Demnitari vs. jurnaliști: cine insultă mai bine

În numele libertății de exprimare, Sorina Ma­tei descalifică profesia de jurnalist, producând pentru B1 TV interviuri-fluviu cu pușcăriași și fugari care s-au înfruptat ilegal din deliciile banului și puterii media, ui­tând că penitența presupune izolarea celor care au produs daune societății. Degradarea spațiului mediatic a provocat în 2012 demisia unui membru al CNA, Dan Grigore, care a descris în culori sumbre ce ve­de publicul la televizor: „Lim­bajul agramat și stâlcirea lim­bii române, înjurăturile cele mai josnice, aluziile sexuale ne­rușinate, comportamentul subuman, in­ci­ta­rea la violență, șantajul, calomnia și ame­nin­țarea, terfelirea valorilor culturale, sen­za­țio­nalismul ieftin, dezinformarea, panica indusă sunt doar câteva din instrumentele de ma­nipulare folosite de unele posturi TV și care ne îndepărtează cu viteza luminii de lumea ci­vilizată“. Recent, Consiliul Național pentru Com­baterea Discriminării l-a amendat pe C.T. Popescu pentru o comparație ironică la adre­sa coafurii premierului Viorica Dăncilă. CNCD a evaluat comparația ca o încălcare a drep­tului la demnitate. Tot atunci a fost amendat con­tra­ven­țio­nal și moderatorul emisiunii DIGI 24, Cosmin Prelipceanu, pentru lipsa de reacție. Lim­ba­jul urii propagat la Antena 3, mai cu seamă de Mircea Ba­dea, nu neliniștește excesiv nicio instituție a statului, nici CNA (care deliberează în­de­lung și votează politic), nici CNCD.

Autoritățile se bucură de tratament privilegiat din partea CNCD, așa cum s-a văzut cu puțin timp în urmă, când doi premieri PSD, Tudose și Dăncilă, s-au exprimat intolerabil în spațiul public, dar nu au fost sancționați. Întrebat de re­vista 22 cum explică tratamentul diferit în avan­tajul demnitarilor, președintele CNCD, Asztalos Csaba, a declarat că „acolo unde am o incitare clară, acolo unde nu am niciun regret al faptei, acolo se impune amendă con­travențională. Dar acolo unde am scuze pu­bli­ce, acolo unde comunitatea acceptă aceste scuze publice, acolo nu văd de ce ar trebui să aplicăm amendă“. Neconvingător, fiindcă CNCD nu are cum să demonstreze că scuzele au fost acceptate de societate. Consecințele sunt vizibile, prin agravarea exprimării in­ju­rioase plecată de la cele mai înalte tribune ale statului. Reprezentanții mass-media se pot aștepta oricând să fie insultați de dem­ni­tari. Se și întâmplă. Recent, mai mulți jur­na­liști din Timișoara au protestat împotriva lim­bajului agresiv al primarului: „Primarul Ti­mișoarei și-a făcut o obișnuință din a insulta și a eticheta jurnaliștii, folosind de-a lungul timpului expresii ca «ultrapenibili», «ne­sim­țiți», «idioţi şi idioate» ... «indivizi şi in­divide fără minte şi fără caracter, care, în loc să informeze, dezinformează şi calom­nia­z㻓. Ei au boicotat conferințele sale de pre­să, părăsind sala. Se întâmplă și la alte case, tot pentru jigniri. Ziariștii l-au lăsat pe un ju­că­tor de la echipa lyoneză să vorbească sin­gur în sala conferinței.

Toate cazurile au în centru libertatea de ex­pri­mare, care impune condiții, restricții, sanc­țiuni. Responsabilitatea e necesară în mass-media și, în măsură extinsă, la autorități. Dem­nitarii, arată jurisprudența CEDO, „trebuie să tolereze critica, chiar când exprimarea critică este provocatoare, exagerată sau in­sul­tătoare“ (Özgür Gündem contra Turciei). Autoritățile române vor trebui să înțeleagă în cele din urmă că au datoria să arate reținere în conduita publică și să accepte că libertatea de exprimare nu se aplică numai exprimărilor pozitive, ci și celor șocante, neliniștitoare, pro­vocatoare și critice (Vogt contra Ger­ma­niei). Nu e o pledoarie pentru dreptul jur­na­lis­tului de a înjura, de a calomnia, de a minți, fi­indcă îi este interzis de normele profesionale, de regulamente și de lege, ci un apel la pur­tare și limbaj decent din partea clasei politice, care a devenit toxică și dezmățată. Trata­men­tul privilegiat din partea instituțiilor sancțio­natoare dăunează întregii societăți. //