Demolarea DNA. Va supraviețui Kövesi?

Instalarea la Palatul Victoria a creaturii nu­mi­te Guvernul Dragnea 2 coincide, nicio mirare, cu ofensiva (mi-e teamă că finală de data aceasta) împotriva șefei DNA, Laura Codruța Kövesi. Evenimentele din ul­timele două săptămâni arată o instituție aflată sub un du­blu asalt: obișnuitele deja pre­siuni politice și campanii de linșaj, combinate cu un răz­boi declanșat chiar în in­te­riorul DNA.

Văzând că n-o rezolvă pe Kö­vesi cu Black Cube-ul, „cu­cu­veaua mov“, întâlnirile vir­tua­le din vie-sufragerie, co­mi­ții­le parlamentare, ordonanțele de urgență, mo­dificările codurilor penale și decizii ale CCR, frăția borfașilor de pretutindeni a trecut la ac­țiunea, testată deja de alții mai deștepți decât ei, „divide et impera“. Mai pe ro­mâ­nește, gă­sește o cârtiță-două, frustrată dacă se poate, promite-i funcții, pune-o să dea din casă și res­tul merge de la sine. Este exact ce­ea ce s-a întâmplat cu înregistrările făcute pe ascuns la o ședință ținută de șefa DNA în luna martie și livrate televiziunii infractorului Ghi­ță în plin scandal al moțiunii de cenzură PSD contra PSD. Înregistrările par „lucrate“, lui Kövesi fi­indu-i puse în gură expresii de ge­nul „mân­ca-ți-aș“ și altele din același re­gistru.

Ce a urmat e de noaptea minții. Furioasă, Kö­vesi declanșează o anchetă internă, procurorii sunt chemați, unii se oferă voluntar, să facă tes­­tul poligraf. Trei - Doru Țuluș, Mihaela Mo­ra­ru și Nicolae Marin – refuză, considerând pro­­cedura umilitoare, și fac o se­sizare la CSM (26 iunie) îm­potriva lui Kö­ve­si. Lui Țuluș și Moraru le sunt întrerupte delegările la DNA prin decizia pro­curorului ge­neral, iar Kö­vesi cere CSM re­vo­carea lor din funcție (29 iu­nie), fiind convinsă că Țuluș a făcut în­re­gistrările. Acesta neagă (Ro­mânia curată), dar sursele noastre spun că-i el. În sfâr­șit, motivul oficial al re­vocării invocat de Kö­vesi este cusut cu ață albă: Țuluș și soția aces­tuia, Clau­dia Roșu, fost procuror DNA, ar fi cesi­o­nat, în 2010, unui dubios om de afa­ceri - Mi­hai Rotaru - creanțe provenind din restanțele lor salariale, fiecare în valoare de 28.000 de euro. Rotaru le-a plătit soților Țuluș res­tan­țele, dar nu a acționat apoi statul pentru recu­pe­rarea banilor, după cum scrie Dan Tapalaga. Problema e că Țuluș a clasat ulterior un dosar în care îl cerceta pe Rotaru, negăsind de cuviință să se abțină. Un motiv de revocare credibil, ca și cel în cazul lui Mo­raru, care a „uitat“ să înregistreze un denunț, dacă ar fi fost utilizat la vremea respectivă, și nu în plină anchetă și răfuială internă.

Cum Țuluș e un veteran al DNA de pe vremea lui Morar, cu care e și bun prieten de altfel, ca­re are dosare grele la activ - Adrian Năs­ta­se, dosarul transferurilor -, dar și eșe­curi de dată mai recentă - dosarul fostului șef ANAF, Gelu Diaconu, a fost restituit de ju­decători pen­tru refacere - scandalul a luat amploare prin di­ligențele televiziunilor pese­dis­te, a luju.ro și câtorva ziariști inflamați, a căror cheiță de aur a fost înghițită de vreun re­chin, gen So­ri­na Ma­tei. Pe cât de târnosit era Țuluș în vre­mu­rile lui Morar de politicieni, anteniști și toa­tă su­fla­rea pe­nală, pe atât de iubit e acum de ace­iași, când s-a întors îm­potriva lui Kövesi. De un­de se ve­de că flexi­bilitatea nu are limite nici mo­ra­le, nici ana­tomice, atunci când in­te­re­sele o cer.

Întreaga conjunctură e însă mult mai com­pli­ca­tă și stranie. Aflăm, de exemplu, că pre­zum­tivul „obiectiv“ al înțelegerii Dragnea-Io­han­nis la nominalizarea surogatului Tudose, jus­ti­ția, prin reprezentantul ei, Tudorel Toa­der, a se­sizat încă din 3 iunie Inspecția Jud­i­ciară a CSM, ce­rând o evaluare de fond a DNA și a Par­che­tu­lui General. Dacă facem le­gătura cu ultimele sale declarații, atacuri fără perdea la DNA - „mulți cetățeni sunt arestați, urmăriți penal, anchetați, trimiși în judecată eventual și con­damnați, ca ulterior să se cons­tate că sunt ne­vinovați“ -, înțelegem ca­re va fi di­rec­ția eva­luă­rii. Înțelegem și de ce Tudorel Toa­der a ră­mas neclintit pe post și care e mi­siu­nea care i s-a tra­sat. Ce nu în­țe­legem e jocul lui Iohannis.

Lui Kövesi i se pot reproșa multe, de la un ape­tit exagerat pentru imagine, o perioadă de heirupism al cătușelor, unele dosare pe abuz în serviciu cam supte din pix, până la diverse decizii lipsite de înțelepciune, cum ar fi ascunderea marilor probleme de logistică apă­rute după decizia CCR privind inter­cep­tările. În actuala criză trebuie totuși admis că nu poate fi tolerată existența în DNA a unor procurori-cârtiță, care își înregistrează pe fu­riș colegii și șefii și îi dau în primire tele­viziunilor mogulești.

Conflictul interior din DNA este cea mai grea lovitură aplicată lui Kövesi și instituției, iar el nu este o coincidență. Cred că face parte din pla­nul mai vast pe care îl vedem la treabă de trei ani încoace și care începe să dea rezul­tate. DNA este slăbită de presiunea sist­e­ma­tică pusă pe ea de politicieni, penali și media aservită acestora, procurorii sunt timorați și bul­versați, atmosfera este degradată, iar vii­toa­rele modificări legislative, combinate cu eva­luarea lui Toader, o vor îngenunchea și mai mult. Nu înlăturarea lui Kövesi este nea­pă­rat problema, cum se tot insinuează per­vers, pentru că, teoretic, DNA nu stă într-un om. Dar borfașii de lux și susținătorii lor știu prea bine că dislocarea lui Kövesi după înde­lun­gata campanie de exterminare, în man­da­tul lui Dragnea, va fi catastrofală pentru buna funcționare a DNA. Chiar nu cred că DNA va reuși să-și revină prea curând, mai ales că a rămas fără niciun sprijin politic. Rezultatul: nu vom mai vedea mari dosare. În tot cazul, nu vom mai vedea intangibilii aduși în fața justiției, iar acesta, orice s-ar spune, e me­ritul lui Kövesi. Nu al lui Morar.