De același autor
Traim in niste timpuri caracterizate din plin (si) de o adevarata isterie imobiliara. Aceasta situatie este doar o simpla manifestare a romanitatii si a felului ei de a reactiona la contactul cu o conjunctura economica foarte favorabila, cum, probabil, Romania nu a mai cunoscut din anii 1930. O asteptare cam lunga, obositor de lunga. Balamucul de acum este total si pentru ca regimul proprietatii a fost profund zdruncinat de avantul revolutionar al Partidului Muncitoresc Roman, ulterior al PCR, pentru ca situatia ambigua sa fie mentinuta de catre mostenitorul din umbra al comunistilor, structura FSN-FDSN-PDSR-PSD. Iar scandalurile privind retrocedarile au curs garla, in flux continuu, de-a lungul intregii perioade de dupa 1990, ideea de retrocedare fiind chiar folosita drept arma pentru a santaja (cazul Regelui Mihai I). Invazia imobiliarului in viata publica romaneasca este agasanta, chiar daca este un simptom al prosperitatii. Se construieste oriunde si oricum. Se cumpara, se vinde si se cumpara pentru a se vinde din nou. Se tranzactioneaza. Romania a incetat sa mai fie o tara pentru a se rezuma la simpla conditie de proiect imobiliar pe care zeci de mii de mici afaceristi sau mari rechini si, din cand in cand, mari grupuri straine o exploateaza, o cumpara, revand, recumpara, intotdeauna cu profit din ce in ce mai mare. O alta explicatie de ce s-a ajuns la existenta unor preturi fantastice, apartamentele cenusii din ceausistele cartiere din Bucuresti concurand (doar) la pret cu apartamente pariziene sau madrilene (un truism).
Coclauri nelocuite, necunoscute, necivilizate au ajuns sa se vanda pe sume de zeci de mii de euro, de ai putea avea impresia ca moneda europeana se cultiva asemenea florilor de mac pe campurile din jurul caselor, provocand mirarea strainilor care se intereseaza de o cabana linistita, undeva la tara, cu doar 20-30.000 de euro (ceea ce starneste ilaritatea agentilor imobiliari, care se uita la strain ca la un extraterestru). Specula este in floare. La ea ne pricepem cel mai bine. Ciudat este ca piata romaneasca imobiliara resimte doar posibilele tendinte crescatoare si niciodata efectele de scadere ale pietei mondiale (cu toate ca, uneori, ne intrebam retoric ce avem noi a face cu piata mondiala). Criza imobiliara si ipotecara din Statele Unite, unde se vand la ora actuala proprietati mai mari decat cele din Romania, dar mai ieftin, pare a atinge prea putin si piata romaneasca. Parca pentru a ma contrazice, stiri pe banda rulanta in mass-media romanesti anunta scaderi moderate ale apartamentelor in Bucuresti, ca urmare, pare-se, a crizei mondiale, de la 115.000 de euro apartamentul cu doua camere la 112.000 de euro. Uriasa diferenta! Dupa ce aceleasi imobile au fost evaluate exagerat cu mult mai mult decat valoarea lor, pretul scade strategic cu 2%. Aspectul profund imoral al tranzactiilor cu terenuri a devenit un subiect banal pe care-l mai dezbate probabil doar DNA, fara mari sorti de izbanda.
Dupa ce imensa proprietate de stat (fabrici, hoteluri, echipe de fotbal, magazine) a fost subtilizata cu pricepere de nomenclatura rosie sau fostii experti ai Securitatii, credeam ca nu mai este nimic de furat in Romania, caci pentru a fura ceva principala conditie pe care acel lucru trebuie sa o aiba este sa fie atractiv. Ce mai era atractiv dupa ce totul fusese spoliat de maini pricepute?! Dar eram naiv, pentru ca, in noile conditii geo-politice, aceeasi casta a reusit sa profite in principal de stiinta lui Iliescu de a-si proteja amicii. Aderarea la NATO si UE a constituit, pana la urma, cea mai mare victorie a acestei elite nomenclaturisto-securistice, pentru ca s-a pus la adapost de eventuale neplaceri si, mai ales, a reusit sa descopere un alt zacamant care merita a fi exploatat: insasi tara fizica, terenurile si padurile care alcatuiesc Romania, dand astfel tonul isteriei imobiliare. Aceasta este insotita si de o transformare lingvistica in conformitate cu noile timpuri, caci limbajul se muleaza foarte bine, consecvent pe realitatea istorica pe care o si insoteste si slujeste ca un caine credincios. Nu se mai spune "bloc" sau "cartier de blocuri", suna prea comunist, ci "proiect imobiliar". Oamenii de afaceri care se ocupa cu astfel de lucruri, de multe ori niste simpli mafioti reconvertiti, au devenit "dezvoltatori imobiliari". Casa este din "structura usoara", un alt eufemism pentru lemn.
Toata lumea a inceput sa se priceapa putin la constructii si, implicit, la tranzactii. Toata lumea stie cat valoreaza la un moment dat casa mostenita, apartamentul inchiriat sau cel comunist cumparat la inceputul anilor 1990 sau livada bunicilor dintr-un sat la mica distanta de oras. Asfalteaza drumul, deci pretul nu va mai fi de 10 euro, ci 20. Introduc canalizare? Ajunge terenul la 30. Mai acceseaza un proiect pe Masura 322 a Programului National pentru Dezvoltare Rurala si vor sa introduca alimentarea cu apa? Terenul atinge bariera de 50 de euro pentru un metru patrat. Mai este amplasata in comuna si vila Andreei Marin, unde aceasta isi plimba copilul, face petreceri cu celebritatile din Capitala, pretul poate sari si mai mult, pentru ca, s-a dovedit, celebritatea lacrimogenei prezentatoare este mult mai rezistenta, durabila, cum se spune acum, decat cea a unui politician ajuns prim-ministru. Subiectul imobiliar a inceput sa fie la fel de cunoscut si uzitat precum fotbalul sau lumea barfelor vedetelor de mucava, care umplu, de se revarsa, ziarele tabloide (din ce in ce mai numeroase).
Trist este ca aderarea la Uniunea Europeana nu a adus nicio schimbare pozitiva nici in acest domeniu, dimpotriva, lacomia imobiliara pare a creste progresiv. Se darama prea putine constructii ridicate fara autorizatii, in cel mai bun caz baietii destepti se prefac ca intra in legalitate, ceea ce este o jignire la adresa tuturor cetatenilor onesti care trebuie sa astepte cel putin un an de zile pentru a obtine toate autorizatiile si avizele inainte de a se apuca sa ridice o constructie.
Isteria imobiliara este strans legata de poluarea si ura fata de mediul inconjurator pe care o incearca romanii. Din acest motiv ma gandesc serios sa solicit imperios Ministerului Educatiei sa scoata din materiile predate la scoala orice referire la dragostea pentru natura a romanilor. Macar sa nu fim ipocriti. Pentru a construi, poporul roman, in general, este oricum oricand gata sa-si sacrifice mediul inconjurator. De aceea niciun partid ecologist serios nu a avut succes electoral in Romania, pentru ca romanilor nu le pasa de mediul inconjurator, daca i-ar fi interesat subiectul un astfel de partid ar fi fost in parlament si ar fi contat. Probabil ca ceea ce va ramane dupa aceasta perioada de cuceriri edilitare va fi o tara pe jumatate desertificata, locuita de o majoritate de oameni sarmani care va tremura ori de cate ori va ploua mai mult de o ora pentru ca, evident, constructiile usoare construite pentru o minoritate bransata aveau nevoie de lemn, cat mai mult lemn, iar acesta nu a fost importat, ci s-a preferat defrisarea iresponsabila a padurilor oriunde s-au gasit. Si unde nu s-au gasit?! Ce zona impadurita de la deal, munte sau campie a fost crutata de sunetul necrutator al drujbei?! Unde nu se aude sunetul abricului?! Distrugem cu hotarare acum ceea ce prindem, pentru ca oricum nu ne duce capul la un alt orizont temporal decat acest azi. Nici macar un orizont temporal rezonabil, durata unei vieti, viata noastra pe aceste pamanturi. Laudabila ni s-a parut campania unui post de televiziune de a replanta un milion de puieti, insa problema cu acestia este ca au nevoie de o suta de ani pentru a deveni arbori. James Joyce avea un pasaj relevant in Ulise: "Unde sunt cele 20 de milioane de irlandezi in locul celor 4, triburile noastre pierdute? Salvati, zice cetateanul, frasinul urias din Galway si stejarul falnic din Kildare, care are trunchiul de patruzeci de picioare gros si un pogon de frunzis. Salvati copacii Irlandei pentru oamenii viitorului Irlandei pe dealurile frumoase ale Eire-ului." Salvati copacii Romaniei pentru oamenii viitorului Romaniei... Unde sunt milioanele de metri cubi de lemn? Cum va arata codrul, ramul peste zece ani? Un cartier rezidential in care vor locui celebrii mingicari ai Romaniei, fala natiunii...