Beslan - marginea lumii

Nu exista, in cultura umana, cazuri de pictori care sa-si fi facut autoportretul inainte de a ucide si de a se sinucide. Primul exemplu trebuia sa aiba loc in afara oricarei notiuni de civilizatie. Mai negru decat caderea in neant, acest gest a fost facut pe 1 septembrie 2004. Locul: o scoala distrusa, la Beslan, in inima Caucazului, acolo unde culturile curg si se amesteca de la inceputuri. Inainte de a lasa in urma lor sangele, matele si membrele a sute de copii, inainte de a imbratisa ei insisi moartea, cu strigate extatice (Allahu Akbar!), posedatii noului cult au filmat victimele inca vii, armele pregatite pentru macel si si-au aratat fetele. O greseala umana, atat de umana!, ne face sa credem, vazandu-le mastile, ca fetele calailor erau acoperite. Nu e asa. Gresim pentru ca avem mereu pretentia cuviincioasa de a banui ca oricine are o infatisare anume si ca ea poate fi inteleasa, imediat, dupa conturul fetei. Aici se afla mesajul zilei de 1 septembrie 2004, acesta e sensul "Autoportretului cu Viscere", expus la Belsan: masca de pe fata nu ascunde nimic, ci e chiar golul care tine loc de chip. Omul a disparut. In locul lui, a aparut o creatura care ameninta orice cultura si ne mana iute, spre sfarsit. Din autoportretul filmat la Beslan surade, mandra si moarta, Apocalipsa. Dumnezeu sa-i ierte pe copiii mici si tepeni ca niste papusi parasite la morga. Noi, inca vii si uluiti, nu putem ierta, dar suntem datori sa intelegem, repede si definitiv, ce s-a intamplat acolo si cum arata lumea dupa Beslan.

Politica

De inceput, trebuie inceput cu valoarea politica. Imediat ce veti termina blestemele aruncate asupra celui ce tocmai a indraznit sa pomeneasca, in asemenea imprejurari, politica, va veti aminti, poate, ca tragediile secolului trecut, de la Holocaust la Cultul Universal al Comunismului, au fost posibile doar in conditiile unui esec politic total. Germania nazista si Rusia sovietica au aparut in lume numai dupa ce sistemele politice ale acestor state au fost complet distruse, dinauntru, de confuzia valorilor, coruptie si, mai ales, de incapatanarea cu care au tinut departe omul multimilor, in loc sa faca din el cetatean. Fenomenalul esec politic al secolului XX european era sa se incheie cu o catastrofa ireparabila. Salvarea a venit exact din spatiul in care aceasta eroare nu s-a repetat, din America, unde politica a fost reinventata democratic, adica a devenit un sistem sustinut de participarea egala a cetatenilor. Oricat s-ar fi indepartat, in 200 de ani, sistemul american de ecuatia initiala, lectia a ramas in picioare. Ea a fost predata inca o data la Scoala nr. 1 din Beslan. Caci, alaturi de tragedia umana, Beslan a dezvaluit in toata gravitatea sa problema regimului politic al Rusiei anului 2004.

Adevarul

Rusia lui Putin nu e nici Germania anului 1933, nici Rusia lui 1917. Rusia lui Putin e, cu toate acestea, bolnava de maladiile clasice ale esecului politic. Evenimentele de la Beslan au lovit un stat rus incapabil sa apere omul multimilor si au fost prelucrate apoi de o administratie rece, mincinoasa si vicleana ca o casta de iluzionisti. Beslan a inceput in conditii misterioase. Au trecut la asalt trupele ruse pentru ca n-au mai avut de ales ori au atacat la ordinul de a desfiinta problema, indiferent de consecinte? Asaltul in sine a fost un dezastru militar. Fara coordonare, amestecati cu civili inarmati, soldatii rusi au scapat situatia de sub control. Multi dintre ei au fost ucisi, de altfel, de focul dezordonat al civililor, convinsi ca ajuta. Dezordinea a fost insotita de minciuna cea mai cinica. Autoritatile au sustinut, in ciuda tuturor evidentelor, ca in scoala se afla 354 de ostatici. Erau, de fapt, 1.200. Autoritatile au sustinut ca nu au primit nici o cerere de la teroristi. Ziarele rusesti au aflat ca pretentiile lor au ajuns pe biroul lui Vladimir Putin la 10 minute dupa ce au fost formulate. O data incheiat asaltul si de indata ce Scoala nr. 1 Beslan s-a umplut de cadavre, administratia a pus in functiune masina federala de dezinformare. Numarul mortilor a fost si e in continuare subestimat, iar mediile de informare au fost puse la lucru spre a-l scoate din cauza pe Putin. Pentru asta, ziaristii cu capul pe umeri au fost impiedicati sa ajunga in Caucaz (Anna Politkovskaia si Andrei Babitki), au fost concediati (Raf Sakirov, de la Izvestia) sau indrumati minutios (prezentatorii de la TV Rossia si Canalul 1 au primit indicatia de a taia microfonul oricarui corespondent care aduce vorba de asalt si de numarul victimelor). Cele cateva ziare care isi mai permit sa aiba o pozitie independenta (Novaia Gazeta, Moskovski Komsomolets, Vedomosti, Nezavisimaia Gazeta, The Moscow Times) au lasat orice prudenta deoparte si au relatat in detaliu tragedia umana si mascarada oficiala. Efortul lor a fost contracarat imediat. Autoritatile au confectionat rapid o retea de mitinguri spontane, culminand cu demonstratia din 7 septembrie, la care s-au strans 130.000 de persoane. Majoritatea au fost aduse cu autobuzul de sindicate si organizatiile de tineret. Angajatii de stat au fost instiintati ca prezenta e obligatorie. Mare parte a pancartelor inmanate demonstrantilor purtau inscriptii ca: "Putin, suntem cu tine!"si "Impotriva razboiului din Cecenia sunt doar tradatorii!". Consecintele imediate ale actiunilor aparatului de stat si-au atins, probabil, scopul. Daca pot fi crezute, primele sondaje spun ca populatia invinuieste coruptia si incompetenta generale, dar nu le asociaza cu presedintele Putin, pe care il sprijina in continuare. Consecintele pe termen lung nu pot fi insa pozitive, caci statul rus se va simti indreptatit sa continue reteta. Valoarea politica a masacrului de la Beslan e profund negativa pe plan intern, unde nu face decat sa garanteze si sa grabeasca degenerarea sistemului. Pe plan extern, lucrurile sunt infinit mai complicate. Aici, desi s-a grabit sa ia initiativa, presedintele Putin nu mai dicteaza, ci e prizonierul unor forte care imping deja lumea intr-o directie anume.

Forta

In seara de sambata, 4 iunie, presedintele Putin a avut invitati. El a vorbit, la resedinta sa din afara Moscovei, ziaristilor straini si a demonstrat imediat ca a decis sa se aboneze la "razboiul impotriva terorismului", adica sa internationalizeze criza cecena. In rezumat: razboiul din Iraq = razboiul din Cecenia, Samil Basaev (principalul organizator al violentei cecene) = Osama Bin Laden etc., etc. Strategia presedintelui rus e, din multe puncte de vedere, intemeiata. Cauza cecena a inceput cu datele tipice ale miscarilor anticoloniale, dar, sufocata de lipsa solutiilor politice, s-a transformat in vehicul al terorismului islamic. Presedintele Putin a adoptat strategia frontului antiterorist, crezand, probabil, ca, in acest fel, va reduce la minimum critica propriului regim. E posibil ca manevra sa aiba efectul dorit. Insa, cu exact aceeasi mutare, presedintele Putin si-a ipotecat libertatea de manevra in politica externa. El va trebui sa respecte, efectiv sau formal, regulile paralelismului pe care l-a impus. Viziunea Statelor Unite devine, astfel, viziune globala. Axa de contestatie Paris-Berlin-Moscova pierde enorm. Uniunea Europeana e, practic, depasita de evenimente si aici trebuie cautat, probabil, intelesul reactiei nervoase a ministrului de Externe olandez, Bernard Bot, care, in numele Presedintiei Uniunii Europene, a cerut "explicatii" Rusiei. Administratia rusa a respins indignata cererea. De acum inainte, ea va trebui sa se conformeze curentului global de opinie ratificat la Beslan. Un curent vechi pe care abia oroarea de la Scoala nr. 1 l-a transformat in obligatie morala universala.

Spiritul

Apocalipsa de la Beslan a inchis cercul. Zgomotul infundat cu care trupurile isi incheiau caderea de o suta de etaje, in dimineata zilei de 11 septembrie, s-a unit cu imaginea copiilor goi, alergand pe strazile din Beslan. Socul, amplificat de continuitatea globala a crimei, a pus capat domniei mediatice a contestatiei antiamericane. Izolationismul pro-arab al stangii occidentale si-a pierdut, intr-o clipa, prestigiul. El nu mai poate explica nimic. Presedintele Bush va fi, probabil, reales cu un scor mult mai clar decat s-ar putea crede. Consecintele tragediei de la Beslan nu se opresc la configuratia politica viitoare a lumii. Ele ating centrul spiritual neelucidat, in constructie si reconstrutie, al vremurilor noastre. Beslan a adus dovada de necontestat a celui mai mare pericol pe care umanitatea il poate cunoaste: abolirea culturii. Teroristii de la Beslan nu au mai recunoscut nimic din ceea ce e, pana la urma, comun tuturor culturilor: limita, tremurul in fata timpului care vine (copiii). Cu ei, lumea a ajuns la marginea lumii.