De același autor
Anunțând crearea unui nou partid, Mișcarea România Împreună, pe scurt RO+, Dacian Cioloș a generat speranțe, dar a și creat un „lung prilej de vorbe și de ipoteze“, majoritatea ostile. Primii care au sărit ca arși au fost PNL-iștii: Violeta Alexandru, fost ministru în Cabinetul Cioloș și actual consilier al lui Ludovic Orban, a cerut imediat ca fotografia ei să fie îndepărtată de pe site-ul Platformei RO 100, avertizând că „orice nouă construcție politică neclarificată doctrinar confuzează electoratul“ și „canibalizează opoziția de astăzi, mai ales USR“. I s-a alăturat purtătorul de cuvânt al PNL Ionel Dancă, provenit tot din echipa Cioloș, iar Raluca Turcan, liderul deputaților PNL, a proclamat categoric că „singura alternativă reală la ceea ce înseamnă forţa, malaxorul şi distructivitatea PSD-ALDE o reprezintă Partidul Naţional Liberal“. Mai mult, doamna Turcan a sugerat că fondatorii RO+ ar urmări „diferite calcule, interese, orgolii personale“. Mai concret, suspiciunea exprimată de mai mulți comentatori este că Dacian Cioloș ar fi dorit doar crearea unui vehicul politic care să-i asigure un mandat de europarlamentar.
Criticile privind ambiguitățile doctrinare sunt mai justificate decât par, iar doamna Alexandru are dreptate să susțină că „un discurs axat exclusiv pe bun-simț, a fi împreună, onestitate, transparență etc., fără propuneri de politici publice într-o viziune politică sau alta, pe marginea temelor grele din societate, nu durează prea mult“. Credem însă că nu soarta USR o preocupă, ci, pe drept cuvânt, viitorul PNL. De altfel, liderul USR Dan Barna a salutat apariția RO+ și a subliniat, pe Facebook, drumul comun al celor două formațiuni, adăugând: „suntem siguri că în perioada următoare vom găsi cele mai inspirate soluții de colaborare“.
Este limpede că USR, condus astăzi de doi foști membri ai echipei Cioloș, se pregătește de o alianță sau chiar o fuziune cu RO+, ceea ce îi lasă izolați pe liberali, cu sechelele lor USL-iste și penale, conflictele interne și lipsa de viziune și curaj, care mențin partidul închis și zădărnicesc orice tentativă de reformă. Marele pericol pentru PNL este însă ca RO+ și USR să devină în final, cum au spus Dacian Cioloș și Dragoș Pîslaru, o variantă românească a partidului En Marche! al lui Emmanuel Macron. După cum bine se știe, En Marche! a spulberat partidele tradiționale și a reconfigurat peisajul politic din Franța. Deși nu o spun, inițiatorii RO+ intenționează să realizeze exact același lucru. La ce altceva se poate referi Dragoș Pîslaru când afirmă, pentru HotNews, că noul partid nu dorește să fie un partid de nișă, de 10%, ci „un partid robust“, care să atragă 40-70% din electorat, adică exact acei alegători care nu s-au prezentat la vot în 2016 și care așteaptă o reformă a clasei politice? De altfel, spune domnul Pîslaru, RO+ își propune „asanarea“ acesteia din urmă și crearea unei alternative reale, constând într-o echipă de oameni competenți și necompromiși de dosare penale sau suspiciuni de corupție, cu un program bine definit de politici publice. Un șah mai explicit la PNL nici că se putea, deși domnul Pîslaru nu exclude o colaborare „pragmatică“ cu PNL la locale, acolo unde alegerile se desfășoară într-un singur tur.
Până în 2020 mai este însă o cale lungă, iar RO+ va trebui să convingă electoratul de potențialul său reformator. Să vedem așadar mai întâi ce program va avea noul partid, care, deocamdată, în mod penibil, nu știe dacă e de stânga sau de dreapta. Poate pentru că dorește să atragă adepți din ambele tabere politice, cum a făcut și Macron? Noi totuși dorim să știm dacă ne vor impozita mai mult sau mai puțin, dacă și cum vor stimula antreprenoriatul și vor reforma administrația publică și serviciile publice - sănătatea și învățământul în primul rând. Să afirmi că totul pleacă de la valorile libertății și justiției sociale, la modul general, nu lămurește nimic, ci menține confuzia de care vorbea Violeta Alexandru. Măcar despre Macron se știa că va promova reforme pro-business, ceea ce a și făcut și continuă să facă. Totodată, deși apreciem fermitatea cu care RO+ condamnă cruciada PSD-ALDE împotriva independenței justiției și susține anticorupția, am dori să fim convinși că liderii săi au forța, hotărârea și capacitate de a ataca frontal și de a desființa sistemul mafiot generat de corupție și de conflictul de interese. Deocamdată, purtătorii de mesaj ai RO+ s-au dovedit prea prudenți, nonconflictuali și împăciuitori, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă proiectul nu depășește cumva potențialul și disponibilitățile celor care îl propun. Oare când spune că „este momentul de a depăși #REZIST, de a depăși poziționarea în opoziție cu ceva“, domnul Pîslaru se desolidarizează de radicalismul protestului împotriva „ciumei roșii“ și sugerează o construcție bazată pe jumătăți de măsură, în loc de reforme radicale? Iată marea incertitudine - și marea temere - legată de noul partid, știut fiind faptul că Dacian Cioloș nu are nici carismă, nici viziune, ci doar competențe administrative și bun-simț - necesare, desigur, dar nu și suficiente pentru un proiect care generează speranțe atât de mari, dovadă fiind numărul considerabil de aderenți pe Facebook.
Să sperăm totuși că evoluția RO+ ne rezervă surprize plăcute, pentru că ar fi prea trist, pentru noi toți, ca noul partid politic să creeze așteptări mai mari decât poate satisface.
