Glonțul decisiv - la „băsiști”

Alegerile prezidențiale din 2014 vor fi decise de o parte, nu prea mare, a electoratului instruit, virulent anti-PSD și anti-Ponta, susținător al acțiunilor DNA și al statului de drept, electorat pe care îl numim „băsist“.

Ultimul sondaj de opinie INSCOP, fără a aduce in­formații neașteptate, sugerează că Victor Ponta nu este deja președintele României. Diferența dintre el și Klaus Iohannis, de 10 procente, fără a fi ne­gli­jabilă, nu-i poate garanta actualului prim-mi­nis­tru victoria în al doilea tur de scrutin. Totul ține de mobilizarea electoratului dintre cele două tu­ruri și mai ales a electoratului anti-Ponta, care a vo­tat cu un alt candidat decât Iohannis – în spe­cial cu Elena Udrea, Monica Macovei, chiar Teodor Me­leșcanu. Teoretic, din partea acestor candidați ar putea veni circa 14%, la care se vor adăuga aproa­pe sigur și vreo 4-5% ale maghiarilor, în timp ce Ponta nu poate să se bazeze decât pe cea mai ma­re parte a voturilor dinspre Tăriceanu și o par­te mult mai mică a celor dinspre Meleșcanu – în total, probabil, nu mai mult de 8-9%. Rezultatul – o luptă foarte strânsă, decisă „la mustață“.

Dar pentru o victorie a lui Iohannis există o con­di­ție esențială: ca aproape toți cei care au votat mai ales cu Udrea și Macovei – adică electoratul „bă­sist“, pentru a spune astfel – să nu se închidă în ca­să pe 16 noiembrie. Or, același sondaj sugerează ceva îngrijorător: doar 65,8% dintre cei care au votat la primul tur cu un alt candidat decât Ponta și Iohannis intenționează să mai voteze în al doilea tur. Sondajul nu ne spune cu cine a votat restul la primul tur, dar nu e greu de bănuit că majoritatea dintre ei constituie tocmai amintitul electorat „bă­sist“ demobilizat. Să remarcăm aici că sondajul in­firmă unele teorii care vor să justifice fărâmițarea dreptei: mai întâi, teoria că cineva, precum Mo­nica Macovei, poate aduna un electorat antisistem care, altminteri, ar fi pasiv și care, apoi, la al doi­lea tur, ar vota cu oricine rămas în cursă pentru a-l împiedica pe Ponta să devină președinte. De ase­menea, teza că la primul tur votăm cu inima (sau „sincer“, cum scrie d-l Alexandru Gabor, în­tr-o replică la articolul meu Coaliția anti-Io­han­nis) și la al doilea cu mintea se dovedește și ea falsă pentru aproape o treime dintre acești votanți „cu inima“: s-ar părea că „momentul minții“ nu va mai veni pentru ei pe 16 noiembrie.

Nu știm deocamdată care va fi efectul dezvăluirii din partea lui Traian Băsescu că Ponta ar fi fost ofi­țer acoperit și că ar fi încercat, cu ajutorul lui Teo­dor Meleșcanu, să ascundă acest fapt, ilegal la mo­mentul respectiv, deoarece era procuror. (Son­da­jul INSCOP a fost realizat înainte de dezvăluire.) Dar efectul lui pozitiv pentru o mobilizare anti-Pon­ta în turul doi ar putea fi contracarat de teza, ve­nită tot de la Traian Băsescu și reluată obsesiv de Elena Udrea, că între cei doi candidați prin­ci­pali nu există nicio o deosebire fundamentală, mai rău, că ambii sunt „corupți“. Președintele a mers atât de departe, încât a sugerat chiar că va boicota tu­rul doi, dacă Elena Udrea nu se ca­li­fică. Orice analiză serioasă, bazată pe datele dis­ponibile, arată că există, dim­­­potrivă, o mare diferență morală între primarul de succes al Sibiului, al cărui singur mare „cusur“ este că are „șase case“, și prim-ministrul plagiator, fost ofițer acoperit și care – foarte pro­babil – as­cunde acest detaliu biografic cu aju­torul SIE.

Concluzia ar fi că alegerile pre­zi­den­țiale din 2014 vor fi decise de o parte, nu prea mare, a electoratului instruit, virulent anti-PSD și anti-Ponta, sus­ținător al acțiunilor DNA și al statului de drept, electorat pe care îl numim „băsist“, și el acum divizat în trei seg­mente și supus unor tensiuni con­tra­dictorii. Pe 16 noiembrie acestuia i se va cere un lucru esențial și dificil deo­potrivă: să se opună indicațiilor de boi­cot ale lui Traian Băsescu și ale Ele­nei Udrea, reacțiilor posibil ambigue ale Monicăi Macovei și propriilor apre­hensiuni și amintiri, să judece lim­pe­de și rațional, să abandoneze lașitățile păguboase și teoriile demobilizatoare și, fie și fără entuziasm, să voteze cu Io­hannis. Acest electorat trebuie să mai știe ceva: soarta României pentru următorii 5-10 ani (inclusiv con­ti­nua­rea luptei anticorupție) va sta nu în cei care sunt cumpărați cu găleți și sti­cle de ulei, nu în cei care trăiesc din ajutoare sociale și așa mai departe; în cazul lor o predicție asupra votului e aproape sigură. Dimpotrivă, stă în cum­pănă cum vor vota mulți dintre oa­menii cu carte, mai degrabă tineri sau de vârstă mijlocie, dinamici, cu idei liberale, bine informați, dar orbiți de pasiunile politice și de credința co­modă că întotdeauna „alții“ decid soar­ta lor și că ei nu sunt decât vic­ti­mele „vulgului“ prostit de politicieni. Și totuși, glonțul decisiv va fi al lor – adică al nostru.

P.S. D-l Virgil Iordache, pe Con­tri­bu­tors.ro, îi invită pe intelectuali să-și vadă de treaba lor și să nu se aș­tepte că statul „va rezolva sau ge­nera vreo problemă, ci noi înșine, fă­cându-ne cât mai bine sau nu treaba, acolo un­de suntem“. Apoi ada­ugă, consolator: „creația se poate manifesta în orice fel de cadru. S-au scris lucruri va­loroase și pe pereții pușcăriilor co­mu­niste“. Nu: poate că statul nu re­zolvă multe probleme, dar sigur ge­ne­rează grozăvii, dacă este lă­sat numai pe seama unor politicieni ve­nali și in­competenți. Poate că există creație și în pușcării, dar fără școli și uni­ver­si­tăți de calitate, cultura unei țări nu-i cu pu­tință, mai ales când mo­delul de par­venire socială îl dă un pla­giator. //

CITIȚI ȘI

• Moartea băsismului
• Riscul Ponta – două răspunsuri