De același autor
Tema 1, "Adrian Nastase - Presedinte": "este omul cel mai calificat pentru a prelua aceasta demnitate (...), a condus cel mai performant guvern din ultimii ani (...), un om politic deschis dialogului, care a demonstrat capacitatea de a invata (...), de aceea sustin candidatura lui din toata inima". Finalul a starnit zambete in asistenta, pesedistii stiind cat il are la inima in realitate Iliescu, sarac si cinstit, pe Nastase, arogant si bogat. Dar asta-i comedia electorala si fiecare si-a jucat rolul: Iliescu a spus-o apasat si sala a aplaudat in picioare.
Tema 2, "Iliescu se intoarce in PSD cu biciul in mana": "Vreau sa lansez un avertisment: sa nu-si faca nimeni iluzii ca se va mai putea folosi de pozitii in administratia locala, centrala ori in Parlament pentru a-si promova propriile interese. Coruptii, veleitarii, demagogii, fripturistii, arivistii, profitorii nu au ce sa caute in mijlocul nostru. Nu am de gand sa ma compromit prin asociere cu oameni necinstiti". Asa inaltator vorbeste Iliescu de la revolutie incoace, si totusi coruptia a ajuns pe cele mai inalte culmi. Am numai compasiune pentru cei care mai pot sa-l creada. In sfarsit, tema 3, a opozitiei ticalosite de grija bogatilor. Iliescu a dezvoltat o teorie egalitarist-populista, dupa care, prin aplicarea cotei unice de impozitare, saracii vor fi mai saraci si bogatii mai bogati. El a trecut sub tacere faptul ca propriul sau guvern a incercat la un moment dat sa introduca aceasta cota. De asemenea, prin sistemul de deduceri pe care il propune Alinata D.A. (PNL-PD), saracii nu pierd nimic. Iar un impozit mai mic, coroborat cu o rigoare sporita in colectarea acestuia aduce pana la urma mai multi bani la buget, din care se pot acorda ajutoare sociale mai mari. Pentru Ion Iliescu problema era doar sa infiereze opozitia, preocupata de soarta bogatasilor. Sfanta manie proletara din glasul sau a ridicat sala in picioare. Iar analistii au avut imaginea plastica a viitorului PSD rosu aprins, dupa ce, de bine-de rau, Nastase il mai decolorase. La Barlad, unde s-a deplasat tot ca presedinte al Romaniei la o expozitie, Iliescu a dezvoltat pe banii publici comparatia intre PSD-ul cel bun si opozitia care a dus tara de rapa. Si a incheiat fara echivoc: "eu va indemn sa-i votati pe cei care ma reprezinta". Intrebarea e pe cine mai reprezinta d-l Iliescu. In orice caz si-au pierdut ultimele iluzii cei care mai sperau ca Iliescu se va abtine de la o sustinere totala si fatisa a PSD, salvand macar aparenta unei echidistante pe care o cere functia prezidentiala. Nu legea este preocuparea lui Iliescu si cu atat mai putin legea fundamentala, amandoua au fost croite de actuala putere pe masura sa, astfel incat e singurul om din Romania care poate fi simultan independent si candidat la Senat pe lista PSD. Asadar, nu legea este problema d-lui Iliescu, ci puterea, conservarea ei cu orice pret. Adrian Nastase a trebuit sa-i multumeasca intr-un fel, a spus despre Iliescu ca "in toti acesti ani ne-a dat multe lectii tacute". E adevarat. Principala lectie a lui Iliescu e supravietuirea politica. Fara un partid puternic in spate, sau mai bine-zis fara un partid la putere, ce va fi el? Nu are o catedra la care sa se intoarca, precum Emil Constantinescu, nu are copii, nu are o gradina, un hobby, nici macar un caine. Iar fara functia de senator, nici imunitate. Intr-un anume sens, foarte larg, cred ca Iliescu il invidiaza pe Arafat, care iese din cea mai inalta functie politica si din viata in acelasi timp. Din pacate pentru d-l Iliescu, democratia are rigorile ei. Si e ingrata, nu te asteapta.