Pe aceeași temă
România se numără printre ţările Europei Emergente cu vulnerabilitate moderat-scăzută la şocurile din zona euro, potrivit unei analize a agenţiei de rating Standard&Poor's (S&P) care include 19 ţări din Europa Centrală şi de Est şi Comunitatea Statelor Independente.
S&P evaluează în cinci categorii 19 state în funcţie de vulnerabilitatea la posibile perturbări ale intrărilor de capital din zona euro.
Potrivit unui indice realizat de S&P, Turcia şi Ungaria sunt cele mai vulnerabile state, urmate de Bosnia-Herţegovina şi Letonia în categoria a doua şi Polonia, Georgia, Muntenegru, Lituania, Serbia şi Belarus în grupul ţărilor cu vulnerabilitate medie.
În penultima categorie, de vulnerabilitate moderat-scăzută, sunt incluse Ucraina, România, Albania, Croaţia, Bulgaria şi Macedonia. Rusia, Kazahstan şi Azerbaidjan au o vulnerabilitate scăzută la şocuri din zona euro, potrivit S&P.
Cel mai important risc pentru România rezultă din îndatorarea externă relativ ridicată, circa 45% din datoriile de pe piaţa internă fiind finanţate extern, peste media de 32% în regiune. Sectorul bancar este controlat în principal de străini, în timp ce creditarea în valută, cu precădere în euro, constituie 65% din soldul creditelor, situaţie ce ar creşte povara datoriilor asupra populţiei, calculată în monedă locală, dacă leul s-ar deprecia, notează analiştii agenţiei.
Ratingurile actuale pentru ţările din regiune reflectă scenariul de bază al S&P că băncile mamă vor continua să rostogolească integral finanţările acordate în regiune. Calificativele reflectă aşteptările agenţiei ca cele 19 state să nu treacă pe deficite de cont curent masive şi destabilizatoare, în timp ce pe termen mediu majoritatea ţărilor ar trebui să-şi diminueze povara îndatorării prin creştere economică. Cel puţin una din aceste presupuneri ar putea fi testată dacă autorităţile europene cer grupurilor bancare să acorde prioritate mai mare creditării pe piaţa de origine faţă de subisidiare.
Economiile din regiune sunt bine poziţionate pentru a atrage investiţii străine directe în următorul deceniu, reflectând parţial salariile încă scăzute faţă de ţările din zona euro.
Salariul minim din România este de aproape zece ori mai mic faţă de cel din Franţa şi de circa şase ori mai redus faţă de Grecia.
În perspectiva investiţiilor în producţie, statele din Europa Emergentă pot ajunge la productivitate apropiată de restul Europei. De exemplu, productivitatea la fabricile auto deţinute de multinaţionale în Polonia şi Ungaria este similară sau mai ridicată decât cea a multor fabrici din zona euro, potrivit S&P.
Ţările din Europa Emergentă au reglementări mai flexibile pentru piaţa muncii faţă de zona euro şi nu este o surpriză că integrarea cu Germania a sectoarelor industriei prelucrătoare din Ungaria, Polonia, România şi Serbia s-a accelerat începând din 2009.
Situaţia este puternic vizibilă în sectorul auto, unde concurenţa cu Asia este foarte puternică, iar constructorii vor căuta baze salariale mai reduse pentru producţie în viitorul previzibil.
În pofida acestor avantaje de competitivitate ale ţărilor din regiune, incertitudinile privind perspectiva cererii din zona euro vor afecta probabil recuperarea investiţiilor străine directe spre nivelul anterior crizei, cu excepţia câtorva ţări.
In afara de Turcia, Bosnia-Herţegovina şi Polonia, regiunea a făcut progrese substanţiale către echilibrare şi reducerea îndatorării. Albania, Ucraina, Serbia, România, Macedonia, Lituania, Letonia şi Ungaria au economii mai deschise decât în orice altă perioadă şi peste ţările de la periferia zonei euro, cu excepţia Irlandei.
Există însă riscul ca un declin prelungit al cererii zonei euro pentru exporturile din regiune sau reducerea sprijinului grupurilor bancare pentru subsidiarele din Europa Emergentă să afecteze încrederea în economiile acestor ţări, chiar în timp ce par să se fi adaptat la un model de dezvoltare bazat mai puţin pe credit, notează S&P.
