Pe aceeași temă
„Lucrăm deja intens la asta, analizăm datele, variantele, partea legală. Eu sunt aproape hotărât să convoc referendum pentru data de 26 mai, când avem alegeri europarlamentare”, a declarat Klaus Iohannis.
„Nu vreau să fac eu un referendum pentru ceva anume. Dacă fac referendum vreau să am parteneri nu numai partidele, vreau să am parteneri și societatea civilă, românii care își doresc să dea un semnal clar. De o săptămână încoace lucrăm foarte, foarte intens. I-am rugat pe cei din echipa mea să-mi propună mâine-poimâine un prim draft de agendă, care va presupune și o întâlnire cu câțiva reprezentanți foarte hotărâți din societatea civilă”, a spus Klaus Iohannis, citat de G4Media.ro.
Klaus Iohannis a anunțat și cum a ajuns la situația de a convoca referendumul.
„S-a vorbit mult despre referendum și am spus în mai multe rânduri că lucrurile trebuie evaluate din foarte multe puncte de vedere. Dorința este una, putința este alta. Eu nu am vrut să convoc un referendum doar ca să ne aflăm în treabă și să nu treacă fiindcă nu participă lumea sau nu este suficient interes. Discuția a revenit și nu a revenit întâmplător. Am primit acum nu multe săptămâni o lege spre promulgare care clarifica anumite aspecte juridice și de europarlamentare și de alte alegeri, în care psd-știi introduseseră un paragraf – „împreună cu alegerile europarlamentare nu se poate organiza nimic altceva”, nici alegeri, nici referendum. Mi s-a părut foarte suspect încât am contestat la CCR având ceva în minte pentru ce ar putea urma. CCR mi-a dat dreptate. Acea prevedere este neconstituțională și, ca atare, am început să analizez împreună cu echipa mea de la Cotroceni cum ar fi dacă aș convoca un referendum fix pentru data alegerilor europarlamentare. La început am fost relativ puțini entuziaști pentru această idee, adică eu și încă vreo doi – trei, dar am reușit să conving mai mulți pentru că trebuie să judecăm foarte bine această chestiune”, a declarat șeful statului.
Alte declarații făcute de președintele Iohannis pe această temă:
Tolerarea corupției este un fenomen legat de cultură și educație. Corupția are doi actori, unul care dă, unul care primește. Cel care dă și cel care primește au o vină comună. Faptul că nu suntem noi mai vehemenți împotriva corupției se datorează și faptului că nivelul de educație nu este optim.
Acesta este motivul pentru care am început să lucrez pe proiectul România educată. Noi avem nevoie de educație și să recunoaștem dacă un act făcut de un politician este act de lobby sau un act de corupție și așa mai departe.
Cred că pentru unii din înalții demnitari ar fi interesant să aibă contact și cu cultura. O justiție dreaptă, o luptă anticorupție este absolut necesară și pentru România.
Un referendum nu poate să producă o lege. Un referendum însă poate să exprime atitudinea nației. Și asta vreau. Îmi doresc ca națiunea română să spună clar dacă tolerează corupția și corupția care schimbă legi ca să scape sau să tragem linie și să spunem: atât.
Educația, justiția, sunt destul de rezistente dar odată ce încep să scârțâie se repară foarte greu. Avem de-a face cu o golăneală în actul de guvernare și să începem să reparăm lucrurile.
Semnale de alarmă s-au tras nenumărate. Dacă vedem puțin în interiorul țării sunt atâtea demonstrații organizate de societatea civilă și chiar de partide că unele demersuri sunt fundamental greșite.
Avem promisiuni pentru mari măsuri de infrastructură care pur și simplu nu există. După ce s-a terminat protestul s-a terminat și lucrul la autostradă. Deci butaforie. Ne facem că ne facem.
Oamenii sunt siderați de felul în care se legiferează. Vă dau un singur exemplu, OUG 114. Acest fel de a guvernare în disprețul oamenilor, în disprețul economiei reale nu poate fi nici măcar tolerat, d-apoi lăudat.
Am așa un sentiment neplăcut, de deja vu. Știm că lucrurile merg prost, vedem că merg prost și ei se duc la televizor și ne povestesc că curge lapte și miere. Eu am trăit jumătate din viața mea când mi s-a garantat că viitorul este de aur. Nu a fost, a fost negru. Eu nu mai sunt dispus să aud de la guvernanți că totul e senzațional și că noi nu înțelegem bine.
În realitate lucrurile sunt mult mai grave. Toate domeniile merg prost. Regulile democrației sunt folosite drept scuză pentru lucrurile care nu funcționează. Regulile sunt învârtite și folosite pentru a produce scuze.
Noi am câștigat alegerile, așa că, fraților, să fiți voi sănătoși, facem ce vrem. Asta se numește dictatura majorității. Asta poate veni dintr-o democrație care nu funcționează bine. Nu poți să spui eu fac ce vreau pentru că am câștigat alegerile.
Dacă ar fi să concentrez întreaga evoluție revoltătoare din ultimii doi ani aș spune că avem de-a face cu pervertirea statului și pervertirea regulilor democratice. Asta este foarte grav.
Dacă folosești puterea ca să îți speli dosarele penale, ca să alimentezi clica proprie, ca să te menții la putere, atunci undeva se pierde ceva esențial, chiar dialogul democratic.
Dacă întregul demers este puternic distorsionat spre pervertire, atunci pierde și o parte și cealaltă parte. Oameni cu bună educație din opoziție nu știu cum să reacționeze aici.
Dacă mulți într-o sală țipă ca descreierații, unul cu discurs rațional este greu de auzit.
Avem răspunderea și trebuie să reparăm lucrurile.
Nu se mai reușește demult în România cu așa ceva, vă reamintesc doar 10 august. Oameni care au demonstrat pașnic deschis și o acțiune disproporționată ale instituțiilor statului, care au făcut România de minune. De atunci în toate rapoartele suntem legați la capitolul așa nu din cauza felului în care s-a acționat în 10 august.
Paharul s-a umplut și bine au făcut magistrații că au ieșit și au început să-și spună părerea. Multe din modificările s-au făcut afectează sistemul de justiție și sunt de înțeles în adevărata dimensiune pentru cei din sistem, nu pentru cei din afară. Oamenii aceia bine au făcut că au ieșit, și judecătorii și procurorii ca să atragă atenția că este extrem de grav ce se întâmplă.
Faptul că unii puși pe funcții de conducere s-au declarat împotriva acestor manifestări mi se pare irelevant. Mai bine nu ziceau nimic. Vorba celuia, dacă tăceai filozof rămâneai.
Ei au ieșit din disperare și vor să-și arate această disperare.
Eu cred că justiția din România este independentă, magistrații sunt serioși și bine pregătiți. O clică politică care acum este la putere și mulți au dosare penale încearcă să-și subjuge justiția politic. Acum, când avem justiție independentă am face bine să o păstrăm așa. E una asalt al PSD.
Este un exemplu revoltător de incapacitate guvernamentală în domeniul sănătății publice. Noi la președinție nu putem să ne facem că nu vedem aceste probleme. Cred că noi contribuim serios la conștientizarea acestei probleme. Această chestiune a sănătății este extrem de sensibilă. Românii sunt foarte preocupați de ineficiența sistemului public de sănătate. Acest aspect este unul extrem de revoltător. Una se promite și alta se face. PSD a promis spitale regionale publice, nu cred că s-a dus ăsta (Liviu Dragnea – n.r.) la un spital public, nu?
Referitor la afirmațiile Oanei Bogdan, membră în conducerea PLUS, despre renunțarea la proprietatea privată: Am trăit o bună parte din viața mea într-o societate în care proprietatea nu a fost garantată. Refuz abordări de tip iliescian că proprietatea este un moft. Proprietatea nu este un moft. Statul trebuie să garanteze proprietatea în tot ce înseamnă garantare.
Regretul meu din primul mandat este că n-am avut noroc să am guvernul cu care să lucrez. Guvernul Cioloș a fost o soluție de interimat, atipică, nepolitică. Pentru ce a fost numit, guvernul a făcut, a administrat România rezonabil de bine. Dar un guvern trebuie să guverneze, să administreze, să creeze legislația aferentă politicilor. Nu avea cum să facă mai mult. Și asta îmi doresc pentru al doilea mandat. De ce să mă voteze? Valorile mele, baza de valori, sunt ok: stat de drept, integrare europeană, relație transatlantică, echitate, dezvoltare. În măsura în care voi găsi o guvernare, știu cum să abordez probleme, știu cum se pune în practică un proiect.
