De același autor
În afirmaţia de acum a lui Dan Şova regăsim linia politică mai veche a PSD, pe care o crezusem abandonată, aceea de minimalizare, distorsionare, falsificare şi, în cele din urmă, de negare a Holocaustului în România.
Siguranţa şi seninătatea cu care Dan Şova, purtătorul de cuvânt şi şeful Comisiei de etică al PSD, a afirmat recent că la Iaşi nu a avut loc un pogrom în iunie 1941, nu reprezintă nici „o ipotetică greşeală“, nici o „neînţelegere“, cum a precizat mai târziu, pe contul personal de pe Facebook, posibilul ministru al Justiţiei din viitorul guvern USL. Era o emisiune TV, la Money Channel, târziu spre noapte, în care Şova, ca unic invitat, într-o atmosferă convivială, se simţea în largul său şi, când a spus răspicat că „datele istorice arată că la Iaşi au fost omorâţi 24 de cetăţeni români de origine evreiască de soldaţi din armata germană. (...) Nu au participat soldaţi români. Este un lucru lămurit istoric“, se vedea limpede că tânărul pesedist este chiar sincer. Cu atât mai mult cu cât a dat pe loc referinţe despre bibliografia sa în materie de Holocaust (printre altele, o carte de Teşu Solomovici despre mareşalul Antonescu).
Deşi absolvent de Istorie al Universităţii din Bucureşti, sursele lui Şova provin din cărţi obscure şi site-uri sulfuroase, care alimentează sistematic şi neobosit imaginarul antisemit, nu doar al oamenilor de o anumită vârstă, ci şi pe cel al tinerilor necunoscători de istorie. În fine, dacă îţi iei curajul să pătrunzi pe forumuri, acolo, la adăpostul anonimatului, ai ocazia să dai peste antisemitismul pur şi dur, în cea mai respingătoare formă a lui, pentru care „comentatorii de subsol“ nu economisesc nici ură, nici prostie, nici fantezie.
Dar ce adaugă, cu adevărat, gravitate cazului de azi este că regăsim în afirmaţia de acum a lui Dan Şova linia politică mai veche a PSD, pe care o crezusem abandonată, aceea de minimalizare, distorsionare, falsificare şi, în cele din urmă, de negare a Holocaustului în România. Amăgirea ne-a fost alimentată de discursul public pesedist, care a învăţat, între timp, să ţină cont de ce este voie şi de ce nu este voie să se spună cu voce tare în spaţiul public. Intrarea României în NATO, petrecută în guvernarea Iliescu-Năstase, a depins de reglementarea acestei chestiuni, a recunoaşterii crimelor comise împotriva evreilor de către autorităţile române în anii ‘40. A existat un Raport Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România şi a fost emisă o lege care interzice negarea Holocaustului. Există azi, şi sunt accesibile oricui, sute de cărţi, nenumărate documente, muzee, filme documentare TV, simpozioane, care pot lămuri această chestiune.
Dar, după cum se vede, asta nu a schimbat esenţa unei gândiri profund viciate de mai vechile stereotipii, iar afirmaţiile lui Şova de azi ne amintesc, până la cuvânt, dezbaterile din Parlamentul României de la începutul anilor 2000, când un Adrian Păunescu, un Sergiu Nicolaescu şi chiar un academician de talia lui Răzvan Theodorescu, în colaborare cu istoricul Gheorghe Buzatu susţineau cu ardoare acelaşi lucru: în România nu a existat Holocaust. Dacă mai adăugăm şi schimbul de mesaje din epocă între Guvernul Năstase (care afirma că „în cadrul frontierelor României nu a fost Holocaust între 1940-1945“) şi Yad Vashem (care ridica obiecţii substanţiale la această afirmaţie, pe baza documentelor şi a lucrării de referinţă a lui Jean Ancel), dar şi declaraţia lui Ion Iliescu din 2003, făcută ziarului israelian Ha’aretz, cum că „Holocaustul nu a fost unic şi legat de populaţia evreiască în Europa“, avem tabloul aproape complet al unei concepţii viciate, împărtăşite în mod ciudat de un partid de stânga. Acestei concepţii, tânărul Şova nu a făcut decât să i se ralieze consonantic.
De aici, probabil, şi stupoarea „făptuitorului“, care, fidel liniei de partid, a aflat acum că, în materie de Holocaust, una se gândeşte şi alta se spune. Că este aşa o arată, de-a lungul ultimilor ani, indulgenţa cu care PSD a reacţionat la ineptele apariţii ale lui Mazăre, costumat, iresponsabil şi infantil, în uniformă nazistă. Iar acum, în faţa gravelor afirmaţii ale lui Şova, care, în oricare ţară europeană, ar pecetlui sfârşitul unei cariere politice, şeful partidului, Victor Ponta, vine cu un soi de glumă, recomandându-i împricinatului un mic concediu de documentare: „L-am anunţat (pe Şova) că de astăzi nu mai activează ca purtător de cuvânt al PSD până nu pleacă la Muzeul Holocaustului din Washington etc.“. Aşadar, nu o distanţare, fermă, explicită, cum pe bună dreptate ceruse Michael Shafir, ci o suspendare din funcţie până la reîntoarcerea dintr-o călătorie peste ocean.
Şi mai e ceva la fel de condamnabil: reacţia nedumerit-placidă a moderatorului Andrei Gheorghe faţă de afirmaţiile negaţioniste ale lui Şova, pe care s-ar fi cuvenit, pe loc, să le amendeze. //
.png)
