O ambiguitate fermaCe a decis Sfantul Sinod al BOR

Hotararea Sfantului Sinod al BOR, din 8-9 iulie, in ches­tiunea impartasirii IPS Ni­colae, Mitropolitul Ba­na­tu­lui, la o litur­ghie greco-catolica si concelebrarea PS So­­fro­nie, Episcopul Oradei, cu un ierarh gre­co-catolic este de fapt alaturarea a doua decizii distincte: pe de o parte, Si­no­dul nu a decis sa impuna vreo pedeapsa ca­nonica, pe de alta parte, se afirma ca pe viitor "nu este ingaduit nici unui ie­rarh, monah, monahie sau credincios mi­­rean din BOR sa se impartaseasca eu­haristic in alta Biserica crestina". A doua decizie este de fapt re­lua­rea unor ca­noane. Nu ar fi fost cazul ca Sfantul Si­nod sa repete ceea ce se presupune ca era cunoscut. Rei­te­ra­rea canoanelor a fost necesara pentru ca in continuare sa se afirme ca "cei care nu se supun acestei ho­ta­rari pierd comuniunea cu Bi­serica Ortodoxa si, in con­secinta, vor suporta sanctiuni canonice cores­pun­­za­toare starii pe care o ocupa in Bi­serica: depu­ne­rea din treapta sau ca­te­risirea, in cazul clericilor, si oprirea de la impartasanie a credinciosilor mi­reni". Par­tea pozitiva a hotararii Sinodului este ca, de acum ina­­inte, este definita clar pedeapsa care se aplica in cazul ne­res­pec­tarii canoanelor. Ne aflam intr-o situa­tie am­bi­gua: exista o regula, insa sanc­tiu­nea era dedusa doar prin­tr-o posibila ana­logie, discutabila din punct de vede­re al dreptului canonic (poate fi asimilat ereti­cul din seco­lul IV cu catolicul de astazi si, daca da, din ce motive?). Rationamentul Sinodului, pentru ca nu a fost enuntat ca atare, pare a fi urmatorul: aveam reguli, nu si sanctiuni clare, fapta celor doi ie­rarhi a fost incadrata din punct de ve­dere ca­nonic, insa nu se stia ce pedeapsa poa­te fi apli­cata. Odata ce pedeapsa este iden­tificata, devine clar cum se va aplica regula. Ar fi fost indicat ca Sinodul sa sta­bi­leasca mai intai aceasta pedeapsa enuntata in tex­tul comunicatului de presa si sa o aplice ulterior, in pri­mul rand cazu­ri­lor pe care le avea de judecat. Sfantul Sinod s-a comportat, in acest caz, exact cum se com­por­ta parlamentul in cazul imu­nitatii ministrilor parla­men­tari: nu se ridica imunitatea, atata vreme cat textul Con­sti­tutiei nu este interpretat de Curtea Constitutionala, iar dupa ce aceasta interpretare este data, imunitatea tot nu se ridica, pentru ca nu sunt suficiente pro­be si nu se poa­te intruni majoritatea cali­fi­ca­ta, dar poate fi eventual ridicata urma­to­ri­lor ministri parlamentari care vin la rand. Ma­sura de a nu ridica imunitatea minis­tri­lor parlamentari naste o grava problema de legitimitate a parlamentului. A nu ridi­ca "imunitatea canonica" a celor doi ie­rarhi nas­te, de asemenea, o problema a Si­nodului, una de credi­bi­litate. Este ca si cum autorul unei talharii ar fi surprins in fla­grant si nu ar fi judecat pe motiv ca nu exis­ta pe­deap­sa. La cate Coduri Penale se afla in acest moment in competitie pen­tru a fi aplicate, nu ar fi surprinzator sa avem si o asemenea decizie a justitiei ro­ma­­nesti. BOR s-a comportat in cazurile IPS Corneanu si PS Sofronie si in felul in care se comporta puterea judecato­reas­ca. In urma cu cateva saptamani, un lider al lumii interlope era eliberat din arest de o judecatoare care se afla aproa­pe de pensionare, pe simplul motiv ca i-ar fi frica. Sino­dul i-a "eliberat" pe cei doi ie­rarhi dintr-un motiv similar: tea­ma ca o de­cizie de caterisire sa nu genereze reactii de contestare a BOR din partea unor per­soa­ne din so­cie­tatea civila si a altor culte. In loc sa ofere o linie de con­duita pro­prii­lor sai credinciosi, nu numai pentru viitor, dar si pentru prezent, BOR a imprumutat ta­rele societatii ro­manesti, ceea ce nu este o noutate, insa, de aceasta data, im­­pru­mutul are efecte mult mai vizibile.

Asa cum s-a afirmat in comentariile pe marginea ca­zu­lui Mitropolitului Nico­lae, gestul acestuia este, la rigoa­re, antie­cu­­menic, in dezacord cu felul in care or­to­do­xia si catolicismul inteleg unitatea cres­ti­­na. Plasat intre cele doua confesiuni, Mitro­politul Nicolae nu se afla in co­mu­niu­ne deplina cu niciuna dintre ele. Sinodul ii refuza aju­to­rul pentru a-si clarifica cre­din­ta, perpetuandu-i incerti­tu­dinile. Men­ti­ne­rea ambiguitatii poate rezolva, pe ter­men scurt, o dilema, dar, pe termen lung, este po­­si­bil ca aceasta ambiguitate sa se ge­ne­ra­li­ze­ze si sa devina nor­ma de com­por­ta­ment.

Hotararea Sfantului Sinod al BOR a fost anticipata de un discurs tinut de Pa­triar­hul Daniel la deschiderea lu­crarilor Sinodului, pe 8 iulie, cu o zi inainte de decizia in cazurile IPS Nicolae si PS Sofro­nie. Acest discurs anti­ci­pea­za decizia lua­ta de Sinod la o zi distanta si ii ofera con­­sistenta argumentativa care nu poate fi identificata prin simpla lectura a comu­ni­ca­tului de presa. Patriarhul afir­ma, de exem­plu, despre miscarea ecumenica ca este "slabita si contestata azi datorita unor slabiciuni si esecuri ale sale" si con­sidera ca s-a ajuns la "o sla­bire pro­gre­siva a disciplinei canonice ortodoxe pri­vind comportamentul liturgic al orto­doc­silor fata de alti crestini", afirmatii oarecum surprinzatoare, data fiind im­pli­ca­rea sa recunoscuta in miscarea ecume­ni­ca. Ob­ser­vatia potrivit careia disciplina ca­nonica este mai se­ve­ra in Grecia si mai putin severa in Rusia sau in Ro­ma­nia este contrarianta. O asemenea ana­liza o poate face un comentator al vietii re­li­gioase, si nu cel mai inalt ie­rarh al BOR, cel dintai chemat sa ceara respectarea dis­ci­plinei canonice. Insa poate cel mai surprinzator pasaj din discursul Patriar­hu­lui Daniel este enuntarea solutiei care, dupa cum am vazut, a fost luata intocmai in­di­ca­tii­lor, unul dintre motivele enuntate fiind acela ca prin Con­sti­tutia Romaniei si prin Legea cultelor este interzisa in­­vraj­­birea dintre culte. Cu alte cuvinte, BOR nu i-ar fi pu­tut condamna pe cei doi ie­rarhi pe motiv ca o ase­menea ma­sura ar fi, la rigoare, neconstitutionala. Este posi­bil sa se argumenteze si invers, anume ca gestul celor doi ie­rarhi poate avea toc­mai efectele pe care ei nu le-au scontat, o tensionare a relatiilor intre Biserica ma­jo­ritara si cultul greco-catolic si/sau laicii ortodocsi, insa acest fapt nu are prea multa importanta (din moment ce Con­sti­tutia interzice invrajbirea intre culte, nu si in interiorul cul­telor): esential este ca dreptul canonic este interpretat in acest caz prin intermediul legilor statului, carora li se atri­buie o forta superioara. In reali­ta­te, dreptul canonic si dreptul pozitiv sunt doua ordini juridice paralele, care au foar­te putine puncte de intersectie: singura li­mi­ta a drep­tului canonic este respectarea ordinii publice, in felul in care este defi­ni­ta, interpretata si aplicata de catre stat. Prin acceptarea implicita a acestui tip de rationament, BOR consimte de fapt sa-si ingradeasca cu buna stiinta au­tonomia sa fata de stat care este garantata prin Con­­sti­tutie si care, in alte cazuri, este in­vo­cata cu tarie (vezi con­testarea com­pe­ten­tei ANI de a verifica averile inal­ti­lor ierarhi). Acesta este adevaratul paradox al hotararii Sfan­tului Sinod din 8-9 iulie.

Prin solutia adoptata, Sfantul Sinod a rezolvat o pro­ble­ma imediata, punctele de vedere pro si contra IPS Ni­co­lae, ris­cand probabil sa se radicalizeze in spatiul pu­blic daca s-ar fi luat orice alta solutie. Cele doua tabere nu au renuntat, ci doar au suspendat pe moment rigoa­rea judeca­ti­lor. O solutie de moment, riscanta pen­tru con­tinuarea dialogului ecumenic. Oare Bisericile cres­ti­ne care sunt anga­ja­te intr-un dialog ecumenic cu BOR si care isi respecta cu mai multa rigoare propriile ca­noa­ne vor mai fi dispuse sa continue acest dialog de pe po­zi­tii de egalitate? O intrebare care este efectul indirect al epi­sodului situat intre consumarea gestului celor doi ie­rarhi si decizia Sfantului Sinod al BOR si la care pe mo­ment nu se poate da un raspuns optimist.