De același autor
Simt cum ma gatuie frustrarea. A trebuit sa ma asez (desi chestia cu debilizarea parlamentului ma impacienteaza, iar Apelul la Popor ma irita) de partea cealalta a lui Vacaroiu presedinte.
Prietenii liberali si unguri ma trag de urechile cu care singur aud frazele goale... Dar nu-mi pare rau. N-am avut de ales. In toata nebunia asta cu un partid minuscul care dicteaza jocurile prin televiziunile sale unu, doi si trei, cu liberalii in patrulaterul rosu, cu clasa muncitoare plecata in Spania si clasa de mijloc ambuteiata la Pipera, cu stanga-Iliescu, dreapta-Patriciu si nimeni la centru, cu referendum peste Constitutie, cu nepoate care voteaza in locul matusii care-ar vota de doua ori si cu aceeasi bila in vazul si in ciuda lumii, cu baieti destepti care traiesc bine, cu dosare de colaborare care ne arata curul, nelustrati, neintelesi, ne-europeni europeni, n-am avut de ales. Nu merg unde-i Vadim.
Ma duc unde se duce Radu Filipescu.
