De același autor
Sa nu ne pierdem capul: asistam “in direct”, gratie televiziunilor, la vacarmul asurzitor creat de masinaria sistemului judiciar, care incearca (chiar incearca?) s-o ia din loc. Se petrec sub ochii nostri lucruri de neimaginat in urma cu un an doar: politicieni de talia lui Adrian Nastase si afaceristi de anvergura lui Dinu Patriciu sunt invinuiti de parchete si se asteapta trimiterea lor in judecata. Sunt insa si multi altii chemati la parchete, iar reporterii, ca frunza si ca iarba, nu obosesc sa-i asedieze cu intrebari incomode. Te poti gandi insa ca sunt doar firimituri scapate de pe o masa pantagruelica si ca tot ce s-a infulecat in 16 ani cu o atat de mare lacomie ar fi putut sa faca inca o tara. Masinaria condusa de procurori da rateuri, face gafe, se impotmoleste: ceea ce, intr-un sistem judiciar harsit, este rutina in materie de proceduri la noi e premiera absoluta, cu balbe de debutant penibil. “Razbunare politica”, “stat politienesc”, “pesti care se zbat in navod”, “miros de rechin prajit deasupra Bucurestilor” - iata doar cateva din replicile care se intersecteaza in fata unui public ce nu mai spera sa apuce asemenea timpuri.
Asadar, sa nu ne pierdem capul. In spatele acestui spectacol, care merita, fara indoiala, toata atentia, si in stricta legatura cu el, se petrece un altul, care seamana cu o miscare tectonica ampla, cu episoade mai calme sau mai violente, si care anunta schimbari importante de relief. Este vorba de sistemul politic romanesc, intrat in intregime intr-o criza data de anacronismul tot mai evident al partidelor. Partidele politice, toate, au in acest moment grave probleme interne datorate in primul rand absentei unei lamuriri doctrinare, a luptei impotriva coruptiei si a convietuirii cu un presedinte de tara puternic. Asa se explica regruparile transpartinice in parlament (vezi votul contra DNA s.a.), razboaiele fratricide in A.D.A., atacurile la si dinspre presedinte, deriva opozitiei, ca si cresterea in sondaje a partidelor extremiste. Totul la doar cateva luni care ne despart de saltul intr-o noua viata. Partidele nu sunt amenintate de Comisia Europeana cu vreo clauza de salvgardare (ce-ar mai fi fost!), dar ele nu se pot sustrage, neatinse, tavalugului reformei impins de Bruxelles.
Din 2007, partidele politice romanesti vor trebui sa raspunda nu doar cetateanului autohton cu care n-ar avea nici o problema sa-l traga pe sfoara, ci exigentelor unui sistem politic articulat, cum este cel european, din care vor fi parte. Devine urgent ca ele sa-si clarifice doctrina, sa separe politica de afaceri, sa se descentralizeze si sa-si faca transparenta finantarea.
Sunt oare constiente partidele politice de ceasul care bate implacabil pentru reformarea lor? Nu prea se pare.
Dupa lectia taranista, e uimitoare orbirea si amnezia PNL, care se leagana iluzoriu in schizofrenia de a fi purtatorul de stindard al dreptei, in tara, in vreme ce, in Parlamentul European, se plaseaza fara remuscari la stanga. In plus, seful partidului, Calin Popescu Tariceanu, totodata si al guvernului, este prieten declarat al lui Dinu Patriciu, aflat actualmente in arcanele justitiei. Acest tandem tine captiv partidul, fie prin autoritatea unor state de plata ale magnatului petrolist, fie prin gesturi de caritate facute de acesta fata de colegi aflati in situatii critice, fie prin bugetul tarii si functiile publice distribuite de premier. Suficient siesi, desi decontul guvernarii si al legaturilor cu Patriciu se anunta aspru, PNL tocmai a refuzat fuziunea cu PD, aratand arogant cu degetul la pozele Bratienilor de pe pereti.
Nici celalalt membru al A.D.A., PD, nu arata mai bine. El poarta povara mainii nevazute a lui Traian Basescu si, mult mai agil, e suspect de dornic sa-si confectioneze din fosta social-democratie o tantosa haina populara. Pentru ca asta se poarta acum cel mai bine in Parlamentul European. Dar PD e departe de o lamurire doctrinara, dupa cum departe se afla si de vizorul procurorilor. Caci, in sarabanda de la parchete, nu a putut fi zarit nici urma de pedist. In plus, scenariul care circula, cum ca PD racoleaza de unde poate oameni ca sa bricoleze un partid prezidential (lucru de care n-ar fi strain proaspatul candidat la crestin-democratie, Ioan Talpes), il recomanda mai degraba ca partid de cartier.
In opozitie, PSD sangereaza abundent, ca un animal ranit: atins grav de pierderea alegerilor si de lupta impotriva coruptiei (vizate sunt chiar varfurile varfurilor - Nastase, D.I.P., Mitrea), PSD are de precizat ce fel de social-democratie mai reprezinta oameni atat de bogati, cu ce lideri (oare de ce Petre Roman si Iliescu au reluat seminariile pe tema unui pol de stanga?), dar si ce continut mai are bazinul sau electoral.
Miscarea tectonica din sistemul politic l-a prins si pe sarmanul PNTCD: chiar in preajma aniversarii Proclamatiei de la Timisoara, presedintele “salvator” Ciuhandu e pe cale de a-l “racola” in partid pe Ioan Talpes. Acesta, imortalizat in repetate randuri de fotoreporteri cu ochelari negri pe nas, semanand astfel cu un agent de servicii secrete aflat in misiune, si-a declarat recent originea taranista si dorinta de a deveni crestin-democrat...
Ca vor sau nu, partidele politice din Romania vor trebui sa prinda din mers macar ultimul vagon din trenul integrarii. Ce va cobori insa in cativa ani pe, speram, peronul european al spectrului nostru politic ramane o alta poveste.
