cerand ca ideile sale sa fie supuse unei ample "dezbateri".
Tocmai ce s-au implinit doua decenii de la sfruntata "fatwa" a ayatollahului iranian Khomeini, un sef de stat strain, care nu s-a dat in laturi sa-l condamne la moarte pe cetateanul britanic Salman Rushdie. Clericului islamist persan ii displacuse profund o carte a autorului britanic. La 20 de ani de atunci si la 3 decenii de la victoria revolutiei islamiste in Iran, "Wilders, scrie cotidianul berlinez Die Welt, a atins o zona vulnerabila a societatii britanice."
In fapt, e rana vie a intregii Europe Occidentale, in care se manifesta o tot mai accentuata tendinta de capitulare in fata amenintarilor fundamentaliste. Una e demagogia populista. Cu totul alta este insa cenzurarea oficiala, in Apus, a unor opinii, fie ele si radicale precum ale lui Wilders. Intrucat nimic nu pledeaza in favoarea ideii ca pe malurile Tamisei s-ar fi dat subit uitarii masacrele si baile de sange teroriste comise la 11 septembrie 2001 sau in iulie 2005, e clar ca decizia autoritatilor britanice s-a adoptat sub imperiul campaniilor de intimidare islamiste.
Departe de a contribui la prezervarea pacii multiculturale, un atare demers nu face decat sa dea apa la moara extremismului islamic, determinand nu deschiderea, ci inchiderea si torpilarea dinlauntru a societatilor occidentale.
Extrem de alarmant e, in context, faptul ca decizia guvernamentala, care a dus la expulzarea lui Wilders, la incurajarea notabila a vrajmasilor societatii deschise si la un revoltator regres al libertatii nu s-a luat la Teheran sau intr-o republica bananiera. Si nici in vreo democratura marxista sau national-comunista precum Venezuela sau Zimbabwe. Ci, in mod cu totul jenant, la Londra, capitala unei tari cu un aport enorm la infrangerea nazismului si comunismului, sistemele totalitare care au insangerat veacul trecut.
