De același autor
Din 20 de miliarde de euro, bani puşi la dispoziţie de Uniunea Europeană prin bugetul 2007-2013, România a absorbit, până în prezent, doar 3,5%. Suma de 800 de milioane de euro e blocată temporar, până când Bruxellesul se va lămuri, făcând controale paralele, dacă aceşti bani au fost şterpeliţi sau nu, prin proceduri ce ne-au adus deja o anume celebritate, cunoscută europenilor şi din cazul Greciei: licitaţii trucate ş.a. Avem motive temeinice să credem că da, banii au fost şterpeliţi, făcându-i fericiţi pe câţiva amici bine aleşi de cine trebuie. Oficialii Comisiei Europene, excedaţi, spun că situaţia e „dezastruoasă“, că reflectă „o problemă sistemică“ a României – ştiam – şi, deocamdată, până când vor opera o reducere drastică a următorului buget, în 2014, fac recomandări: să fie înfiinţat un Minister al Fondurilor Europene.
Executivul de la Bucureşti nu a prezentat niciodată o analiză serioasă pe fonduri europene, întrucât nici nu cred că a fost curios să o aibă, referitor la cauzele dificultăţilor de a absorbi banii europeni, deşi avea nevoie de ei ca de aer în vreme de criză. Necum să controleze la sânge Ministerul Dezvoltării Regionale, care are în subordine Autoritatea de Management POR, şi să taie în carne vie „problema sistemică“ a României. Cu ocazia huiduielilor de care a avut parte Elena Udrea la meciul de box al lui Bute, aflăm de la această ministră că gala a fost organizată pe bani europeni. Oricât de simpatic ţi-ar fi Bute, nu şi ministra Dezvoltării, îţi vine să spui: gală de box îi lipsea chelului?! O să se creeze, dacă o cere Europa, şi noul minister. Dar „problema sistemică“ o să rămână intactă, aşa încât noua structură, de oricine va fi ea condusă, se va izbi neputincioasă de aceleaşi probleme de corupţie, de legislaţia perfidă, de justiţia lâncedă, de hârţogăria stufoasă care mimează exigenţa şi corectitudinea, în fine, de incompetenţa şi de lipsa de apetit de a face ceva din care nu prea poţi să furi.
Banii europeni ar fi fost toţi pentru modernizarea ţării care se sufocă într-o ruralitate de început de secol XX. Dar chiar se sufocă? Simt oare oamenii de la oraşe şi sate nevoia stringentă de modernizare, de apă, canal, autostrăzi? Dacă ar fi aşa, te gândeşti că i-ai vedea mai activi. Ar găsi căi şi mijloace să-i sâcâie, să-i împungă de la spate pe politicieni, indiferent de culoare, pe primari, pe şefii de judeţ, pe miniştri, să pună osul la treabă şi să ia aceşti bani pentru marile lor nevoi, dacă sunt. Politicienii, indiferent de culoare, ar învăţa că în campanie nu mai pot strânge voturi cu o biată pungă de făină şi o găleată colorată, ci cu un dig, o şosea, o groapă de gunoi. E greu de înţeles de ce în România totul e atât de greu, atât de complicat, atât de imposibil.
E greu de înţeles, de pildă, de ce când vii cu maşina dinspre Occident, imediat ce treci de Nădlac, autostrada ungurilor dă, literalmente, într-o potecă pe care îţi blestemi soarta, zidit între TIR-uri. Cum au ştiut alţii să iasă din mizerie cu bani europeni şi noi nu ştim? Cum au putut polonezii să ia până la această oră toţi banii de la Bruxelles, 68 de miliarde, rămâne, de asemenea, un mister de nepătruns. „Practic, am folosit toţi banii europeni, aşa încât acum nu mai sunt fonduri pentru cine ar vrea să finanţeze noi proiecte“ - spune senin Elżbieta Bieńkowska, ministra Dezvoltării Regionale de la Varşovia, într-un interviu recent acordat ziarului Adevărul. Îl simţi năuc pe reporterul care întreabă şi care sigur are în cap infimul nostru procent de absorbţie de 3,5%. Plus cele 800 de milioane de euro blocate. Când mai afli din acelaşi interviu că polonezii au făcut în trei ani 600 km de autostradă, dar şi gări, căi ferate, că au investit în sănătate, IT, cercetare, simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare.
Îţi vine în minte versul „eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul“ şi parcă ai vrea să-l schimbi cu „eu îmi apăr bogăţia şi splendorile şi neamul“. Dar nu cred că neamul e de acord. //
Citeste si despre: problema sistemica, meciul lui Bute, lipsa de apetit, nevoie de modernizare, licitatii trucate.
