De același autor
După ultimul raport al Comisiei Europene privind starea justiţiei şi a luptei anticorupţie din România, se prefigurează un nou mijloc de presiune, dincolo de cel al îngheţării fondurilor UE deja aplicat Bulgariei: amânarea aderării la spaţiul Schengen.
Deşi documentul în sine nu conţine nicio referire directă la includerea României şi Bulgariei în zona fără controale la frontieră, preşedintele Traian Băsescu a declarat în ziua publicării raportului că are „îngrijorări legate de accesul la spaţiul Schengen“.
Axându-şi mesajul pe Legea Agenţiei Naţionale de Integritate, a cărei amputare Bruxellesul o descrie ca fiind o „încălcare a angajamentelor asumate la aderare“, preşedintele a spus că, dacă parlamentul s-ar reuni în sesiune specială pe această temă, „România ar putea fi ferită de riscurile de a i se invoca probleme legate de funcţionarea justiţiei, atunci când va veni timpul intrării în spaţiul Schengen“.
Temerile preşedintelui nu sunt nefondate. În cancelariile din Germania, Olanda, ţările scandinave, corupţia şi ineficienţa justiţiei, precum şi legăturile cu crima organizată în Bulgaria ridică serioase semne de întrebare privind extinderea spaţiului Schengen.
„Aderarea unui nou membru la spaţiul Schengen nu trebuie să se facă în detrimentul securităţii interne a celorlaltor ţări“, spune un diplomat UE consultat de revista 22.
Pe lângă lista de proceduri tehnice, extinderea spaţiului comun, fără frontiere, reprezintă şi un gest de încredere în poliţia, vameşii şi sistemul judiciar din acea ţară. „Schengen nu e puţin lucru. Toţi se bazează pe tine să le protejezi graniţele comune“, a declarat sursa citată.
Problema este însă delicată: nicio ţară, nici chiar Germania, nu doreşte să fie vârf de lance în blocarea României şi Bulgariei, mai ales că ultimele rapoarte tehnice privind respectarea standardelor Schengen au fost pozitive – de exemplu, în ce priveşte protecţia datelor cu caracter personal.
Sperietoarea Schengen este în acest moment virtuală. „Trebuie să vedem care e atmosfera în Consiliul de Miniştri. Dar e clar că progrese în lupta împotriva corupţiei şi crimei organizate ar oferi României perspective mai bune în iminenta decizie cu privire la aderarea la spaţiul Schengen. Cu cât mai mari progresele sub Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), cu atât mai mari şansele“, a spus diplomatul citat.
Referiri la spaţiul Schengen şi chiar aderarea la zona euro au circulat în versiuni preliminare ale rapoartelor Comisiei încă din 2008, dar au fost întotdeauna eliminate în varianta finală, după negocieri asidue cu Bucureştiul şi Sofia, susţinute de state sudice, care consideră exagerată asocierea celor două procese.
Comisia se uită acum către Consiliul Miniştrilor de Externe, care va discuta în luna septembrie raportul pe justiţie şi ar putea face o legătură cu decizia privind extinderea spaţiului Schengen.
„Va depinde de Consiliu să pună cap la cap cele două. Pot să o facă, dacă vor, dar va fi o decizie politică“, a declarat o sursă europeană pentru EUobserver marţea trecută.
Data-ţintă propusă de Bucureşti şi Sofia pentru aderarea la Schengen este martie 2011. Dar acest calendar n-a fost niciodată confirmat oficial de Comisia Europeană sau de Consiliul de Miniştri. O formulă de compromis ar putea fi toamna lui 2011 – mai ales că următorul raport pe justiţie va fi unul de etapă, la sfârşitul lui februarie sau începutul lunii martie, şi nu va conţine recomandări sau evaluări politice.
Pe de altă parte, raportul introduce pentru prima oară referiri la „clientelismul politic“ şi conflictele de interese în licitaţiile publice, ce afectează atât banul public românesc, cât şi pe cel european.
„Autorităţile administrative competente nu depistează şi nu sancţionează aproape nici un caz de conflict de interese şi nu anulează decât foarte puţine licitaţii publice pentru încălcarea normelor privind conflictele de interese, cu toate că majoritatea cazurilor de conflict de interese, transmise de către Agenţia Naţională de Integritate autorităţilor judiciare pentru soluţionare, se referă la achiziţii publice, iar un număr semnificativ de cazuri de corupţie la nivel înalt au legătură cu achiziţiile publice“, se arată în raport.
Aici, preşedintele Băsescu a ridicat tonul, criticând Bruxellesul că-şi depăşeşte mandatul, achiziţiile publice nefiind în mod normal supuse monitorizării ce stă la baza rapoartelor pe justiţie.
Atenţia acordată licitaţiilor publice reflectă o altă îngrijorare a ţărilor din nord-vestul Europei, principalii cotizatori la bugetul UE: că banii pe care-i alocă noilor state membre ajung în buzunarele amicilor şi rudelor politicienilor, şi nu în proiecte menite să ajute comunităţile locale.
Anchete conduse de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în 2008 au dus la îngheţarea a 500 de milioane de euro în Bulgaria din fondurile agricole SAPARD.
Sofia „pare a fi învăţat lecţia“, spunea un oficial european, luna trecută, la Bruxelles, referitor la avalanşa de anchete şi raportări de cazuri de fraudă şi nereguli cu fondurile europene.
Bucureştiul a evitat atunci sancţiuni similare, dar presiunile Comisiei nu par atât de eficiente ca în Bulgaria, a adăugat oficialul.
Detaliind penalităţile şi sancţiunile pe care România le plăteşte deja – peste 150 de milioane pentru 2007 şi 2008 –, preşedintele Băsescu i-a avertizat pe beneficiari - administraţii locale sau firme private – să respecte regulile şi să participe în „competiţii corecte“, pentru ca ţara să nu piardă şi alte fonduri europene.
Presiunea de a controla cheltuirea corectă a banilor europeni este accentuată de criza economică şi de faptul că majoritatea statelor UE au bugete de austeritate.
„Am văzut cu Grecia ce se poate întâmpla când banii publici se duc în buzunare corupte, iar acum toată lumea trebuie să plătească“, spune eurodeputata germană Ingeborg Grassle, membră a Comisiei de control bugetar din Parlamentul European.
„Comisia Europeană e garantul Tratatului UE şi al cheltuirii corecte a fondurilor UE. O Grecie e destul, nu avem nevoie de mai multe. Dar vedem că şi în Ungaria, guvernul trecut a minţit şi acum sunt probleme mari. Nu e doar Bulgaria şi România, atenţia Comisiei trebuie să se îndrepte şi spre celelalte state membre. Dacă vrem să fim credibili, trebuie să avem un mecanism pentru toate ţările“, a spus ea.
Autoare a solicitării formulate de PE de a avea un raport special anul trecut privind cheltuirea fondurilor UE în România şi Bulgaria, Grassle spune acum că îngheţarea de noi fonduri în cele două ţări nu e o soluţie, mai ales că au o absorbţie foarte slabă a banilor comunitari.
În schimb, „sper că cei din Consiliu (de Miniştri) citesc raportul şi îl vor lua în considerare când se va lua decizia pe Schengen“, a conchis Grassle.
Cu aerul de vacanţă suflând prin instituţiile europene şi guverne în curs de formare în Olanda şi Belgia, „grupul de ţări îngrijorate de corupţie“ încă nu şi-a format o poziţie clară dacă sperietoarea Schengen se va materializa sau nu. Bătălia se va da în septembrie. //
