Pe aceeași temă
Semnele de incorectitudine ştiinţifică descoperite de ziarul „România liberă“ în teza de doctorat a ministrului Culturii Gigel Ştirbu au fost confirmate chiar de coordonatorul lucrării, prof. univ. dr. Gheorghe Sbârnă.
Notele şi referinţele din subsolul paginilor cărţii sale „Liberalismul românesc în anii 1930-1940“, apărută la Editura Enciclopedică, sunt incomplete şi au trezit suspiciuni în mediul academic. „Aveţi dreptate, cu trimiterile bunăoară“, a spus Sbârnă.
Ştirbu citează ziarele din arhivă după modelul vechi, fără indicaţie de articol, număr, an de apariţie, pagină. Nu precizează editurile la unele lucrări sau anul apariţiei chiar în cazul unor reviste, ceea ce face mai problematică o verificare a referinţelor. Mai mult, aceasta a greşit un nume din aparatul critic (Petre Gheaţă era, de fapt, Petre I. Ghiaţă).
Întrebat dacă s-a întâlnit vreodată la Arhivele Naţionale cu doctorandul său, Sbârnă a răspuns că nu. „La Arhive nu l-am întâlnit niciodată“, a mai spus acesta. O verificare la Arhivele Naţionale demonstrează că liberalul nu a călcat pragul acelei instituţii pentru a se documenta, deşi menţionează în lucrare numeroase referinţe la documente de arhivă. Pus în faţa faptului împlinit, ministrul a recunoscut asta, deşi iniţial declarase că pentru teza sa de doctorat a „rupt uşile Arhivelor Naţionale“.
Ministrul Culturii consemnează la bibliografie că a documentat, pentru teza sa, fondurile Casei Regale (Carol al II lea, 1930, 1934, 1938), familiei Brătianu (1930-1938), familiei Averescu (1932-1935) şi ale preşedinţilor Consiliului de Miniştri (1939).
Totuşi, o verificare mai amănunţită contrazice declaraţia ministrului. „România liberă“ a verificat, în carte, toate notele de subsol care fac trimitere la dosarele ce se află în depozitele Arhivelor Naţionale ale României, iar semnătura ministrului pe fişele de observaţie a fost de negăsit. Potrivit regulamentului instituţiei, oricine vede un document de arhivă are obligaţia să semneze pagina de folosire şi să menţioneze scopul lecturării acelui document (cercetare pentru doctorat, lucrare de licenţă etc.).
Pus în faţa faptului împlinit, Gigel Ştirbu s-a contrazis singur şi a spus că, de fapt, a avut colaboratori care l-au ajutat pentru documentare. „Credeţi că am copiat? Dovediţi acest lucru! Am mulţi colaboratori, prieteni care m-au ajutat, ei mi-au procurat dosarele“, a spus Ştirbu. În acest caz, Ştirbu ar fi trebuit să menţioneze că a fost ajutat de un documentarist.
Sbârnă: „Am mai avut un doctorand bun,pe George Stanca“
Întrebat dacă nu i se pare ciudat că un teolog fără nici o pregătire academică în domeniul istoric a putut scrie pe o temă grea chiar şi pentru istorici, profesorul universitar a răspuns că s-a mai întâlnit cu astfel de cazuri şi l-a dat exemplu pe jurnalistul George Stanca.
„Şi George Stanca, ziarist fiind, a scris o teză foarte bună despre Pamfil Şeicaru, şi nu avea nici o specializare în direcţia asta“, a spus acesta. Întrebat dacă ştie că Stanca a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare, fiind declarat vinovat pentru faptul că a plagiat „Jurnalul“ lui Lev Tolstoi, profesorul universitar a răspuns că ştie. „Nu pentru teza despre Şeicaru a primit condamnarea pentru plagiat, pentru acest doctorat nu a plagiat, ci pentru altceva“, a spus Sbârnă.
Totodată, profesorul a apreciat valoarea tezei de doctorat a lui Ştirbu, deşi contribuţiile personale ale acestuia sunt restrânse. „Există teze în care contribuţia autorului este minimă. Nu are cu ce veni nou. Nouă ne-a plăcut cum a fost abordată tema“, a conchis acesta.
Reamintim că în urmă cu o săptămână „România liberă“ a demonstrat că teza de doctorat a ministrului Culturii, Gigel Ştirbu, ridică mai multe semne de întrebare. Lucrarea acestuia a avut ca temă „Liberalismul românesc în anii 1930-1940“ şi a fost prezentată în 2011, la Universitatea Valahia din Târgovişte.
SURSA: Romania Libera
