Pe aceeași temă
Consilierul premierului a identificat cinci mize majore pe care premierul le urmărește, în mesajul controversat postat Facebook. Într-o analiză, publicata la categoria editorial, pe obiectiv.info, Dan Sultănescu, atrage atenția că este pentru prima orară când Victor Ponta anunţă "că nu este străin de lupta pentru alegerile prezidenţiale din toamnă". Victor Ponta a anuntat, vineri, ca dupa alegerile din noiembrie doreste sa lase “locul in politica altora, mai tineri si mai putin marcati de regimul oribil al ultimilor ani”.
Ponta mai sustine ca vrea sa recupereze “din timpul pe care in ultimii 13 ani NU l-am dat familiei si celorlalte parti bune si frumoase din viata mea”. Premierul spune ca vrea sa traiasca intr-o “tara europeana, cu oameni mai linistiti si mai demni, guvernati de valori si obiective comune, nu de frica de mascati si de linsajul public din partea unor jurnalisti fascisto-comunistoizi!”
Postarea lui Victor Ponta apare cu 24 de ore înainte de o întâlnire a liderului PSD cu liderii filialelor județene ale partidului, la Poiana Brașov. Presa scrie că întâlnirea ar putea fi „explozivă”, în condițiile în care Ponta tocmai a sugerat că s-ar putea retrage, după alegerile prezidențiale. La discuții va fi prezent și președintele executiv al PSD, Liviu Dragnea.
Analiza lui Dan Sultanescu
"Din afară unei poziţii publice, pot specula ce înţeleg eu din anunţul făcut de Victor Ponta, azi, pe Facebook. Cele 5 mize, in viziunea lui Sultanescu, sunt următoarele
1. Victor Ponta anunţă, pentru prima dată, că nu este străin de lupta pentru alegerile prezidenţiale din toamnă. La 13 ani de la intrarea în politică, Ponta defineşte miza acestei competiţii prezidenţiale prin finalizarea tranziţiei de la comunism la o societatea europeană. Dacă ar candida şi dacă ar câştigă, Ponta ar fi primul preşedinte necomunist din istoria României, ceea ce, după 25 de ani de la Revoluţia din 1989, ar fi un lucru remarcabil. Şi, până la urmă, din toate opţiunile disponibile, Ponta ar fi singurul care s-ar încadra la această categorie (el şi doamna Udrea, de fapt, dar nu cred că Elena Udrea chiar are şanse reale de câştig la vreo competiţie de acest nivel, fără nici o supărare).
2. Lupta acestui an nu trebuie să fie doar una între persoane, ci o lupta între generaţii. Nu este Ponta vs Băsescu, sau PSD vs PDL. Este lupta unei generaţii formate după comunism împotriva mentalităţilor care au rezistat în post-comunism timp de un sfert de veac. Victoria acestei generaţii ar însemna demantelarea unor reţele de putere şi de influenţă construite şi consolidate în ultimii 25 de ani şi ar însemna şansă unui nou început în foarte multe domenii. România post Băsescu poate fi o Românie în care se schimbă doar oamenii, dar mecanismele rămân aceleaşi, caz în care ne putem face deja bagajele cu toţii. Sau poate fi o Românie diferită, cu alte reguli, cu alte mecanisme, mai democratice, mai deschise. La fel, societatea – poate continuă să fie la fel de închistată, întunecată şi plină de ostilitate, sau poate redeveni una mai normală, cu mai multă linişte şi demnitate, cu mai mult echilibru şi corectitudine.
3. Semnalul este dat şi către generaţia tânără. O generaţie care poate să reia parcursul generaţiilor tinere din ultimii 25 de ani şi care, pe rând, au trecut de la entuziasm la cinism şi resemnare, în foarte scurt timp, abandonând nu doar interesul pentru politică, dar şi interesul pentru viaţă publică şi pentru societate. O societate poate fi mai puternică dacă noile generaţii decid să se implice, să devină mai active civic, să îşi asume conştient mize şi ţeluri concrete în legătură cu soarta comunităţii din care fac parte. Or, actualei generaţii de tineri, Ponta le transmite că viitorul este al lor, nu al celor de până acum, al celor proveniţi din comunism şi care, de fiecare dată, le explică ce şi cum trebuie făcut. Angrenarea tinerilor într-un proiect de dezvoltare pentru România este un pariu pe care nimeni nu a reuşit să-l câştige în ultimul sfert de veac, nu pe deplin oricum. Rămâne de văzut dacă semnalul dat acum va fi receptat altfel. Ponta este, până la urmă, cel mai tânăr lider de partid, cel mai tânăr premier şi poate deveni şi cel mai tânăr preşedinte...
4. Miza acestui an este definită de Ponta prin propria să carieră politică. El ştie că nu poate da înapoi nici un pas. A fost mai rapid şi mai performant decât alţii din generaţii mai în vârstă, a preluat PSD la 38 de ani şi Guvernul la 40 de ani. Orice pas greşit poate însemna finalul carierei sale politice. Remarcabil este că omul politic Victor Ponta decide să nu facă nici un pas înapoi şi că pare a avea curajul acceptării unor provocări mai mari şi mai intense decât mulţi alţi lideri politici, mult mai experimentaţi decât el. Un astfel de gest este, cu siguranţă, facilitat de context. Nu a vrut să candideze în 2010 la preşedinţia PSD, dar contextul i-a dat această şansă. Nu ar vrea nici acum să candideze, dar părăsirea USL de către Crin Antonescu creează, iarăşi, un context şi o oportunitate.
5. Partidul Social Democrat se vede în faţă unei provocări istorice. Cu un scor fabulos în sondaje (orice e în jur de 40% este incredibil de mult), cu funcţii oficiale mai multe că oricând, cu premier şi guvern, cu lideri judeţeni în jumătate din ţară, cu şansă unei victorii importante la europene; dar şi cu anchete fără precedent, cu lideri locali vulnerabili şi cu sentimentul că sunt asediaţi de o justiţie care numai independenţa nu pare... În acest context, liderii social-democraţi sunt forţaţi, la rândul lor, fie să meargă înainte, împreună cu liderul lor, spre un viitor în care nu vor mai funcţiona cărările şi obiceiurile de până acum, fie să renunţe, pe parcurs, la tot. Drumul spre viitor este, evident, plin de incertitudini şi de nesiguranţă. Pentru PSD, finalul tranziţiei post-comuniste poate însemna finalul unui stil de a face politică, sau şansă unui nou început. Partidul e format din oameni de toate felurile – PSD este, din acest punct de vedere, un fel de mică Românie, cu eşantioane din toate categoriile. Şansă unui nou început, mai aproape de modelul occidental de a face politică, se aplică aşadar şi PSD-ului în egală măsură. Depinde doar de el să accepte această şansă şi să o valorifice.
În context, nu pot să nu remarc inadecvarea tot mai mare a unor oameni pe care, altădată, românii se bazau, precum Crin Antonescu. Nu ştiu dacă ştiţi, dar grijă mare de azi dimineaţă a preşedintelui PNL era ce a declarat un consilier al premierului! Mare problema, într-adevăr, o problema ce ţine de nivelul de om de stat la care aspiră prezidentul liberal.
România este în plin proces de destructurare a reţelelor de putere din trecut. Ce se va alege în urmă acestui proces, vom vedea după ce Traian Băsescu va ieşi la pensie, post noiembrie.
Singura mea speranţa este că, în paralel cu toată această lupta de putere, guvernarea să îşi continue linia decentă şi echilibrată, din prezent, care arată că se pot lua măsuri raţionale chiar şi într-un an electoral. După ce, în 2012, s-a putut păstra un echilibru între politică şi guvernare, sper că 2014 să conţină acelaşi echilibru – de el depinde ieşirea cu bine dintr-un ciclu electoral incredibil de erodant...
Postarea integrala de pe facebook a lui Victor Ponta
In urma cu exact 13 ani, pe 4 aprilie 2001, Premierul Adrian Nastase m-a numit in functia de Sef al Corpului de Control al Guvernului! Si atunci m-am gandit cu regret, dar si cu mandrie, la cariera mea anterioara de magistrat, dar asa am crezut ca pot sa fac mai mult din ce mi-am propus in viata.
Am incercat in toata aceasta perioada sa folosesc pozitiile publice ocupate (secretar de stat, ministru, deputat, Prim-Ministru) pentru a schimba in bine tara in care eu si familia mea ne-am nascut si in care o sa traim tot timpul, cu bune si cu rele.
Cred ca acest an este cel mai greu dintre toti anii de pana acum (plin de abuzuri, persecutii politice, calomnii, nedreptati, tradari si dezamagiri) - dar si miza sa este enorma!
Trebuie sa punem capat tranzitiei de la societatea comunista (cu accesele sale securiste din ultimii 10 ani) spre o tara europeana, cu oameni mai linistiti si mai demni, guvernati de valori si obiective comune, nu de frica de mascati si de linsajul public din partea unor jurnalisti fascisto-comunistoizi!
In noiembrie, dupa ce castigam aceasta ultima si vitala batalie, ma voi putea declara multumit de ce am realizat! Si atunci imi doresc sa las locul in politica altora, mai tineri si mai putin marcati de regimul oribil al ultimilor ani. Iar eu imi propun sa recuperez cat voi putea de mult din timpul pe care in ultimii 13 ani NU l-am dat familiei si celorlalte parti bune si frumoase din viata mea.