De același autor
Cum Victor Ponta și Klaus Iohannis par a fi candidații cu șansele cele mai mari la funcția de președinte al României, foarte mulți se întreabă cum ar fi dacă al doilea candidat ar câștiga. Alegerea unui președinte de origine germană și de o religie diferită de cea ortodoxă ar fi cu siguranță o premieră pentru electoratul român, multe voci spunând că ar fi o schimbare în bine și o dovadă a schimbării mentalității electoratului, asemanatoare cu cea care a avut loc atunci când președintele actual al Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, a fost ales pentru prima dată.
Cu toate astea, situația actuală cu care se confruntă alegătorii din Romania are mai multe în comun cu cea a cetățenilor americani nevoiți să aleagă între Richard Nixon și John F. Kennedy, primul protestant, al doilea catolic.
În anul 1960, candidații pentru președinția SUA erau Richard Nixon, din partea partidului Republican și John F. Kennedy, din partea partidului Democrat.
Kennedy era cu siguranță un candidat mai educat, mai carismatic și cu argumente mai bune decât cele ale lui Nixon.
De asemenea, deși la radio vocea mai impunatoare a lui Nixon și tonul mai agresiv îl făcea pe acesta să pară favorit, cei doi candidați au fost rugați să participe la ceea ce avea să fie prima dezbatere prezidențială televizată, câștigată în mod clar de Kennedy. Acesta a aparut mai calm, mai relaxat și mai coerent decat un Nixon palid, transpirat și care nu trăda deloc faptul că e cu doar 4 ani mai bătrân decât Kennedy.
Astfel, Richard Nixon a fost nevoit să pună accent pe experiența sa mai vastă pentru a câștiga, dar, când aceasta strategie nu a adus rezultatele dorite, s-a văzut nevoit să facă apel la faptul că Statele Unite nu mai avuseseră până atunci un președinte catolic și să declare: “Nu aș vrea ca vreun alegător să nu voteze cu John Kennedy doar pentru că este catolic”.
Această declarație se aseamană foarte mult cu cea a lui Victor Ponta, contracandidatul lui Klaus Iohannis, care a declarat “N-o să spun niciodată: Nu-l alegeţi pe Klaus Iohannis pentru că e neamţ!”. Mai mult, subiectul religiei a fost și el atins de Victor Ponta în continuarea declarației: “Eu sunt foarte mândru că m-am născut român şi ortodox şi aşa o să mor, nu cred că este un avantaj, dar nu este un dezavantaj”.
Deși contextul din care provin cele doua citate este mai lung, semnificatia lor nu este deloc deformată, iar asemanarea primului citat al lui V. Ponta cu cel al lui Nixon este explicată în cartea Total Diplomacy: The Art of Winning Risk (2007) a lui Ehsan Honary: “El (Richard Nixon) nu putea sa spuna 'Feriți-vă, este catolic, nu îl votați!'. L-ar fi făcut pe el să arate rău. În schimb, fiind Nixon, a cautat un mod de a transmite mesajul într-un mod diferit.”
Evident, atât Nixon cât și Ponta au căutat un mod subtil de a face electoratul să ia în considerare anumite aspecte ale respectivilor contracandidați.
Fără îndoială, există diferențe între SUA și România, chiar dacă era vorba de anul 1960. Însă, pe atunci, Statele Unite nu erau atât de tolerante, persoanele de culoare fiind supuse segregării și discriminării, iar fenomenul de “Gay Liberation” fiind la un deceniu distanță de realizare.
Prin urmare, strategia lui Richard Nixon a început să aibă succes, foarte mulți cetățeni protestanți temându-se că religia lui Kennedy va permite Papei să se implice în problemele națiunii americane.
Evangheliștii de la radio s-au declarat îngrijorați de același lucru, G.E. Lowman spunând că “Fiecare persoană are dreptul la propriile sale convingeri ..[dar]... sistemul ecleziastic romano-catolic cere supunerea prioritară a fiecărui membru sincer și spune că într-un conflict între biserică și stat, biserica trebuie să triumfe”.
Răspunsul lui Kennedy a fost unul de apreciat, el susținând că americanii ar trebui să se concentreze pe chestiuni mai importante precum diplomația, competențele și politicile și reformele sale, nu pe cele legate de religie. În scopul liniștirii poporului american el a sustinut unul dintre cele mai cunoscute discursuri ale sale, spunând “Eu nu sunt candidatul catolic la presedinție. Sunt candidatul Partidului Democrat la presedinție și se întâmplă să fiu catolic. Nu îmi reprezint biserica în chestiuni publice și biserica mea nu mă reprezintă pe mine.”
Completat de promisiunea de a menține un stat independent, discursul a avut succes, iar Kennedy și-a recăpătat din popularitate.
Alegerea ce a avut loc în noiembrie 1960 a ramas în istoria americană drept una dintre cele mai strânse alegeri, Kennedy câștigând cu votul orașelor mari.
Rămâne însă întrebarea: Pot românii anului 2014 să-i urmeze pe americani și să treacă peste animozitățile față de schimbare, judecând candidații în funcție de viziunea politică și nu pe baza confesiunii și etniei?
