Pe aceeași temă
WWF, un ONG foarte activ în acțiunile de conservare a pădurilor îi cerea președintelui să nu promulge noul Cod Silvic pentru că în fapt este încurajată în continuare dispariția arborilor din păduri: „Nu rezolvă problema combaterii tăierilor ilegale. Este o simplă cosmetizare, nu o reformă reală a politicilor forestiere naționale”, scria WWF, într-o scrisoare transmisă președintelui, în urmă cu o săptămână.
Potrivit actului normativ adoptat de Parlament și promulgat de președinte, furtul de arbori intră sub incidenţa penală indiferent de prejudiciu. De asemenea, tirurile sau camioanele cu care sunt transportaţi arborii tăiaţi ilegal vor putea fi confiscate, iar tăierile la ras vor fi interzise în rezervaţiile naturale. O altă prevedere a legii spune că avizul de transport va deveni obligatoriu şi pentru rumeguş, biomasă, coaja arborilor şi orice rest de lemn.
„În spatele unor cuvinte și tehnici legislative meșteșugite, este cosmetizat și păstrat același sistem greoi și necompetitiv, compus din sarcini administrative inutile care tolerează și protejează în continuare furtul cu acte în regulă. Continuăm să „apărăm pădurile cu ciocanul de marcat”, cu un sistem de control și o birocrație excesive, care și-au demonstrat ineficiența în ultimii 30 de ani”, susțin reprezentanții World Wide Fund.
WWF i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis să nu promulge Codul Silvic și să-l retrimită Parlamentului.
Ce critici aduce WWF Codului Silvic:
Este instituit un prag (aberant) de 10 metri cubi pentru a sancționa ca infracțiune silvică transporturile materialelor lemnoase care nu sunt însoţite de documente specifice de transport din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienţei acestora. Este practic anulată eficientizarea sistemului de combatere a tăierilor ilegale și, mai mult, este vulnerabilizată securitatea personalului silvic care are atribuții de pază a pădurilor. Astfel, pentru a stabili infracțiunea, personalul de pe teren este din nou obligat să-i surprindă pe hoții de lemne în flagrant.
Se incriminează ca infracţiune silvică orice tăiere fără drept, dar nu se stabilește un prag rezonabil și nu se definește în mod clar „tăierea fără drept”. Aceste prevederi vor acționa ca un „tigru de carton”: fie vor fi inaplicabile și nu vor descuraja hoții de lemne, fie riscă să genereze abuzuri care nu vor avea alt efect decât îngreunarea activității instanțelor de judecată.
Responsabilitatea valorificării superioare a lemnului din pădurile aflate în proprietate publică este transferată sub forma unei „dorințe” pentru viitor și eșalonată într-un mod care nu este credibil. Dezvoltarea infrastructurii forestiere (aspect esențial pentru obținerea acestui deziderat) nu este susținută legal și nici nu sunt precizate responsabilități clare pentru proprietarii și administratorii de păduri.
“Supraîncărcarea” ca mod de operare nu este sancționată ca infracțiune silvică. Cantitățile declarate ce rezultă din documentele specifice de transport nu sunt conforme cu realitatea (N.B. cu luarea în considerare a unor toleranţe de măsurare rezonabile) și, totuși, ele nu sunt definite ca “recoltare ilegală” a lemnului. Este în continuare încurajată “dispariția” lemnului din pădure, neplătit și nefiscalizat. Este susținut furtul cu acte în regulă întrucât „proveniența materialelor lemnoase”, așa cum este acum definită, reprezintă doar sursa localizată de unde acestea au fost obținute/locul de recoltare și nu conține nicio referință asupra cantităților exprimate pe tipuri de materiale lemnoase.
Dezincriminează tăierea fără drept/ilegală a pădurilor din afara fondului forestier național, cu impact mai ales asupra ariilor naturale protejate. Conform Rezultatelor Inventarului Forestier Național, sunt peste 500.000 ha de păduri în afara fondului forestier național, care în prezent sunt cele mai expuse riscurilor de degradare a ecosistemelor forestiere.
