CNSAS: Traian Băsescu NU a colaborat cu Securitatea. El A REFUZAT o SAPAGA de 1.000 de dolari şi mobilier gratuit, înainte de 1989

CNSAS a ”procesat” două dosare, unul de 86 de pagini și al doilea de 26 de volume, din care au fost identificate pasaje referitoare la activitați din Portul Constanța.

Concluziile CNSAS după analizarea acestor documente confirma deciziile anterioare emise de această instituție, în anii 2002, 2004 și 2006, prin care se stabilește că Traian Băsescu nu a fost agent sau colaborator al Securității ca poliție politică.

Nu a fost colaborator sau ofițer al poliției politice

Documentele citate în cuprinsul adeverințe se referă la aspecte economice și comerciale, specifice postului ocupat de NAVROM și nu fac referire la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist. De asemenea, în conținutul documentelor citate, nu rezultă că persoana verificată ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Nu există niciun fel de dindicii cu privire la calitatea persoanei verificate de ofițer de Securitate, astfel încât nu poate fi reținută nici calitatea de lucrător al ecurității

Primul dosar analizat, de 86 de file, se referă la negocierile Navrom cu o companie care deținea monopolul absolut al aprovizionării navelor românești cu piese de schimb dar și cu alte produse necesare marinarilor.

Al doilea dosar analizat cuprinde documente întocmite în urma operațiunilor de supraveghere informativă derulate de Securitate în Portul Constanța, operațiuni care vizau firmele românești și străine care operau acolo.

Reclamația depusă de Mugur Ciuvică, respinsă în 2006 de CNSAS

O decizie similară a mai fost dată de CNSAS și în septembrie 2006, în urma solicitărilor formulate de fostul președinte Emil Constantinescu și depuse la sediul instituției de către Mugur Ciuvică.

Reprezentanții CNSAS declarau, la momentul respectiv, că trecutul lui președintelui Băsescu a fost declarat "curat" după ce Colegiul a fost asigurat de toți deținătorii de dosare (SRI, SIE, Serviciul Arhive și Documentare Militară) că documentația existentă în cazul șefului statului a fost predată la CNSAS.

De altfel, preşedintele Grupului de Investigaţii Politice (GIP), Mugur Ciuvică, a fost obligat de instanță să-i plătească președintelui Traian Băsescu 13.600 de euro, după ce a pierdut procesul intentat de șeful statului. Traian Băsescu l-a dat în judecată pe Mugur Ciuvică sub acuzația de calomnie, după ce liderul GIP l-a acuzat că a fost colaborator al Securității, fapt infirmat de CNSAS. 

În nota CNSAS sunt prezentate detalii din două note informative scrise de Traian Băsescu la Securitate, în calitate de reprezentant al NAVROM în Belgia şi Olanda, cu reşedinţa la Anvers. Pe 6 iulie 1988, Băsescu descria într-o notă la Securitate cum a negociat cu reprezentantul unei firme (G.), care deţinea monopol pe furnizarea de piese de schimb, dar şi de ţigări, băuturi alcoolice sau alimente pentru navele româneşti, menţinerea relaţiei comerciale, încercând însă eliminarea acestui monopol.

În cursul acestor negocieri, Băsescu descrie cum a refuzat o şpagă de 30.000 de franci belgieni (aproximativ 1.000 de dolari) şi mobilarea gratuită a garsonierei în care stătea cu chirie, la Anvers. El are grijă să informeze partidul că, în ciuda faptului că i-a lăsat de înţeles patronului de firmă că va apela la serviciile sale dacă va dori să îşi schimbe mobilierul, a făcut acest lucru doar din politeţe şi că "nu va simţi această nevoie".

"Pe data de 11.05.1988, am fost invitat la un restaurant de dl. R - directorul (şi proprietarul firmei G.). Dl. R. mi-a făcut o amplă prezentare a relaţiilor vechi ale firmei sale cu NAVROM, exprimându-şi dorinţa continuării relaţiilor şi solicitându-mi în acelaşi timp exclusivitatea pentru firma sa, a aprovizionării cu piese şi echipamente (urmărea eliminarea firmei N.) , sens în care se arăta dispus a face investiţii pentru stocarea unor importante cantităţi de piese. M-am arătat foarte rezervat în posibilitatea acordării exclusivităţii aprovizionării şi nu am făcut un secret din faptul că începusem deja tatonări cu mulţi alţi furnizori din Belgia, Anglia, Franţa, Olanda şi RFG. Faţă de această poziţie, dl. R a fost extrem de sceptic asupra acceptării de către furnizori a sistemului nostru de plată. În final, dl. R mi-a oferit suma de 30.000 Bfr pe care i-am refuzat în modul cel mai politicos, precum şi posibilitatea de a apela la firma G., dacă doresc să înlocuiesc mobilierul din locuinţa închiriată, cu un mobilier nou, mai funcţional şi modern. L-am că voi apela la el dacă voi dori să schimb mobilierul. (Vă informez că în mod cert nu voi simţi această nevoie, iar dacă voi schimba locuinţa, ca urmare a necesităţilor de spaţiu şi condiţii de confort minime, o voi face în baza drepturilor legale aprobate de DTN)" , scria Traian Băsescu în nota informativă.

Băsescu descrie relaţia comercială a NAVROM cu firma G. propunând ca această firmă să nu fie îndepărtată "brutal" din relaţia comercială cu NAVROM, ci "menţinerea sa la periferia relaţiilor noastre de afaceri în Anvers, astfel ca la momentul potrivit să putem negocia eficient reducerea preţurilor la piesele şi materialele stocate de această firmă şi care ne sunt necesare".

Pe scurt, NAVROM era în oarecare măsură captivă în relaţia comercială cu G. Firma respectivă dispunea de un stoc foarte mare de piese pentru navele mai vechi de 10 ani, care nu se mai fabricau, explica Băsescu. Firma profita de acest fapt şi vindea celelalte piese noi la preţuri foarte mari (diferenţe de 1.600-2.000 de dolari) faţă de alte firme.

Totuşi, Băsescu remarcă în notă că firma G. oferea ţigările, băuturile alcoolice şi alimentele la preţurile cele mai mici de pe piaţă. Firma profita în impunerea acestui monopol şi de faptul că, atunci când o navă NAVROM avea nevoie de o piesă de schimb, era reţinută în port de autorităţile belgiene, astfel căse afla în nevoie. O altă componentă a acestei relaţii comerciale era că doar firma G. şi încă o firmă acceptau un anumit sistem de plată utilizat de NAVROM, alţi furnizori refuzându-l.