Politica USL: continuare a hoției cu alte mijloace

Noile amendamente la Codul Penal au împărțit legal, nu numai de facto, România în două categorii de cetățeni: unii, câteva mii de aleși (parlamentari, primari, consilieri), pot lua mită cu impunitate; ceilalți, milioane, nu.

Parafrazând celebra maximă a lui Clausewitz, am spune că, pentru politicienii din USL, politica es­te continuarea hoției cu alte mijloace. Cum alt­fel am putea caracteriza evenimentele de săp­tă­mâna trecută, când majoritatea a reușit să voteze schimbări fundamentale în noul Cod Penal, în scopul dezincriminării corupției și a conflictului de interese, și a încercat, deocamdată fără suc­ces, să treacă o lege care amnistiază și grațiază de­licte de până la 6, respectiv 7 ani, inclusiv pe unele dintre cele legate de fapte de corupție? Și, până la urmă, nici măcar nu este vorba de „alte mijloace“ în mod absolut: căci fuga de ochii pre­sei în parlament, votarea în comisia juridică a Ca­merei în timpul nopții, apoi încercările disperate ale lui Ponta și Antonescu de a evita răs­pun­de­rea, în final decizia lui Antonescu de a abandona partida, pentru a salva ceea ce se mai putea salva din imagine – totul amintește de metodele unor hoți prinși în flagrant de poliție și care aplică să­nătosul principiu „scapă cine poate“.

Dar e mult mai rău, de fapt, decât o încercare de legalizare a hoției. Noile amendamente la Codul Pe­nal au împărțit legal, nu numai de facto, Ro­mânia în două categorii de cetățeni: unii, câteva mii de aleși (parlamentari, primari, consilieri), pot lua mită cu impunitate; ceilalți, milioane, nu. Un polițist, sau un medic, sau un profesor prinși cu șpagă pot face închisoare; pentru ace­eași șpagă (sau una cu mult mai mare), luată în aceleași condiții, un deputat, un consilier sau un primar sunt oameni cinstiți, deoarece, sub pre­textul ridicol că nu sunt „funcționari publici“, nu mai există articol de lege împotriva lor. Însuși fundamentul oricărui stat modern de drept - ega­litatea înaintea legii – e subminat dintr-o tră­să­tură de condei.

În aceste condiții este de neînțeles cum au putut crede șefii USL că vor putea duce cu bine la ca­păt planul lor subversiv. Oricât s-ar fi furișat ei noaptea prin Casa Poporului, presa tot a aflat și scan­dalul a explodat imediat. Mai ales că au omis ceva sau pe cineva: pe Traian Băsescu. Pesemne, vor fi calculat ei, fiind președintele României, scos și el din categoria „funcționarilor publici“, va putea fi șantajat cu „scandalul Călărași“ sau cu altele. „Scapi și tu de pârnaie de la anul, dacă faci pe mortul și ne ajuți și pe noi să belim DNA și ANI!“, cam așa pare a fi fost târgul implicit pro­pus de bărbații de stat Ponta, Antonescu, Zgo­nea & Co. S-ar fi cuvenit să-și cunoască omul! Bă­sescu nu a făcut pe mortul (indiferent dacă are sau nu ceva să-și reproșeze sub raportul in­te­gri­tății)! A denunțat imediat și vehement legislația respectivă, a caracterizat-o în cu­vin­tele cele mai aspre, a declarat că o va retrimite în parlament și, nu ne în­doim, i-a informat imediat pe par­te­nerii occidentali. Aceștia au reac­țio­nat prompt și unitar (chiar și Franța s-a alăturat de data aceasta corului de condamnări). Scandalul s-a in­ter­na­ționalizat, liberalii s-au dat la o par­te, anunțând că vor vota contra la reexaminare. Lovit din toate păr­ți­le, inclusiv de Hannes Swoboda, li­derul socialiștilor din PE, Ponta în­suși s-a derobat, pretextând că, fiind călător în Africa, ignora întâmplările din parlament.

Planul mai avea un punct esențial: cum era evident că legislația hoțească va fi atacată la Curtea Cons­ti­tu­țio­na­lă (s-a și întâmplat), era imperios ne­cesar să se profite de locul liber lăsat de Iulia Motoc și să fie promovat la CC un om apt să acopere cu ar­gu­mente juridice orice ignominie. Lu­cian Bolcaș, vechiul comiliton al lui Va­dim, era propunerea optimă în acest ceas de cumpănă pentru bor­fașii parlamentari. Dar tot Băsescu a tras alarma: Bolcaș e antisemit! Și, pentru a da mai multă greutate aces­tei afirmații, președintele a declarat că nu va accepta ca ceremonia de de­punere a jurământului pentru noul ju­decător (dacă va fi votat de Senat) să aibă loc la Cotroceni. În în­gâm­fa­rea și suficiența lui, Ponta a omis (de­și după experiența Șova se cuvenea să nu uite) că Bolcaș, alături de C.V. Tudor, fusese unul dintre ne­ga­țio­niș­tii care voiau să-l reabiliteze pe Ion An­tonescu, răspunzător de uciderea a cel puțin 300.000 de evrei și romi. Rezultatul: un dezastru de imagine și, din nou, un scandal devenit in­ter­na­țional, odată ce propunerea a ajuns comentată în Der Spiegel în ter­menii cei mai defavorabili conducerii de la București!

Așa stând lucrurile, putem spera (de­și încă episodul nu e încheiat) că, și de data aceasta (ca și în vara lui 2012), încercarea de a distruge statul de drept a deraiat.

Dar mai e ceva de spus: acestei în­cercări i s-a opus Traian Băsescu, ca­re a avut una dintre cele mai salutare prezențe din toată cariera sa (trebuie s-o recunoaștem toți, inclusiv cei ca­re, ieri sau alaltăieri, l-am criticat pen­tru diferite motive), i s-au opus câteva ONG-uri, o parte a presei, pes­te 1.000 de manifestanți PMP, du­mi­nică, în Piața Victoriei, câteva sute de cetățeni care au semnat un apel al Grupului pentru Dialog Social. În fi­ne, duminică seara s-a mobilizat și co­munitatea „Unițisalvăm“ cu vreo 1.500 de oameni în stradă, blocând cir­culația pe bulevarde și cerând de­misia premierului. După luni de eco-apolitism militant, protestele străzii încep, în fine, să ia și o turnură po­li­tică. E un început – încă modest. To­tuși, Ponta poate să se pregătească de coșmaruri. //