Pe aceeași temă
În pofida controverselor de dinaintea votului, José Manuel Barroso a fost reales, miercuri 16 septembrie, pentru un al doilea mandat de 5 ani, în fruntea CE, cu o majoritate absolută. El a obţinut 382 de voturi favorabile, 219 împotrivă şi 117 abţineri. La scrutin au participa 718 eurodeputaţi, din totalul de 736.
Imediat după ce a fost confirmată alegerea sa, Barroso a mulţumit eurparlamentarilor pentru „enorma încredere“ pe care i-au acordat-o şi a declarat că, la rândul său, se va angaja pentrua a lucra pentru o „Europă puternică, liberă şi solidară“.
Barroso a fost singurul candidat de pe listă şi a fost susţinut de majoritatea şefilor de stat şi de guverne din cele 27 de state membre, arată Le Soir.
Scorul pe care l-a obţinut îl face să evite un al doilea scrutin, conform Tratatului de la Lisabona, dacă acesta va intra în vigoare. Conform acestui tratat, este necesară o majoritate absolută. Însă, ca acest tratat să intre în vigoare, mai e nevoie de votul Irlandei (care va avea loc prin referendum pe data de 2 octombrie), de ratificarea din partea Poloniei, Cehiei şi Germaniei.
Prin votul de azi, Barroso nu a atins numărul de voturi favorabile pe care le-a avut la alegerea sa din 2004, când a obţinut 413 voturi, şi nici numărul voturilor obţinute de predecesorul său, Romano Prodi, în 1999, în număr de 392.
José Emanuel Barroso a avut cea mai mare susţinere din partea popularilor, care reprezintă cea mai mare formaţiune din Parlamentul European, având 265 de deputaţi.
Cei care s-au opus în mod evident alegerii lui Barroso sunt socialiştii, formaţiune care numără 184 de deputaţi. În cele din urmă, socialiştii s-au decis să se abţină. Preşedintele socialiştilor din PE, Martin Schulz a explicat, marţi seara, cu o zi înainte de alegeri, această atitudine ca fiind o „concesie“ din partea formaţiunii sale.
32 de parlamentari din partea euroscepticilor anunţaseră că vor vota împotrivă, ca şi verzii, care numără 55 de deputaţi, şi stânga radicală, cu 35 de deputaţi.
Surpriza a venit din partea conservatorilor eurospectici care l-au susţinut pe Barroso şi care reprezintă un grup aparte în PE.
În primul său mandat, Barroso a fost ţinta numeroaselor critici. Adversarii săi l-au acuzat că este prea mult de partea statelor mari europene şi nu a apărat suficient interesele generale europene.
Stânga îl acuză de reacţia prea tărzie în combaterea crizei financiare şi pentru faptul că a refuzat mult timp să acţioneze în scopul unei reglementări financiare, considerându-l pe Barroso ca fiind de convingeri prea liberale în ceea ce priveşte politica economică europeană.
