De același autor
Impus de organismele internationale si finantat in proportie de 50 la suta din surse externe, recensamantul populatiei, desfasurat intre 7 si 12 octombrie curent in Republica Moldova, nu a fost o actiune de pura statistica, ci o intreprindere cu substraturi politice mai mult decat evidente. Ultimul recensamant a avut loc in 1989, cu doi ani inainte de colapsul URSS. Era firesc sa presupunem ca in ultimii 15 ani cifrele de atunci s-au modificat simtitor. O cat mai exacta verificare a acestora ar fi avut nevoie de o intensa pregatire preliminara. Or, nu s-a intamplat asa. Au fost extrem de putine emisiuni radio si TV in Basarabia care sa explice importanta recensamantului si sa ofere instructiuni concrete privind completarea formularelor sau repere legate de conduita recenzorilor. In plus, recensamantul nu s-a desfasurat pe malul stang al Nistrului si acest fapt, chiar inaintea altor aspecte, a demonstrat esecul mult trambitatei politici de "reunificare a tarii", proclamate de comunisti la inceputul guvernarii lor.
Miza de foc a actualului recensamant o reprezinta identitatea nationala a populatiei majoritare. Putem spune ca rezultatele pe care le vor furniza rubricile "nationalitatea" si "limba materna" vor fi determinante pentru orientarea generala a "celui de-al doilea stat romanesc" in urmatorii ani. A fi "roman" sau "moldovean" in Basarabia nu vizeaza apartenenta etnica, cum eronat incearca sa acrediteze unii (aplicand, mecanic si fara discernamant, teoriile multiculturaliste ale identitatii intr-un spatiu parjolit de ingineriile dezumanizante ale totalitarismului comunist), ci releva o optiune politica, ba chiar geopolitica, de cand NATO si Uniunea Europeana si-au fixat hotarele la Prut. Informatiile pe care le-am cules in aceste zile sunt incurajatoare. Tot mai multi cetateni moldoveni declara limba romana drept limba materna - fapt ce sugereaza, alaturi de influenta favorabila a imprejurarilor de ordin extern, ca nefericitul articol 13 din Constitutie va fi corectat intr-un viitor nu prea indepartat, in sensul eliminarii falsului stalinist pe care il consacra. Aceeasi tendinta de recuperare a adevarului nu este, se pare, la fel de accentuata in ce priveste nationalitatea, unde calitatea de roman este inca perceputa in Moldova, preponderent, in acceptia de locuitor sau cetatean al Romaniei. Concluzia constatarilor noastre, deocamdata mai mult teoretice, este urmatoarea: numarul cetatenilor care se declara romani si numarul vorbitorilor de romana, nu de "moldoveneasca", este direct proportional cu nivelul studiilor si cu gradul de informare. Cu alte cuvinte, a fi "roman" in Basarabia reprezinta o calificare culturala, o "anticamera" a europenitatii, pentru ca denota cunostinte superioare si un grad de constiinta civica mai pronuntat din partea individului. Acesti indici sunt mai ridicati la orase decat la sate. Va fi interesant de vazut, asadar, in urma acestui recensamant, ce cota va atinge asa-zisa minoritate romana, descoperita anul trecut de Victor Stepaniuk (liderul majoritatii comuniste din Parlamentul de la Chisinau), cu exultarea maniacala a unui "Columb" politic care si-a ratacit secolul. Pretinsa minoritate romana in Basarabia este una foarte ciudata, pentru ca are un potential de crestere incredibil, capabil sa transforme actuala majoritate intr-un grup minoritar si chiar sa-l "inghita" la un moment dat, rezolvand o data pentru totdeauna dilema identitara care sfasie Republica Moldova. A raspunde la intrebarea de ce numitul proces de "ingurgitare" (citeste: constientizare nationala) nu s-a produs in timpul scurs de la proclamarea independentei inseamna a revela insesi cauzele divizarii natiunii romane si a ramanerii sale in urma altor tari central-europene, foste comuniste. Pentru ca cele doua probleme: existenta a doua state romanesti dupa '89 - nu a unuia, reunificat, si deci intrat pe un trend ascendent al democratizarii, impus de marile puteri drept conditie a unificarii! - si, respectiv, pozitia codasa a Romaniei pe lista integrarii europene au aceeasi baza explicativa, si anume, nefericita experienta postbelica a frustrarii de libertate si remanenta vechilor structuri, a vechilor mentalitati pe ambele maluri ale Prutului. Antagonismele dintre "romani" si "moldoveni", in statul interriveran, intretinute artificial de catre politicienii cu educatie sovietica si interese promoscovite de la Chisinau, si pe de alta parte, "razboiul limbilor", purtat intre populatia autohtona basarabeana si minoritarii rusofoni (in fapt, o "majoritate culturala" ca putere de influenta), asezati cu traiul aici in perioada sovietica, impiedica solidarizarea cetatenilor in jurul proiectului de integrare europeana. Or, fara suport popular, declaratiile politice sunt apa de ploaie.
Derularea actiunii din 5-7 octombrie a inregistrat numeroase incalcari, semnalate de presa. Insuficienta formularelor in limba romana, mai ales in marile orase, proasta cunoastere a limbii de stat din partea unor recenzori, incercarile unora dintre acestia de a sugera anumite raspunsuri celor chestionati sau de a colecta date la telefon, notarea lor cu creionul etc. sunt tot atatea sfidari ale bunului simt si inadmisibile violari ale legii, care s-ar cuveni cercetate si pedepsite. In lipsa posibilitatii unei verificari ulterioare, principala temere exprimata de multi cetateni se leaga de schimonosirea informatiilor trecute in formulare: exista o puternica suspiciune ca Puterea va cauta sa scoata din "jobenul" actualului recensamant niste rezultate care sa-i justifice politica de obstructionare a limbii si identitatii romanesti a moldovenilor (politica intrata momentan in surdina, de cand cu spectaculoasa "schimbare la fata" a presedintelui Voronin in chestiunea Transnistriei). Dar cati cetateni au avut vointa si tenacitatea sa se deplaseze la sectia de recensamant pentru a se convinge ca nu au fost trasi pe sfoara? Din pacate, marea masa a locuitorilor Moldovei asista pasiva si neputincioasa la spectacolul propriei injosiri, adresand blesteme guvernantilor de azi si de mai inainte, care au adus-o la sapa de lemn. Numai ca blestemele - singurele - nu rezolva nimic. Trebuie sa te implici, sa faci ceva, sa lupti pentru drepturile tale.
Dincolo de aspectul politico-identitar, care domina discutiile pe tema recensamantului in Republica Moldova, nu mai putin importante sunt si alte "paliere" ale acestei investigatii sociologice. Va fi interesant sa aflam cum a evoluat in ultimii 15 ani structura populatiei dupa criterii de varsta, departajare profesionala si grad de educatie, dupa religie, stare civila, conditii de trai, sau la ce nivel se ridica natalitatea, care este raportul locuitorilor de la orase si sate, numarul muncitorilor plecati la munca in strainatate s.a.m.d. In lipsa unor date minutioase si diversificate, nu se pot amorsa strategii guvernamentale eficiente de combatere a fenomenelor negative, inclusiv prin atragerea unei asistente din strainatate, nu se pot asambla proiecte pe termen lung, care sa aduca Republica Moldova mai aproape de civilizatia occidentala.
Daca n-ai fost numarat, nu existi. Si nu e vorba de gregaritate aici, de faimosul "spirit de turma", cum ar parea la o privire superficiala, din contra: vorbim de afirmarea personalitatii si a unei minime constiinte civice. Se intampla ca la alegeri. Daca nu ai votat, nu poti emite pretentii privind calitatea guvernarii. Pentru ca nu ai contribuit prin nimic la imbunatatirea acesteia. Cu adevarat de aur sentinta lui J.F. Kennedy: "Nu te intreba ce face tara ta pentru tine, intreaba-te ce ai facut tu pentru ea". Un adagiu perfect valabil si pentru Romania in aceasta toamna electorala.
