Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



E posibilă împăcarea Coreei de Nord cu lumea?
2018-03-13
2
Tratativele subite dintre cele două state coreene și negocierile care urmează între dictatorul de la Phenian și președintele american sunt în mare parte opera liderului sud-coreean și a strategiei lui Kim Jong-un. Primul prin felul ferm, dar prietenos de a întinde mereu mâna spre Nord, al doilea prin consecvența cu care a reușit să producă arme de distrugere în masă, pentru a speria Occidentul și a-l face să nu se poarte cu el cum a făcut-o cu Saddam Hussein în Irak.

 

Donald Trump a anunțat prin purtătoarea lui de cuvânt că, înainte de întâlnirea cu „omul-rachetă“, cel care a amenințat SUA cu noile sale arme nucleare, Coreea de Nord trebuie să facă anu­mi­te progrese. În schimb, mi­nistrul chinez de Externe a somat Washingtonul să nu tragă de timp și să ia în serios deschiderea bruscă a președintelui nord-coreean Kim Jong-un.

 

Destinderea de la începutul acestui an vine după testele nucleare făcute de Coreea de Nord în 2017 și ame­nin­ță­rile dintre Trump și Kim. Relaxarea a în­ceput cu întâlnirea dintre delegațiile mi­li­tare din cele două state coreene, s-a pus la punct reluarea liniei telefonice directe dintre Seul și Phenian, apoi frumoasa soră a dictatorului din Nord a fost primită de președintele din Sud, în timpul Jocurilor Olimpice de Iarnă, unde sportivii din am­bele țări s-au afișat împreună la ceremonia de deschidere.

 

Toate acestea se încadrează cumva în tac­tica pașilor mărunți descrisă în mai multe rânduri de Moon Jae-in, președintele Co­re­ei de Sud. Moon s-a născut în ultimul an al războiului dintre cele două țări su­rori, după ce părinții lui au reușit să fugă din Nord în Sud. În perioada studenției, a fost arestat, condamnat și trimis la în­chi­soa­re pentru susținerea cauzelor demo­cra­ti­ce (protestul împotriva Constituției Yușin), iar după reabilitare și examenul de intrare în barou, a devenit avocat pentru drep­turile omului. Experiența l-a învățat pe Moon că e nevoie de multă răbdare pentru a-ți atinge obiectivele, de aceea vor­­bește cu precauție despre apropierea Co­reei de Sud de cea de Nord. Obiectivul lui este denuclearizarea pe­ninsulei și reunificarea paș­nică. Liderul de la Seul știe, însă, că în această zonă totul se mișcă foarte încet, că e nevoie de re­cu­noaș­terea erorilor din trecut, de scuze reciproce și de multe compromisuri. Astă-vară a declarat (într-o con­ferință la Berlin) că în Sud nimeni nu e interesat de „colapsul“ Coreei de Nord și că nu-și do­rește o „reunificare prin absorbție“. Moon a spus în fosta capitală a Germaniei co­mu­niste, devenită între timp capitala celor două țări reunificate, că cel mai bun drum pentru cele două Corei este o apropiere bazată la început pe dialoguri nepolitice și pe cooperare economică. Modelul german nu e potrivit pentru peninsula asiatică, dar precedentul e folositor ca țintă.

 

Cele două state au fost despărțite la fel ca Germania, după Al Doilea Război Mondial (Nordul a rămas sub tutela sovieticilor, în vreme ce Sudul era sub cea a ame­ri­ca­ni­lor), apoi, pe 25 iunie 1950, Coreea de Nord și-a invadat sora din Sud sub co­man­da lui Kim Ir-sen (1912-1994), sprijinit de Stalin și ajutat concret de armata lui Mao. Statele Unite lăsaseră între timp Coreea de Sud în afara „perimetrului său de apă­ra­re“, dar odată declanșat conflictul, pre­ședintele american Harry Truman, mai pu­țin interesat de geopolitică și mai mult de necesitatea ripostei împotriva înaintării co­muniste, a hotărât să apere Sudul. Răz­bo­iul s-a terminat de facto în 1953, dar, de jure, continuă și astăzi, fiindcă nu s-a semnat încă un tratat de pace și ostilitățile sunt ținute sub control doar de un ar­mistițiu.

 

Sechelele războiului au fost transformate de dictatura din Nord în propagandă îm­po­triva Sudului, dar mai ales împotriva americanilor, în vreme ce noua generație din Sud nu mai e deloc interesată de reu­ni­ficare. Între cele două state nu e doar un zid, ci un război crâncen care a lăsat în spate multă ură. În perioada pre­șe­din­telui sud-coreean Roh Moo-Hyun, un apă­rător al drepturilor omului, care și-a ter­minat mandatul în 2008 (cu un an înainte să se sinucidă), a fost înființată o Comisie de reconciliere. Această instituție, nece­sa­ră „pentru aflarea adevărului“ din pe­ri­oa­da războiului a estimat că peste 100.000 de oameni, simpatizanți comuniști din Sud sau doar bănuiți că ar avea vreo afi­nitate cu aceștia, au fost executați în masă imediat după începerea războiului, chiar de către ai lor. În cartea lui despre Războiul coreean, Bruce Cumings descrie bom­bar­damentele americane ca pe niște crime de război, aducând argumente din care re­zultă că 20% din populația nord-coreeană și-ar fi pierdut viața în aceste atacuri. Aici apare și declarația făcută în anii ’80 de generalul Curtis LeMay, comandantul avia­ției americane în războiul dintre cele două Corei: „am distrus fiecare oraș în parte. Și, din greșeală, și câteva orașe din Co­reea de Sud“. Au fost masacre făcute și de partea cealaltă de nord-coreeni și de chi­nezi, nescoase încă la iveală.

 

Nici Nordul, nici Sudul n-ar vrea să se întoarcă la vremurile războiului. Preșe­din­tele sud-coreean a spus direct că se împo­trivește oricăror amenințări sau încercări de intimidare a Coreei de Nord după tes­te­le periculoase făcute de Kim anul trecut, dar în același timp a pus umărul la sanc­țiu­nile dure împotriva acestei țări. Dic­ta­to­rul de la Phenian folosește armele mai de­grabă pentru a fi luat în seamă, cu toate că nimeni nu știe exact cât de bune sunt bombele lui cu hidrogen sau rachetele nu­cleare (dar vrea cineva să afle?). Înaintea întâlnirii din aprilie dintre cei doi pre­șe­dinți coreeni și înaintea summit-ului Co­re­ea de Nord-SUA, opțiunile sunt limitate, iar optimismul, moderat. America aș­teap­tă să vadă ce vrea Kim, el este con­du­că­to­rul jocului, fiindcă e considerat irațional și imprevizibil. Pe de altă parte, se află sub presiunea sancțiunilor, cu un po­por aflat în stare de sărăcie maximă.

TAGS : Donald Trump Coreea SUA Kim Jong-un coreea de sud seul phenian bombe nucleare
Comentarii
Joaquin Murieta 2018-03-13
A uitat sa spuna doamna Fati ca innainte de Moon a fost preshedinta domna Pak si ea a fost inlaturata de la putere si arestata pentru ca era agenta CIA la fel ca tatal ei assasinat de Coreea de Nord. Era controlata de CIA cu ajutorul unei secte religioase Americane deci atentie caci sectanti sunt si in Romania. Ea planuia sa-l assasineze pe Kim ca razbunare pentru assasinarea tatalui si mamei ei de catre bunicul lui Kim. Acolo se ajunge cand Americanii numesc preshedintele in loc sa fie ales de popor.
alex 2018-03-13
cine a urmarit actiunile lui trump isi da seama ca deja toate intalnirile au fost deja aranjate si deciziile luate. probabil discutile au inceput in secret dupa ultimul test coreean din toamna trecuta. trump ar merita un nobel pentru pace daca ii reuseste. observati ca toate discutiile sunt conduse de catre sud-coreeni, nu de catre americani. trump nu mai dicteaza aliatilor si asa america devine mai influenta decat inainte (paradoxal, nu?)
Total 2 comments.
Recomandari
2270
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22