Pe aceeași temă
Numele si pseudonimele au destine. Iata-l de pilda pe acela de Felix. Asadar, Felix Edmundovici Dzerjinski a fost aristocratul polonez care a a devenit un bolsevic fanatic. Lenin l-a numit in fruntea Cekai in 1918 (ascetul Dzerjinski ceruse sa fie numit in fruntea Depratamentului pentru copiii orfani). Aceasta institutie, deci politia secreta, „scutul si sabia Partidului”, cu diversele denumiri si acronime care aveau sa urmeze (GPU, OGPU, NKVD, MGB, KGB), a fost modelul pentru serviciile similare din statele satelizate de URSS, inclusiv Securitatea din Romania condusa, in prima faza, de agentii lui Stalin (inclusiv cetateni sovietici).
“Felix” a fost numele de cod al unui personaj care a influentat si influenteaza inca decisiv viata politica din Romania. Un „umanist de scoala noua”, respectivul domn a creat partide de buzunar si televiziuni de spalare a creierului. In visele sale secrete (ori poate nu chiar atat de intime), domnul in cauza, a a ajuns sa se imagineze un Berlusconi al Romaniei. In institutia pe care a servit-o vreme de decenii in timpul dictaturii, grandomania era considerata un merit.
De-a lungul anilor, Securitatea a recrutat mii si mii de cetateni ca ofiteri, colaboratori formali sau informali, delatori, platiti sau neplatiti. Actiunile acestei institutii au generat ceea ce un istoric a numit “cancerul sufletelor”. Decizia definitiva a Inaltei Curti de Casatie afirma fara echivoc faptul ca dl Dan Voiculescu, persoana despre vorbeam mai sus, magnatul unui extrem de influent trust de presa si al altor interese economicie (Crescent, Grivco etc) a fost colaborator al Securitatii purtand numele de cod „Felix”. Dupa ce luptase cu acuzatiile aduse de Petre Mihai Bacanu, dl Voiculescu a facut mari si costisitoare eforturi de a-si apara imaginea publica in raport cu acuzatiile provenite de la CNSAS. Avocatul sau este dl Sergiu Andon, fost sef de sectie (juridica, daca nu ma insel) la ziarul oficial al PCR, “Scanteia” si autor, in 1990, al unui revoltator articol-pamflet impotriva Regelui Mihai. Dl Voiculescu are foarte multi bani, precum personajul Bejan din filmul “A fost sau n-a fost” de Corneliu Porumboiu. Are o intreaga echipa de specialisti in mistificari care il servesc fara a misca in front pe baza unor stipendii atent directionate. El poate da in judecata pe oricine (de pilda Hotnews ori revista „22”) pentru ca i se pare ca este ponegrit. Nu este scopul meu de a ponegri pe cineva. Dimpotriva, cred ca este nevoie de analize echilibrate ale trecutului diversilor politicieni.
Pentru ca dl Voiculescu nu este doar un nabab, dar si un personaj care ar putea ajunge Presedintele Senatului Romaniei. Deci intr-un stat in care regimul comunist a fost declarat ilegitim si criminal. Stim care sunt opiniile domnului Voiculescu despre acea condamnare. In sedinta Parlamentului din 18 deceembrie 2006 i-am urmarit atent comportamentul: nu a aplaudat niciodata discursul presedintelui Basescu, nu cred ca s-a ridicat vreodata in picioare. Urmarea atent, cu un rictus dispretuitor, ceea ce i parea a fi o imensa eroare. Nu l-a stingherit huliganismul peremist. Rictusul sau era adresat celor care isi inchipuiau ca statul de drept poate invinge prelungirile statului de nedrept (Uncrechtsstaat).
In mai 2006, senatorul Dan Voiculescu a cerut Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, printr-o scrisoare trimisa pe numele meu la Palatul Cotroceni cu numar de inregistrare, sa ne ocupam de cazul sau si sa probam inocenţa sa. Evident, nu intra in atributiile noastre sa ne ocupam de asemenea cazuri concrete, acesta era rolul CNSAS. I-am raspuns politicos si i-am multumit pentru cuvintele de pretuire la adresa activitatii mele stiintifice. A urmat decizia CNSAS din vara acelui an. Au venit apoi campaniile nesfarsite de insulte si atacuri pe “Antene” si in “Jurnalul national” impotriva lui Traian Basescu si a intregului demers de condamnare a a dictaturii comuniste. A venit suspendarea presedintelui Basescu urzita in principal de Dan Voiculescu, fostul functionar al serviciilor comuniste de comert exterior direct integrat, reiese acum fara echivoc, in activitatile Securitatii. Nu stiu ce vor spune conducatorii coalitiei USL, am citit declaratiile de bun simt ale istoricului Marius Marius Oprea, nu stiu daca dl Crin Antonescu va avea o explozie de indignare si va regreta pactul recent incheiat, nu stiu cum vor reactiona diverse figuri importante din lumea intelectuala care sustin ca Romania traieste in plina dictatura.
Nu stiu la ce sofisticate rationalizari va recurge doamna Zoe Petre. Am vazut ca liderul PSD din Constanta, persoana care se infatisa la o parada a modei in uniforma unui Heydrich, in loc sa se abtina, declansezaza un atac impotriva lui Traian Basescu. Stiu asadar ca exista ceva profund impur in biografia domnului “Felix” si ca nimic curat nu se poate intemeia pe falsificare, minciuna si masluire. Securitatea a fost o institutie criminala din prima si pana in ultima ei zi. Colaborarea cu Securitatea nu a fost un joc cu margelele de sticla. Au pierit oameni nevinovati, au fost distruse atatea destine. Unii dintre fostii colaboratori (prea putini insa) au ales calea unei cainte discrete, s-au retras de sub lumina reflectoarelor. Nu se pretind exponentii conservatorismului din Romania.
Nimeni nu-l poate constrange pe domnul Voiculescu sa-si toarne cenusa-n cap. E dreptul sau sa creada ca a fost un mare patriot. E dreptul sau sa se adreseze CEDO. Este insa si dreptul nostru sa salutam aceasta decizie istorica si sa ii intrebam pe campionii USL si primul rand pe liderii PNL ce au de spus acum. Cat despre cei care au decis sa devina vocile neruşinii pe “Antene” si in alte zone mogulizate, de la acestia nu putem astepta altceva decat lipsa de ruşine. Aceasta decizie ar trebui sa provoace un seism moral in PNL si nu doar acolo. Ramane de vazut daca acesti oameni mai au constiinta etica ori au devenit cu desavarsire imuni la aceste probe ale adevarului.
