De același autor
Să începem cu Anamaria Gavrilă, șefa POT, care s-a remarcat printr-o agresivitate neobosită. Atitudinea sa era hrănită de convingerea că, după ce George Simion va prelua președinția, presa independentă va fi anihilată. Rămâne în analele pățaniilor de presă din România data de 19 martie 2025, când Gavrilă a sunat la 112 să fie evacuată presa, de care se declara hărțuită, din fața biroului ei din parlament. Polițiștii sosiți la fața locului au constatat că jurnaliștii se aflau într-o zonă cu acces permis presei și nu încălcaseră nicio lege. Anamaria Gavrilă a încasat o sancțiune contravențională pentru apel abuziv la 112. Conduita sa a continuat cu alte amenințări aruncate peste umăr, în timp ce i se puneau întrebări legitime: „Sunteți o specie pe cale de dispariție, de-abia aștept să vă văd gone”. Cursele în pas alergător ale șefei POT pe coridoarele parlamentului au devenit subiect de ironii, fiind taxate cu propriile exprimări ca „de ce... fugem?”. Anamaria Gavrilă n-a învățat nimic din aceste experiențe care au făcut-o ridicolă și total inadecvată poziției de parlamentar și a continuat cu amenințarea excluziunii, dacă nu chiar a exterminării, cuprinzând atât parlamentari, cât și jurnaliști: „Zic să vă aranjați repede lucrurile, să vă luați bagajele și să vă mutați din țară! Că ce vine peste voi... voi credeți că sunteți încă șmecheri, vedeți valul și încă stați cu pantalonii în vine...”.
George Simion a avut multiple ocazii în care a arătat care este modelul său de relație cu mass-media: insulta, luarea peste picior, eschiva, filmarea pe ascuns, minciuna gogonată, umilirea, procesul de intenție. Cel mai scandalos este episodul în care o echipă de la DIGI TV a fost filmată fără să fie anunțată în timp ce negocia cu candidatul, în biroul său de la Senat, participarea la o dezbatere. Mai mult, imaginile au fost editate pentru a da impresia că Simion îi domină pe jurnaliști, iar aceștia nu îndrăznesc să scoată un cuvânt în fața lui. Marius Tian, redactor-șef la Digi24, a declarat pentru HotNews că filmarea conține „doar părțile care consideră domnia sa că îl avantajează electoral”. George Simion a refuzat invitația după ce dăduse impresia că va participa, dar a difuzat acest montaj chiar în timpul dezbaterii din care lipsea. Mesajul era un proces de intenție tipic, și anume că televiziunea nu l-ar fi tratat corect dacă ar fi fost prezent.
Aceeași rețetă a folosit-o și la invitația televiziunii publice, acuzând-o fără niciun argument că l-ar fi favorizat pe contracandidatul său, dacă ar fi participat la dezbatere. AUR a susținut că TVR „acționează ca o extensie mediatică a candidatului sistemului”, ceea ce televiziunea a respins ferm. Adică tot un proces de intenție, în timp ce folosea eschiva pentru a-și ascunde lacunele deja sesizabile din cultura sa generală și politică.
Episodul penibil de la televiziunea franceză Cnews, când a insultat Franța, pe francezi și pe președintele Macron, a arătat cât de precare sunt cunoștințele sale de limbă franceză. De altfel, nici prestațiile în engleză n-au fost strălucite pentru un prezumtiv președinte de țară.
Simion n-a pierdut ocazia să îl numească pe Nicușor Dan „autist” când corespondenta PRO TV la Bruxelles îi punea întrebări juste. Candidatul la președinție a făcut un obicei în a nu se opri când este întrebat, ci doar să arunce vorbe sau să facă „live”, fără să ceară permisiunea: „Aveţi un candidat pe care îl susţineţi, e autist, săracu’”, i-a aruncat peste umăr Cameliei Donțu de la Știrile PRO TV, sugerând că televiziunea n-ar fi imparțială. Nici nu mai vorbim despre sensul peiorativ pe care l-a dat unei maladii neurologice, situație comentată de Csaba Asztalos, președintele CNCD, ca un „comportament nedemn pentru un candidat la funcţia supremă în stat”. Preferința lui Simion și a tătucului pentru Marș TV, unde nu se face jurnalism, este alt simptom al inadecvării la orice funcție în stat. Multe alte exemple se pot antologa din comportamentul nerușinat al Dianei Șoșoacă în raport cu presa.
Pentru nimic din toate acestea, liderii celor trei partide parlamentare nu și-au asumat vreo responsabilitate, demonstrând că regulile de conviețuire socială, obligația de a avea relații corecte cu presa ca politicieni le sunt indiferente.
De la acest ton, pe rețelele sociale s-a intensificat vacarmul injuriilor, iar pe paginile unor jurnaliști au apărut inclusiv amenințări cu exterminarea. Răzvan Filip și Renata Mogîldea de la Pressone au fost amenințați cu moartea printr-un mesaj postat pe Telegram fiindcă publicaseră o investigație despre gruparea neonazistă „Unitatea 731”. „În curând, îi găsim şi îi omorâm. Dar trebuie să-i prindem într-un loc retras”, este conținutul mesajului. Nu era prima dată, ci a treia oară când jurnaliștii primeau amenințări similare.
Am fi naivi să credem că eșecul lui Simion la prezidențiale i-ar descuraja pe extremiști să fie agresivi cu presa. De aceea, jurnaliștii au nevoie să strângă rândurile și să dezvăluie derapajele, iar când trebuie, să apeleze la justiție. //
