Pe aceeași temă
A fi est-european reprezinta, fara indoiala, o condamnare prealabila, iar faptul de a te fi nascut in acea parte gresita a Europei, un delict care nu poate fi trecut atat de usor cu vederea." Surprinde oare aceasta judecata provocatoare a eseistului Karl-Markus Gauss(1) cauza pentru care atat de multi tineri si specialisti romani se exileaza in sistemele occidentale de invatamant si cercetare?
Progresul stiintific si tehnologic este promovat de catre elite
Romanilor le place sa se laude cu numarul mare al tinerilor supradotati. Avem, intr-adevar, campioni internationali la matematica, fizica, chimie, informatica sau limbi straine; majoritatea acestor tineri alege insa sa nu-si urmeze vocatia in tara noastra. Nici istoria nu ne mai ajuta. Din pacate, in prezent, ca si in secolele trecute, specialistii romani au contributii originale la stiinta si cultura globala, in special dupa ce se integreaza in sistemele de cercetare occidentale (T. Vuia, H. Coanda sau G.E. Palade sunt doar cateva exemple). Lipsa unui mediu propice educarii, formarii profesionale si cercetarii, pe de o parte, si a stimulentelor materiale, pe de alta parte, justifica exodul de creiere care ar fi adus o valoare adaugata mult mai importanta dezvoltarii societatii romanesti decat marea parte a restului populatiei. Economia contemporana a cunoasterii impune, mai mult ca oricand, capitalizarea acestor talente - lectie atat de bine insusita de tarile dezvoltate.
Sa nu confundam elitele cu calitatea invatamantului romanesc
Un sistem educational si de formare continua competitiv este acela capabil sa dezvolte resursa umana prin contributia sa la promovarea abilitatilor, a creativitatii, a inteligentei, a discernamantului, a initiativei, a originalitatii, a admiratiei lucide fata de valoare, precum si la corectarea carentelor de comportament civic vizibile in spatiul public romanesc.
Sistemele de evaluare europene ne arunca insa la periferia performantelor educationale si inovative. Inregistram o singura exceptie, de ordin pur cantitativ: ponderea populatiei între 25 si 64 ani avand cel putin studii secundare si superioare este mai mare decat in multe alte tari europene. Totusi, doar 10% dintre romanii de peste 25 de ani au studii superioare incheiate, reprezentand jumatate din nivelul mediu al celor 25 de tari europene (22%) si aproximativ o treime din cel al SUA (28%).
Apoi, nu trebuie sa ignoram faptul ca, pe langa forta de munca bine pregatita, piata europeana impune standarde ridicate de mobilitate, flexibilitate si reconversie in munca. Inclinatia romanilor spre formare profesionala continua sa fie ingrijoratoare - doar 3 persoane din 200 participa la astfel de cursuri, fata de o medie europeana de 20 de persoane.
Daca adaugam analizei noastre si factori de ordin calitativ, cum ar fi, de exemplu, performanta universitatilor romanesti, conturam o perspectiva si mai sumbra. Nici o universitate din spatiul romanesc nu intra in topul Shanghai al celor mai performante 500 universitati din lume. Cehia, Polonia si Ungaria sunt prezente in clasament, in vreme ce Romania ramane complet exclusa. Estimarile Asociatiei Ad-Astra a cercetatorilor romani puncteaza situatia de criza in care ne aflam: "chiar si cele mai bune universitati din Romania ar trebui sa isi creasca scorul obtinut de cel putin 2 ori pentru a intra in primele 500 de universitati din lume".
Iata doar cateva dintre exemplele care evidentiaza decalajele ce ne despart de Uniunea Europeana. Ele se traduc, evident, in performante economice mai scazute. Nu trebuie sa ne surprinda, asadar, ca:
- capacitatea de inovare a economiei romanesti se situeaza la putin peste o treime din nivelul mediu european (conform Raportului anual al Comisiei Europene: European Innovation Scoreboard, 2005);
- angajatii nostri in servicii high-tech reprezinta 1,4% din totalul fortei de munca angajate, fata de 3,3% în UE-25;
- exportam produse high-tech in proportie de doar 3% din totalul exporturilor, fata de 18% în UE-25;
- capacitatea noastra de inovare se situeaza la o treime din media europeana;
- suntem incapabili sa ne capitalizam proprietatea intelectuala - numarul de brevete, marci noi sau desene si modele industriale noi inregistrate la nivel comunitar in ultimii ani este infima.
Avem de rezolvat probleme grave legate de: subfinantare, slaba calitate a actului educational, absenta unei descentralizari reale a sistemului de educatie, lipsa unui corp de manageri aferent, cumulul irational de ore al multor cadre universitare, stabilirea prioritatilor nationale de alocare a fondurilor in functie de competente si de nevoile pietei, garantarea egalitatii de sanse pentru cei din mediul rural, insuficienta informare si educare a populatiei cu privire la rolul învatarii continue.
5% din PIB pentru educatie in anul 2006
Subfinantarea cronica a educatiei a avut timp de 15 ani drept argumente principale nivelul scazut de dezvoltare si necesitatea alocarii fondurilor publice pentru restructurarea economiei. Adevarul consta insa in lipsa unei viziuni strategice reale, care a sacrificat generatii intregi si care a amputat potentialul de dezvoltare a resursei umane si a unui sistem de invatamant competitiv, lasandu-l pe mana hazardului. Efectele se resimt in special in cazul invatamantului primar si secundar, unde investitia publica pentru un elev raportata la produsul intern brut pe cap de locuitor se situa la 54%, respectiv 57% din cheltuielile celor mai dezvoltate 15 state europene, in anul 2004 (sursa: World Development Indicators, septembrie 2006). Decalajele se diminueaza semnificativ in cazul invatamantului superior (la 90%, în 2004), dar se accentueaza teribil in cazul cheltuielilor publice orientate spre cercetare (32% din media UE-25).
Dupa cea de-a patra rectificare bugetara ce va avea loc in luna octombrie a anului curent, sistemul de invatamant va beneficia pentru prima data in anii postdecembristi de fonduri publice de circa 5% din PIB (in prezent cele 860 milioane de euro reprezinta 4,75% din PIB, fata de 3,9% cu un an inainte). Sistemul national de cercetare, dezvoltare si inovare va beneficia de dublarea fondurilor publice in anul curent fata de 2005, dar va continua sa se situeze la un nivel derizoriu raportat la PIB: 0,38% in anul 2006.
Nu putem vorbi insa de modernizare sau de calitatea procesului educational fara o alocare eficienta a resurselor in sistem. Ma refer aici in special la adecvarea curriculei la cerintele pietei muncii, la finantarea unui numar restrans de universitati (cele capabile sa promoveze activitati de cercetare care sa le propulseze în topul 500 al celor mai puternice universitati din lume), la salarizarea personalului in functie de competente si performante reale si la dezvoltarea infrastructurii necesare derularii unui proces eficient de învatare la toate nivelurile si în toate regiunile tarii.
Castigul salarial mediu net in invatamant este inferior celui din administratia publica, dar a depasit media pe ansamblul economiei cu circa 10%. Decalajele care persista intre profesorii si asistentii universitari raman inca inexplicabile. Revigorarea calitativa a corpului profesoral nu poate sa se declanseze fara existenta unui pachet viabil de stimulente pentru tinerii cu adevarat merituosi.
Nu se poate dezvolta o economie a cunoasterii competitiva fara a rezolva problema fracturii dintre comunitatea de afaceri si cea din educatie si cercetare. Sistemul nostru de invatamant ar trebui proiectat in functie de noile realitati ale ofertei europene de pe piata muncii - cum ar fi modificarea rolului profesiilor si evolutia calificarilor -, precum si de scaderea populatiei scolare cu pana la 20% pana in 2012. Din nefericire, acest sistem promoveaza inca discipline pentru care nu exista pretendenti si/sau cereri ale economiei. Fara coordonarea cerintelor pietei cu oferta pentru formare initiala si continua, tot mai multe locuri de munca vor ramane neocupate.
Cultura generala ar trebui dublata de o cultura practica, de specialitate si antreprenoriala. Un veritabil dialog nu poate fi purtat decat pe o piata a ideilor si a culturii de specialitate. Din pacate, in Romania a fost si ramane suverana piata ideilor si a culturii generale, temeinic institutionalizata, dar care nu raspunde cerintelor pietei europene. Crearea unui sistem de invatamant tip retea cu mai multe centre de excelenta, sustinute si consacrate in spatiul public romanesc pe baza unor criterii de selectie impersonale si eficiente, ar trebui sa se afle la baza peisajului educational romanesc.
Interventia Fondului Social European
Fondul Social European (FSE) va urmari in Romania, intre 2007 si 2013, un scop dublu.
Pe de o parte, modernizarea procesului de educatie - masurile se vor concentra asupra reconfigurarii programei de invatamant, pregatirii cadrelor didactice si facilitarii tranzitiei de la scoala la locul de munca. Ele vor face obiectivul unor investitii ale FSE de circa 988 milioane de euro. Necesarul de cofinantare al Romaniei se va ridica la circa 332 milioane de euro.
Pe de alta parte, sprijinirea intreprinderilor in ceea ce priveste flexibilitatea organizarii muncii si reconcilierea vietii profesionale cu viata de familie - pentru conectarea invatarii permanente cu piata muncii, alocarile FSE sunt de aproximativ 860 milioane de euro. La nivel national, efortul bugetar va fi dedicat finantarii institutiei de implementare - Agentia Nationala pentru Programe Comunitare in Domeniul Educatiei si Formarii Profesionale, intr-un cuantum de circa 15 milioane de euro pentru urmatorii 7 ani.
Cum orientam mediul rural spre aria europeana a invatamantului?
Lumea rurala romaneasca ramane spatiul cel mai greu de mobilizat in vederea schimbarilor necesare integrarii. Intr-o Uniune Europeana in care doar 5% din populatia activa lucreaza in agricultura, Romania este obligata sa-si construiasca propriile politici de educare a unei parti semnificative a populatiei tributare agriculturii traditionale.
In acest sens, Programul de modernizare a invatamantului profesional si tehnic (cu o valoare de 266,5 milioane de euro) se adreseaza si mediului rural. Multi tineri parasesc insa scoala fara a avea calificarile necesare, iar decalajele de instructie sunt greu de recuperat pentru a se putea integra pe piata muncii.
Pentru reducerea abandonului scolar a fost promovata Reforma educatiei timpurii cu componente dedicate categoriilor dezavantajate. Avand un buget de aproape 20 milioane de euro, ea se focalizeaza pe romi, pe copiii din scolile speciale integrati in scolile de masa si pe cei din grupurile dezavantajate socio-economic.
De asemenea, in scopul atragerii tinerilor de varsta scolara in sistemul educational sunt asigurate servicii de transport al elevilor din zonele izolate la unitatile scolare, urmarindu-se si asigurarea standardelor europene de igiena si sanatate în acestea. Valoarea proiectelor finantate depaseste 15 milioane de euro.
Concluzii
E dificil, daca nu imposibil de estimat, in momentul de fata, impactul real al masurilor enumerate mai sus. Pe langa faptul ca ele sunt fragmentare si panseaza afectiunile vizibile ale unui bolnav de cancer, cateva aspecte sunt cum nu se poate mai clare:
- dezbaterile publice se soldeaza cu solutii concrete, chiar daca polemicile iau forma "certurilor intelectualilor" cu privire la universalizarea standardelor academice;
- decalajele calitative si competitive fata de Uniunea Europeana sunt mari si pot fi recuperate numai prin culegerea acestor solutii si includerea lor in actiuni concertate si coerente ale autoritatilor publice centrale;
- implicarea comunitatilor locale este absolut vitala in demararea proiectelor; o strategie nationala oricat de ingenioasa prin viziune, obiective si planuri de actiune nu poate avea o finalitate caracterizata prin eficienta decat daca se muleaza pe particularitatile regionale;
- sprijinul mediului de afaceri se poate dovedi hotarator;
- rezultatele vor fi vizibile pe termen lung si presupun o schimbare radicala a mentalitatii romanilor in favoarea învatarii permanente.
Realist vorbind, e greu de crezut ca stoparea exodului tinerilor talentati va avea loc vreodata. Cel putin, însa, problema nu se va mai pune în termenii acelei "condamnari prealabile" amintite de Karl-Markus Gauss.
1. In lucrarea tradusa de curand si in Romania: Europeni care se sting, Humanitas, 2006.
