De același autor
Din 1 octombrie 2005 a intrat in vigoare noua lege a circulatiei romanilor in afara granitelor, cea despre care domnul ministru Vasile Blaga vorbea deja de asta-vara. Si tot de asta-vara orice om de bun-simt putea sa simta cum absurditatea tinde sa devina inca o data lege in Romania. La 1 octombrie a devenit.
Dovezi de libertate
Ideea e simpla: de acum inainte, pentru iesirea din tara, romanii au nevoie de mai putini bani, insa de mai multe acte doveditoare ale bunelor lor intentii - invitatii, rezervari la hoteluri din strainatate, bilete dus-intors... Daca e cazul (si cam e), actele trebuie sa fie traduse si legalizate, adica alti bani, alta bataie de cap - asta fiindca domnul ministru tot vorbea de “facilitatea” reducerii sumelor necesare pentru iesirea din tara. Uite, facem o comparatie simpla: cei 500 de euro de odinioara trebuia sa fie doar aratati, pe cand banii dati pe traducerea actelor sunt chiar cheltuiti. Dar asa stau lucrurile intr-o tara in care fiecare cap destept de functionar porneste de la prezumtia de vinovatie a cetateanului de rand. Exact pe dos ca in Uniunea aceea in care vrem sa intram. 
Dar nu acesta e lucrul care mi s-a parut cel mai suparator (ci doar suparator). La urma urmei, daca e sa ne luam dupa declaratiile publice anterioare ale ministrului de Interne, domnia sa a actionat asa cum era de asteptat de la un balcanic complexat. Domnul Blaga spunea, mi se pare, ca s-a saturat sa-i fie rusine atunci cand colegii lui din Uniunea Europeana ii bat obrazul din cauza infractorilor romani ce devalizeaza Europa. Ceva mi-a amintit aici de atitudinea unui argat venit de la masa boierilor ca sa explice prostimii din randul careia a plecat ce dari noi s-au milostivit sa puna boierii, tovarasii sai. Sau de mesele comune ale oamenilor si ale “animalelor mai egale” din Ferma animalelor lui Orwell. Dar poate ma insel.
Pe de alta parte, poate ca nu ma insel. Poate ca domnul Blaga, saltat de la coada vacii romanesti la dineurile oficiale cu aristocratia politiilor europene, s-a simtit brusc inaltat in grad (cum a si fost, de fapt). Ca orice autohton dornic de parvenire, s-a vazut deodata european si a parasit gratios mizeria tarii sale. A trecut baricada. A intors armele. Cand ii vor fi batut obrazul colegii europeni, s-o fi uitat scarbit in urma, la cetatenii de rand ai Romaniei infractionale, si apoi, cu zelul infocat al ciocoilor, va fi zis: “Nu va faceti probleme, colegi europeni! Ii pun eu cu botul pe labe pe barbarii aia romani!” Ceea ce domnul ministru, un om plin de buna-credinta, probabil crede ca a si facut.
Da, noi suntem de vina!
Ca de obicei, am sarjat putin, dar cam asta am dedus din declaratiile publice facute de domnul ministru al Administratiei si Internelor din Romania. Si am subliniat “din Romania” fiindca, prin atitudinea sa, domnul Blaga da mai degraba senzatia ca ar fi un fel de ministru al Internelor Europene, insarcinat cu ordinea si securitatea tarilor membre UE. De fapt, dansul este ministru al Internelor Romaniei, adica are treaba - chiar foarte multa treaba! - in interiorul granitelor tarii. Ce fac (sau nu fac) cetatenii romani in strainatate nu este treaba domniei-sale si nici a ministerului pe care il conduce, ci a ministrilor de Interne din tarile in discutie si a Ministerului de Externe roman. Iar in privinta romanilor care muncesc la negru in Uniunea Europeana, aceste ilegalitati trebuie probate si judecate in tarile pe teritoriul carora se petrec, iar acuzatii nu ar trebui sa fie doar esticii care muncesc fara acte, ci si angajatorii europeni, acei cetateni onesti care se lasa pacaliti de infractorul cocosat de foame din Romania si il angajeaza la negru, platindu-l cu cel mult jumatate din salariul pe care l-ar da legal unui conational. Dar domnul ministru a uitat. Domnul ministru a uitat sa discute cu prietenii sai europeni si situatia angajatorilor onerosi de pe teritoriul UE (de parca doar romanul, nu si spaniolul, ar putea munci la negru in Spania) si nici nu i-a trecut prin cap sa sopteasca - macar in contrapartida - o vorbulita despre situatia infractorilor straini de pe teritoriul Romaniei. Daca n-ar fi fost orbit de candelabrele de la masa elitelor politiste europene, si-ar fi amintit - sper - ca are si o sira a spinarii. La urma urmei, nici grecii nu au restrictionat circulatia cetatenilor lor din cauza unui Passaris sau a altor infractori de origine greaca, nici granicerii cehi nu le-au cerut invitatie praghezilor care vor sa viziteze Copsa Mica dupa fuga lui Priplata din Romania. Si asa e si normal. Romania e plina de cetateni din tarile membre ale Uniunii Europene, dintre care o parte sunt infractori. Dar asta nu-l face pe domnul Blaga sa le bata obrazul colegilor sai europeni. Lumea e plina de cetateni straini, iar unii sunt, inevitabil, infractori. Dar nu toata lumea are un ministru de Interne ca al nostru.
Ultimele nemultumiri ale balcanicului dintre granite
Sincer, nici asta nu m-a deranjat foarte tare. Am apucat vremuri si mai grele si inteleg reflexele de slugarnicie cu superiorii si agresivitate fata de inferiori, specifice oricarui politruc ajuns pe neasteptate intr-un post de raspundere. De altfel, cum era de asteptat - si cum au afirmat-o deja destui jurnalisti -, noile masuri ii afecteaza doar pe cetatenii care vor intr-adevar sa calatoreasca de placere in strainatate. Cei ce vor sa munceasca ilegal sau sa sparga bancomate in UE sunt dispusi sa plateasca oricand - de exemplu - 150-200 de euro, adica un sejur turistic dintre cele mai ieftine, dupa care, odata ajunsi in afara Romaniei, sa ramana acolo, la munca sau la furat(1). Mai mult, odata ajunsi acolo si stiind ca se afla in ilegalitate, cei ce actioneaza astfel se vor stradui sa nu se intoarca prea repede in Romania. De preferinta deloc. Eventual, in timp vor reusi sa-si aduca acolo si familiile, moment in care vor inceta sa mai trimita bani in tara, iar astfel populatia activa a tarii va scadea in continuare, odata cu valuta ce intra sistematic in tara. Succes pe toata linia, domnule ministru!
In schimb, cetatenii onesti si cu chef de plimbare, care ar dori sa mearga in Cehia cu cortul sau sa se invarta o zi prin Budapesta (unde, de exemplu, eu ajung mai repede decat in Bucuresti), nu vor putea s-o faca asa, de capul lor de europeni liberi. Acum vreo trei luni niste prieteni de-ai mei au plecat cu masina in Germania, la un concert Tori Amos. Altii au tras o fuga la Viena, la un concert Nick Cave(2). Atata tot: un concert, un drum scurt cu masina in weekend, revenirea in tara duminica seara, iar luni... la munca. Ei bine, de-acum n-au sa se mai rasfete ei asa!
Si de-abia acum ajung sa spun si ce m-a suparat cel mai si cel mai tare in toata povestea cu noua lege blagiana. E vorba tot de declaratiile domnului ministru, care a tinut sa ne asigure ca astfel, in vederea viitoarei intrari a Romaniei in UE, procedurile de trecere a frontierei se simplifica, iar gradul de libertate al cetateanului roman creste! Aaa? Creste? Asta da tupeu! Creste...
De fapt se revine pe jumatate la regimul vizelor din anii ’90, cand pentru o vizita in Germania - de exemplu - aveai nevoie de o invitatie si de cateva sute de marci. Asadar, nu se simplifica, ci se complica. Gradul de libertate nu creste, ci scade.
Numai ca logica domnului Blaga nu e totusi noua. O gasim si pe asta tot intr-un roman faimos al lui George Orwell, 1984, unde unul dintre sloganurile definitorii pentru lumea intunecata din carte era “Libertatea e robie”. Urmand o asemenea directie de gandire, sa stiti ca putem fi si mai liberi. Am putea fi obligati sa fim liberi sa depunem pasapoartele la politie si sa le putem ridica doar cand plecam - in mod justificat - din tara, lasand in locul lor, drept garantie, cartile de identitate. Am reveni pas cu pas spre imensul grad de libertate orwelliana de dinainte de 1989. Iar Ministerul Administratiei si Internelor ar putea adopta fara nici o jena numele deja consacrat de Minister al Adevarului. Fie, si al Internelor...
Note:
1. Dar - ma repet - asta nu e treaba Ministerului de Interne al Romaniei.
2. Imi cer voie sa exprim, in nume strict personal, dar la tema, o frustrare personala: din cauza vizei impuse stupid cetatenilor sarbi si romani la trecerea in si din Serbia, eu n-am putut sa ajung la Belgrad, la un concert Bijelo Dugme. Viza respectiva mi s-a parut, oricum, o gafa diplomatica si ar merita discutata vreodata. In zona de vest a tarii a bulversat multa lume, a blocat afaceri si a nemultumit populatia.
