Articolul lui Marian Godină

M-am trezit de dimineață și, ca tot omul bolnav de dependența Facebook, mi-am luat telefonul de pe noptieră și am început să dau cu degețelul pe telefonul cu acumulatorul încărcat 100%. Asta cu bateria plină mi se întâmplă doar dimineața.
Și cum dădeam eu să citesc ce s-a mai întâmplat prin iubita patrie, am dat de un articol de presă care relata despre postarea de pe pagina doamnei Pintea. Când citesc o știre de genul ăsta și aflu că e despre postarea lui, renunț brusc la posibila intoxicare livrată de site-ul de presă și, dacă mă interesează subiectul, mă duc direct la postarea originală.
Așa am făcut și de data asta, am intrat pe pagina doamnei Pintea și am citit singurel postarea, care începea cam așa:

„Suntem împotriva a tot ceea ce inseamnă nerespectarea dreptului la o justiție corectă și nu vrem o țară a cărei justiție umilește oameni și le afectează starea de sănătate. Justiția să facă dreptate și atât. Este inuman să lași un om ce suferă de o boală gravă, care îi pune în pericol în fiecare clipă viața, fără asistență medicală specializată și permanentă! Unde este pericolul social în raport cu umilirea și pericolul medical?!”

Z#&$&(@€÷¥÷€-,@(, JD*$£#&@(;, fmm, Islsj!
Am exclamat cu voce tare, suficient cât să mă întrebe Georgiana ce am citit.
Păi ce să citesc? Am citit o văicăreala ieftină a unei persoane care, până nu demult era suficient de sănătoasă cât să poată conduce un spital. Voi știți cât stres presupune a fi manager peste un spital?
Apoi, mi-am amintit de tata.
A fost internat cu ceva timp în urmă într-un spital din Brașov, iar mama a fost trimisă peste drum, la o farmacie, să cumpere perfuzoare.
Tatăl meu a muncit în uzină de la 16 ani până a ieșit la pensie. Iar jegul de stat, jegul de minister al sănătății, condus la acea vreme chiar de această doamnă care acum vrea să ne facă să-i plângem de milă, nu a putut să-i ofere un rahat de perfuzor. După o viață de muncă și de contribuții la sănătate.
Aia e umilire, doamnă! Aia e afectare a stării de sănătate! Ăla e lucru inuman, doamnă, să pui un om care a muncit peste 40 de ani, ca la pensie să își cumpere un perfuzor.
Te întrebi unde e pericolul social? Fmm, ca mor de nervi!
Pericolul social e când bagi gheara și exclami „super tare” când auzi ce sumă vei fura. Ăla e pericolul social. Pericolul social e că mii de pensionari îsi cumpără perfuzoare, în timp ce un hoț ordinar exclamă de bucurie când încasează zeci de mii de euro. Bucură-te că trăiești în România, țara în care, în arest fiind, la fiecare văicăreală ești dus urgent cu alai la spital. Că dacă erai în altă țară, pentru astfel de furturi aveai șansa să zâmbești frumos în fața vreunei guri de tun.
Și citesc în continuare, cu tensiunea ridicată, postarea puturoasă, care continuă așa:

„Să nu uităm că și copiii României văd asta. Umilirea și tortura umană trebuie să dispară din ochii românilor, europenilor, oamenilor!
Nimeni nu a stabilit că Sorina Pintea este vinovată! Ajunge! Adevărul va învinge!

respect #demnitate #stopabuzurilor #incetatitortura #justiție”

Care copii, doamnă? Copiii ăia cărora fiu-tu le vindea droguri? Aia era tortură umană. Să vinzi cuiva niște substanțe despre care știi că le provoacă dependență și că-i va face să te caute să mai cumpere. Aia e tortură!
Cum dracului se face că mama și tata au reușit să mă crească fără să ajung să vând droguri?
Ah, ce nervi am! Aș continua, dar mai bine mă abțin. Auzi la ea: „respect, demnitate, stopabuzurilor, încetați tortura, justiție”…mă ia de cap.
Cât despre prostimea care îi lasă acolo mesaje de încurajare, invocând ajutorul lui Dumnezeu și alte baliverne, îmi provoacă așa o scârbă de am încetat să le mai citesc. Dacă intri pe profilele lor, vezi imediat că-s vai de capul lor, oameni săraci, săraci și cu duhul, oameni care își cumpără perfuzoare, dar sunt cumva miloși la auzul veștii că cineva a furat câteva zeci de mii de euro.
Ah, ce m-am enervat!