De ce votez

Rodica Palade 12.06.2008

De același autor

La plecarea din hotelul european, in care se aflase pentru cateva zile, un im­portant demnitar al statului roman ia cu el, adica sterpeleste, pomisorul de­co­rativ din camera; Ambasada romana e sesizata de hotel si este silita sa achi­te costul pomisorului. Un politist ro­man calatorind prin Viena este prins in­­tr-un magazin furand toale de pe raft; ur­meaza cateva episoade senzatio­na­lis­te in presa din tara si un comunicat lemnos din partea institutiei la care lucra politistul. In Piata del Popolo din Roma, o fauna romaneasca, sur­prin­za­tor de salbatica chiar si pentru un ro­man, te face sa-ti bagi portofelul intr-un buzunar adanc al gentii, geanta in ruc­sac si sa tii rucsacul strans la piept; cand italianul care tocmai ti-a explicat unde e statia de metrou te intreaba, in final, din ce tara vii, te pomenesti spu­nand: "din Bulgaria".

(In acest punct, am convingerea ca cititorii acestor randuri pot adauga mul­te din propriile lor experiente.)

Concomitent cu intamplarile de mai sus, in tara, la Bucuresti mai exact, pro­fesorii, cei cu un rol atat de im­por­tant in educatie etc., se dedau unui bai­ram nemaipomenit, pus la cale de cel mai ridiculizat personaj politic, pentru ca e analfabet, fara nicio remuscare fata de raspunsul pe care elevii lor il vor da bine cunoscutei intrebari: "asa va invata pe voi la scoala?". Acelasi ri­diculizat personaj politic face o danie de Pasti nu doar elitei profesorale, ci, de-a dreptul, poporului de sector: un sa­lam, o punga de faina... Oameni care nu arata deloc a muritori de foame isi sfa­sie hainele de pe ei la coada si se calca literalmente in picioare. Cu mijloa­­ce mai ample si, desigur, mult mai sofisticate, un magnat sau altul, cu toata topenia unui nouveau riche, isi achizitioneaza curtenii. El stie sa ci­teasca dintr-o ochire codul de bare din car­nea-nevoile-aspiratiile analistului/teh­­nicianului/poetului/jurnalistului, des­chide negocierea in Creta sau Ibiza, sau chiar la resedinta sa si incheie un contract avantajos pentru ambele parti, in spiritul, evident, al economiei de piata.

La varf, in forul suprem al de­mo­cra­tiei, unde se intalnesc si demnitarul hot, si sefii politistului hot, si repre­zentantii poporului profesoral frip­tu­rist, in fine, ai intregului popor silit sa se descurce cum poate, se fac si se des­fac legi dupa principiul transpar­ti­nic "iti dau-imi-dai-ca-sa-ma-fac-bo­gat".

La OTV, nu radeti!, apare, in con­ti­nua­rea serialului Elodiei, un cuplu bi­zar, un fel de Bonnie si Clide, din a ca­rui sporovaiala, daca inlaturi zgura, rasar baroni locali renumiti, in chip de protectori inimosi, in fapt, angajatori ai celor doi recuperatori. In ciuda "pre­zentarii" extravagante, marca "Dan Dia­conescu Direct", textura tesaturii ma­fiotice este evidenta.

Pe acest fundal dezolant, schitat sumar, dar pe care oricare cetatean il tra­ieste in toata concretetea lui, so­sesc alegerile locale. Initial, din partea po­liticienilor, aparenta de apatie si non combat. Dar banii Uniunii Euro­pe­ne care sclipesc la orizontul judetelor si bataia pe terenuri, ca miza uriasa, ani­ma spiritele politice, pana la pa­ru­ia­la. De partea cealalta, senzatia ceta­te­nilor, cati au mai ramas prin tara nu se stie, dar toti sunt inscrisi in liste, este ca oricine s-ar alege, nu inseamna ni­mic. Dupa cateva cicluri electorale, oa­menii se declara scarbiti si obositi: au vazut ca, urmare a votului, alesul lor se intoarce cu spatele la ei chiar de a doua zi si, in buna intelegere cu ad­ver­sa­rul impotriva caruia si-a mobilizat electoratul, isi dubleaza, isi tripleaza spatele, care creste si tot creste, pana la de neganditele milioane de euro in cont. Acumulare salbatica de capital, ni se explica, o faza pe care trebuie s-o tra­versam obligatoriu, adauga ob­ser­va­torii avizati.

Inteleg scarba. Inteleg deziluzia. In­teleg mai ales singuratatea si deruta oamenilor simpli sau complicati, in fata lighioanei politice, unsa cu toate ali­fiile sloganurilor ciugulite din cursul scurt al democratiei. Dar nu inteleg obo­seala, dezertarea, retragerea in munti a cetatenilor. Democratiile euro­pe­ne la care privim cu jind au exersat, fara sa oboseasca, sute de ani. Noi am obosit doar dupa cateva cicluri elec­to­ra­le. Blaga sau Oprescu ne este egal. Oare? Sa reflectam lucid si sa alegem.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22