Pe aceeași temă
Este izvorât direct din național-securismul Partidului România Mare al anilor 90. Dar dacă partidul lui Vadim Tudor nu a reușit niciodată să își transpună delirul naționalist în politici publice, Dragnea este primul care face acest pas, transformând PSD în partidul naționalist iliberal antieuropean pe care îl căutau mulți. Astfel, România este dusă în mod conștient pe calea autoritarismului de factură rusească.
Conspirația antiromânească justifică politicile antiliberale
Pentru că, nu există îndoială, Dragnea o face conștient și deliberat sau altfel spus, există un sistem în „sminteala” lui antieuropeană și antisorosistă. Ca orice autocrat, Dragnea postulează o vastă conspirație antiromânească la care iau parte dușmani externi și „trădători” interni. Dușmanii externi sunt Uniunea Europeană și statele vestice – Franța, Germania, dar și Olanda lui Timermans – precum și partea „liberală” a Statelor Unite reprezentată de George Soros, iar dușmanii interni sunt procurorii anticorupție, judecătorii care dau condamnări în cazurile de corupție pentru că sunt „șantajabili”, „1% din SRI și SIE”, președintele Iohannis, Monica Macovei, ONG-urile „plătite în bitcoins”, „jurnaliștii cu epoleți”. Ca regulă generală preluată direct din cartea megalomaniei dictatoriale a lui Erdogan, orice opozant al PSD și al lui Dragnea personal este „antiromân”, „trădător” și face parte, desigur, din „statul paralel”.
Opera de distrugere a „statului paralel” include, așadar, suprimarea independenței Justiției și, în special, a independenței procurorilor înțeleși ca „agenți ai statului paralel și trădători ai României”, denunțarea MCV ca mecanism de persecuție antiromânească la îndemâna inamicului extern european, suprimarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale organizațiilor nonguvernamentale aflate în afara controlului de partid. Include, desigur, amnistia și grațierea tuturor corupților condamnați, justificate prin „act de îndreptare a abuzurilor” statului paralel, dar și o campanie de intimidare și descurajare a investitorilor străini grupați sub eticheta „multinaționalelor lacome”. Si, atenție!, denunțarea politicilor guvernamentale realizate în cooperare cu UE și contracararea lor prin politici „naționale”, „românești”.
„Românismul” în Justiție: Infractorii scapă, procurorii sub control
Dacă este adevărat că ordonanța de amnistie și grațiere cerută de Dragnea de la tribună era gata scrisă și nu așteaptă decât aprobarea în guvern, atunci politica „românească” se transpune în grațierea tuturor pedepselor pentru corupție – singurul lucru care interesează – de până la zece ani și amnistierea tuturor faptelor în care condamnările s-au obținut cu participarea SRI. Bonus, garantarea averii dobândite ilicit prin absența oricărei prevederi privind recuperarea prejudiciului.
Altfel spus, toți infractorii condamnați pentru fapte de corupție, cu Dragnea, Voiculescu, Udrea și Bica în frunte, scapă de condamnare, li se albesc dosarele și rămân cu banii luați. În succesiunea amnistiei și grațierii, Codurile Penal și de Procedură Penală vor fi modificate în sensul dezincriminării unor fapte de corupție și al creării de obstacole procedurale pentru a împiedica trimiterea în judecată a celor acuzați pentru faptele puține care mai rămân incriminate. Aceasta este, pe scurt, manifestarea „românismului” PSD în politica penală.
În paralel, operațiunea de distrugere a „statului paralel” include dezlănțuirea câinilor „secției speciale de investigație a magistraților” împotriva procurorilor și judecătorilor care se încăpățânează să nu înțeleagă că era independenței justiției s-a încheiat. Va mai include instituirea controlului politic de partid asupra serviciilor secrete.
Pe plan european, „românismul” în justiție înseamnă denunțarea MCV ca instrument de „oprimare”, ignorarea punctelor de vedere ale Comisiei de la Veneția, Parlamentului European și Comisiei Europene. Dragnea nu a anunțat încă explicit că România nu va respecta deciziile Curții Europene de Justiție dar și-a îndreptat atacurile împotriva lui Frans Timmermans, care a evocat posibilitatea unei acțiuni împotriva României la CJUE.
Tentaculele antisorosismului
Dragnea a cerut serviciilor secrete și personal directorului SRI, Eduard Hellvig, să cerceteze implicarea „unui magnat miliardar” în societatea românească. Această „cercetare” ar trebui să se transpună într-o prigoană a societății civile și ONG-urilor care primesc granturi externe după modelul patentat de Rusia lui Vladimir Putin și adoptat de regimul lui Viktor Orban la Budapesta.
Sunt vizate drepturi fundamentale ca libertatea de asociere și libertatea de exprimare care vor fi suprimate mai întâi pentru „trădătorii plătiți din afară cu bitcoins” și apoi pentru opozanți. Acțiunile represive împotriva societății civile sfârșesc întotdeauna prin reprimarea libertății de exprimare și este, așadar, inevitabil, să urmeze presa nealiniată la politica lui Dragnea.
Anticorporatismul
Dragnea a acuzat marile corporații multinaționale că nu plătesc impozite în România și chiar că „otrăvesc” românii cu produse de import și a cerut guvernului măsuri ferme pentru remedierea acestor deficiențe. „Măsuri” avute în vedere înseamnă declararea unui război deschis prin taxe și impozite companiilor străine și de favorizare discreționară a „capitalului românesc”. De remarcat că rețeaua de companii clientelare ale PSD, în frunte cu Ghiță, de exemplu, cere de ani de zile măsuri anti-străini și pro-„românești”. Această vânătoare de multinaționale nu se poate face însă decât cu încălcarea regulilor europene privind concurența liberă. Semnalul lansat de Dragnea: corporațiile străine vor fi persecutate pentru simplul fapt că sunt stăine.
Mai există și dimensiunea de șantaj a politicilor anti-străini anunțate de Dragnea. Omul este convins că este ținta dușmanilor externi care vor să controleze România prin MCV și prin condiții privind statul de drept? Campania anti-corporatistă a lui Dragnea este în bună măsură o măsură de retorsiune. Atacând interesele occidentale în România crede că forțează Occidentul să-l „slăbească” cu Justiția și statul de drept.
Controlul sistemului bancar
Un capitol aparte și extrem de grav îl reprezintă îndemnul adresat de Dragnea guvernului să intervină în reglementarea sistemului financiar bancar. Este visul de aur al naționalismului economic de pretutindeni să controleze sistemul financiar (a se vedea din nou, Turcia lui Erdogan), dar în Europa acest lucru nu este posibil fără a încălca legislația europeană. Orban însuși nu a reușit decât să împovăreze băncile cu supraimpozite și să decreteze dobânzi discreționare dar nu a intervenit pe piața interbancară așa cum a anunțat Dragnea că vrea să facă guvernul PSD. Acest pas ar fi unul extrem de grav care nu numai că ar anula independența Băncii Naționale și calitatea sa de unică autoritate bancară, dar ar arunca în aer însăși ideea de piață interbancară liberă.
Dragnea minte că băncile reglează ROBOR-ul între ele, fapt confirmat chiar de Consiliul Concurenței, dar minte pentru că știe că dobânda interbancară a crescut pentru că guvernul împrumută bani de la bănci pentru plata pensiilor și a salariilor și nu există pentru bănci client mai bun ca guvernul. Vrea Dragnea ca băncile să finanțeze „dezvoltarea economiei”? Simplu. Nu mai faceți din guvern principalul client și astfel băncile vor fi obligate să caute alte plasamente. Dar nu asta își dorește Dragnea.
Adio fonduri UE, trăiască PPP-urile „românești”
Dragnea a vorbit și despre autostrăzi dar a precizat explicit că acestea trebuie să se facă „împotriva regulilor lor (ale europenilor, n.n) chiar dacă ni se vor face dosare”. Acesta este cel mai clar îndemn exprimat vreodată de un lider politic român la abandonarea finanțărilor din fonduri europene a marilor proiecte de infrastructură. În schimb, Dragnea cere „proiecte românești” care se traduc prin deja celebrele parteneriate public-privat (PPP-uri), adică fonduri de la bugetul public direcționate discreționar pe criterii politice către companii- client pentru proiecte de infrastructură fără garanții de calitate, fără studii de fezabilitate și fără termene clare de realizare.
Abandonarea explicită a finanțării din fonduri europene a autostrăzilor, căilor ferate, spitalelor etc este cel mai flagrant exemplu că politicile „româniste” ale lui Dragnea trădează în mod fundamental interesele societății românești.
