Pe aceeași temă
Ungaria s-a numărat printre susținătorii apariției acestei noi legislații, în timp ce România s-a poziționat ferm împotrivă, relatează G4Media.ro
E vorba despre drepturi cerute de organizatorii iniţiativei cetăţeneşti europene numite „Minority Safe Pack”, care au strâns semnăturile necesare depunerii unei astfel de inițiative cetățenești.
Inițiativa Minority Safe Pack cuprindea 9 măsuri cerute Uniunii Europene în domenii ca învăţământ, cultură, drepturi lingvistice, politica regională, reprezentarea europeană a minorităţilor, reglementarea nediscriminării, a mediei publice şi în domeniul sprijinului acordat organizaţiilor minorităţilor naţionale.
Comisia Europeană a respins toate solicitările organizatorilor inițiativei, sprijinită activ de Viktor Orban, arătând fie că nu are competențe în domeniul drepturilor minorităților (politici ce aparțin exclusiv statelor membre), fie că a demarat deja inițiative care sprijină diversitatea culturală în UE.
Organizatorii inițiativei au atacat decizie Comisiei Europene la CJUE, dar curtea europeană a dat dreptate Comisiei. Decizia nu mai poate fi atacată pe fond, ci doar în ceea ce privește forma.
De notat că România a atacat anterior inițiativa cetățenească la Tribunalul UE, dar fără succes.
Context
Istoricul acestei inițiative cetățenești sponsorizate de Budapesta (premierul Viktor Orban a făcut campanie activă) este extrem de sinuos și începe în 2011, când trei entități (UDMR, Uniunea Federativă a Naţionalităţilor Europene – FUEN şi Tineretul Naţionalităţilor Europene) au demarat o iniţiativă civică europeană pentru protecţia minorităţilor, denumită Pachet de Salvare pentru Minorităţi – Un milion de semnături pentru diversitatea Europei (Minority Safepack – one million signatures for diversity in Europe), pe scurt Minority Safepack.
În decurs de un an organizatorii au reuşit să strângă un milion de semnături, iar în 16 iulie 2013 au depus documentul la Comisia Europeană.
Această solicitare însă, a fost respinsă de Comisie în data de 13 septembrie 2013 cu motivarea că problemele solicitate trebuie soluționate la nivelul statelor membre. Comisia a recunoscut că respectarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale reprezintă o valoare a UE, dar a adăugat că nici Tratatul UE şi nici Tratatul de funcţionare a UE nu constituie o bază juridică pentru a crea reglementări comunitare în domeniul drepturilor minorităţilor naţionale, arată Rador.
În 25 noiembrie 2013, FUEN (unua dintre entitățile inițiatoare ale Minority Safe Pack) s-a adresat Tribunalului Uniunii Europene (TUE) atacând decizia CE, pe motiv că aceasta nu a luat în considerare pachetul de măsuri ataşat solicitării. În anul 2014 Slovacia şi România au solicitat să fie parte în proces de partea CE, iar Ungaria a dorit să intre în proces de partea iniţiatorilor. Din cauza aceastei decizii a guvernului României, s-au ivit tensiuni în cadrul coaliţiei de guvernare (UDMR pe vremea aceea a făcut parte din guvernul condus de Victor Ponta), iar Kelemen Hunor a demisionat din funcţia de vicepremier şi ministru al culturii.
În 3 februarie 2017, Tribunalul UE a desfiinţat decizia Comisiei Europene, după care Comisia a decis că înregistrează parţial iniţiativa civică, în sensul de a păstra nouă măsuri din cele 11 câte au fost iniţial.
Imediat, România a sesizat Tribunalul UE, solicitând anularea deciziei Comisiei. România afirmă printre altele că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a concluzionat că propunerile de acte juridice nu se aflau „în mod vădit în afara” sferei de competență a Comisiei în ceea ce privește prezentarea unei propuneri de act și că motivarea deciziei Comisiei este insuficientă.
Prin hotărârea din 24 septembrie 2019, Tribunalul UE a respins acțiunea introdusă de România împotriva Comisiei.
În ianuarie 2021, Comisia Europeană a refuzat toate propunerile din Inițiativa cetățenească privind minoritățile. În cursul anului 2021, organizatorii au atacat decizia Comisiei Europene la CJUE.
