Pe aceeași temă
Despre Traian Basescu: N-a facut corp comun cu silueta exacta a pozitiei lui
* Despre Traian Basescu: Mi se pare ca bilantul pe care-l are, dupa un mandat si jumatate, nu este la nivelul promisiunii initiale. A avut si ghinion, a picat pe o perioada de criza. Pana la urma, ceea ce-i reprosez este ca n-a facut corp comun cu silueta exacta a pozitiei lui. Pozitia lui implica un anumit stil, implica o anumita strategie, implica intretinerea unei atmosfere de constructie si de consens. Printr-o anumita neglijenta a spontaneitatii, el a instituit un tip de tensiune publica, de natura sa otraveasca orice episod al vietii noastre politice.
* Parerea mea este ca el a castigat al doilea mandat cu ajutorul gazetarilor si posturilor de televiziune care l-au bombanit atat de arbitrar, atat de isteric, atat de disciplinat, incat automat au creat un fel de simpatie pentru cel care aparea mereu in postura de rau absolut. Basescu a castigat alegerile la al doilea mandat cu sprijinul oponentilor lui. Ar mai castiga si un al treilea mandat, daca domnul Ponta se joaca de-a basmul romanesc in termenii astia.
* Mi-e greu sa cred ca, dupa ce va pleca de la presedintie, va disparea pe o plaja cu o undita. Mi-e greu sa cred asta, e un om care s-a invatat cu jocul politic, care are un anumit instinct politic, si nu cred ca se va multumi sa stea pe margine. In ce fel va participa mai departe, mi-e greu sa spun.
Crin Antonescu vorbind despre superficialitate e o fabula in sine
* Daca el crede ca problema Romaniei s-a nascut din cauza comportamentului meu public inseamna ca are un somn usor. Trebuia sa se apere intr-un fel sau altul. Sau sa nu se apere. In privinta asta, Ponta a avut mai mult tact. Parerea mea este ca, daca nu ne place Traian Basescu, atunci trebuie sa ne intereseze ce alternativa exista. Daca cei care sunt in opozitie cu Traian Basescu au anvergura, forta de convingere, imaginatia politica, competenta tehnica sa vina cu o solutie. Dupa parerea mea nu o au si asta este drama alegerilor viitoare. Cand nu va mai candida, va fi bifata problema Traian Basescu, dar atunci va trebui sa vina pe scena cineva care sa faca mai bine. Cu ce se vede acum pe scena, eu nu am sentimentul ca perspectiva asta este foarte incurajatoare.
* Ideea domnului Antonescu ca eu sunt vinovat ca am fost cinci luni coleg de serviciu cu Elena Udrea e copilareasca. Pai domnul Antonescu ba se pupa cu Geoana, ba nu se mai pupa. Ba se imprieteneste cu Ponta, ba se dezprieteneste. Eu nu stiu cine este domnul Antonescu. E un baiat flexibil, maleabil. Nu am auzit de la el nimic consistent in materie de constructie politica (...) Lumea l-a apreciat si pe Vadim Tudor, si pe Becali, o sa-l aprecieze si pe Dan Diaconescu. Daca ne luam dupa procentele astea, ne retragem la munte.
* In realitate, nu-i port pica domnului Antonescu si nu ma raportez la el ca la un adversar personal. Are un suras catre el insusi care omeneste ma intriga. Mie imi sunt suspecti oamenii care au o foarte buna parere despre ei si care sunt mereu multumiti de ei. Mi se pare ca ceva nu e in regula. Un om adevarat mai are niste cearcane, niste dubii, are melancoliile lui. El are mereu ceva triumfal...
Despre Victor Ponta: E tinar si cu o mentalitate senila
* Domnul Ponta nu are proprietatea cuvintelor. Foloseste si cuvantul "dracu" intr-un fel in care nu coincide cu fisa postului, foloseste si cuvantul "legionar" asa ca pe o eticheta utilizata in anii 50 in Romania. Dumnealui e tanar si cu o mentalitate senila. El are un limbaj care mergea cu Che Guevara. El crede ca poti sa faci cariera politica intr-o fosta tara comunista imbracand tricoul Che Guevara. Au inceput sa oboseasca sa-l poarte chiar si vechii lui adepti din occident.
* In Romania de traditie comunista, termenul legionar este cel mai usor de utilizat ca eticheta infamanta. Legionar a devenit sinonim cu deraiant, fanatic, extremist si asa mai departe. Astea sunt mici jocuri retorice, iresponsabile. Daca e vorba de legionarism, eu spun ca pana si legionarismul, in loc sa fie stigmatizat prin aceasta folosire facila a lui, te miri cand si de ce, pana si el iese mai important decat e in realitate.
* Eu nu cred ca PSD-ul se va resemna cu Ponta la varf. Nici nu inteleg cum, un partid cu experienta politica si cu oameni profilati de multa vreme pe scena publica, a acceptat solutia asta. Nu pentru ca domnul Ponta ar fi lipsit total de orice fel de calitati, dar pentru ca el e departe de a satura exigentele pozitiei pe care se afla. PSD-ul a facut mereu aceasta experienta sa duca la varf oameni, si Geoana este un exemplu, care nu erau de formatul necesar pentru un partid cu aceste ambitii.
Despre Opozitie
* Este un fel bezmetic de a focaliza intreaga problematica a tarii pe un singur om. Politicienii nostri la ora asta nu cauta solutii functionale. Cauta solutii electorale. Este principala fisura a vietii noastre politice. Ai senzatia ca nimeni nu se gandeste la criza, si ca toti se gandesc cum s-o utilizeze ca sa-si realizeze programul politic. Si programul politic al multora pare sa fie strict debarcarea lui Traian Basescu, cu vesnica teorie a dictaturii, care e comica.
Despre reforma partidelor
* Partide temeinic reformate ar fi utile. Eu mi-am facut iluzia ca da, cand am vazut unii tineri intelectuali dispusi sa intre direct in viata de partid. Cand constat ce se intampla, imi pierd aceasta speranta. Fie ei sunt prost primiti, fie ei insisi n-au gasit strategia adecvata pentru un proiect de perspectiva. Ma gandesc la tinerii care au intrat in PDL, de pilda, Sever Voinescu, Cristi Preda, Baconschi... Toti oameni cu mari calitati de la care eu astept in continuare mari performante politice. Cu conditia sa fie auziti de cine trebuie si ei insisi sa nu se lase contaminati de un sistem foarte insidios. Sper ca ideile lor sa aiba o anumita receptie in partid. Dar e nevoie si din partea lor de un efort tactic mai nuantat.
* Mi-as dori ca un om ca Baconschi sa ajunga in prim-plan. O schimbare de melodie, de stilistica, de prestigiu intelectual nu poate decat sa fie benefica. Am insa dubii ca electoratul roman este copt pentru a asuma acest tip uman. Mi-as ingadui sa-i sugerez sa nu-si faca iluzii ca va fi primit cu imbratisari calde. Are o cursa grea e facut. Trebuie s-o faca pana la capat, dar fara iluzii. Cu un realism si un dozaj al propriilor gesturi si afirmatii care sa il duca inainte pe un drum extrem de greu.
* Nu cred ca PDL va sfarsi ca PNTCD pentru ca motivele pentru care PNTCD-ul a disparut de pe scena politica sunt de alt tip, iar in PDL exista totusi politicieni de vocatie. Ca au cazut in sondaje era fatal, dar eu totusi cred ca nu vor disparea si ca fenomene de dezechilibru vor avea loc si in PSD si in PNL.
Intelectualii lui Basescu
* Despre "intelectualii lui Basescu". Nici Liiceanu, nici Cartarescu, nici Patapievici, nici eu nu ne-am nascut in 2005. N-am aparut pe scena prin Traian Basescu. Si speram sa ramanem pe scena si dupa ce Traian Basescu nu o sa mai fie presedinte. Ideea ca destinele noastre sunt niste orbite in jurul lui Traian Basescu e comica. Noi putem sa avem o anumita adeziune la un moment dat la un anumit om si la o anumita politica, putem sa ne razgandim.
* Am vazut de curand ca Liiceanu a facut o declaratie de stupoare in fata unei fraze din Traian Basescu, ca primii zece ai lui Ceausescu au fost buni. Foarte ciudata, inexplicabila, de neinteles. Ideea era cat e bine sa stai ca presedinte in functia suprema, si ca doua mandate sunt destule. Atunci el a spus, da, daca Ceausescu statea numai primii zece ani era bine. O gafa! O gafa! Cum sa fie bine? Cine a trait perioada aia stie foarte bine ca primii zece ani au fost ani and s-a manifestat din plin delirul ceausist al administatiei comuniste. Respectiv, sunt anii cand au aparut tezele din iulie, care au fost un sut in gura culturii autohtone, perioada cand avortul a fost interzis ceea ce a provocat victime, perioada in care micul experiment cu mandatarii a fost suspendat si s-a revenit la rigorile economiei planificate. N-a fost nimic pozitiv in acei ani. A fost mult mai rau dupa, dar asta nu-i un mod de a stabili calitatea unei guvernari.
Despre comunism si capitalism
* Pentru mine, disparitia de pe agenda publica a dezbaterii despre comunism si colaborare nu este un eveniment pozitiv. Cu atat mai mult cu cat, atunci cand totusi problema este pe agenda, apar voci noi care in loc sa dezbata subiectul, se situeaza mai degraba nostalgic. A aparut ideea ca comunismul este prea aspru judecat si ca trebuie sa revenim la un fel de blandete a interpretarii, sa vedem ce farmece, ce lucruri bune a produs el si sa nu ne concentram pe partea lui malefica. Se poate vorbi echilibrat despre comunism, dar nu pentru a-l reabilita. Trebuie sa fim dispusi la toleranta, la o anumita intelegere, dar nu sa trecem cu buretele peste ceea ce a fost asasin in functionarea acestui sistem.
* Capitalismul este un sistem care traieste din crize si reveniri din criza. Comunismul este un sistem care traieste in criza si care, pana la urma, dispare din cauza ca criza asta devine nefunctionala. Daca nu tii minte diferenta asta, poti sa bati campii oricat. As institui o saptamana pe an de viata de tip comunist in fiecare tara nostalgica sau as trimite in vacanta obligatorie in Coreea de Nord, in Cuba, sa stea putin pe acolo si sa revina cu aceleasi ganduri tandre.
Despre "dictatura lui Basescu"
* Ce dictatura sa fie acum? Am vazut o emisiune cu un domn moderator, unul nou, care invitase opinii pro si contra despre comunism si tindea sa creeze opinia ca, in fond, era mai bine atunci. Nimeni nu i-a spus: "Bine. Era mai bine, dar sa stii ca matale nu existai in postura asta pe vremea aia. Nu faceai emisiuni ca asta". Nu dadea nimeni de pamant cu presedintele de dimineata pana seara, cum se intampla acuma. O dictatura in care opozitia vorbeste despre Basescu cum vorbeste e o dictatura de carton. Ne jucam cu cuvintele, cu realitatile. Nu e deajuns ca un om sa se uite urat la tine ca sa zici ca e un dictator. Cam asta se intampla. Nu le-as dori celor care folosesc atat de usor acest termen sa afle cu adevarat ce inseamna dictatura.
Sursa: HotNews.ro
