Pe aceeași temă
Intr-o postare pe contul sau de Facebook, scriitorul Mircea Cartarescu a afirmat ca teroristii care au atacat redactia ziarului Charlie Hebdo trebuie condamnati fara nicio rezerva. Cartarescu considera ca discutiile despre limitarile auto-impuse ale libertatii de opinie si expresie, care au avut loc in acest context, nu au fost altceva decat niste concesii facute criminalilor.
"Ma adaug si eu, cu toata modestia, celor care au sustinut ca atentatorii din Paris nu au nici un fel de scuza, nici in privinta prezentei caricaturilor 'blasfematoare' in sine, nici in privinta calitatii lor ca opere artistice, nici in privinta bunului sau prostului lor gust. Ma despart de cei care au gasit oportun sa discute acum, cat inca nu s-au racit tevile armelor, despre limitarile auto-impuse ale libertatii de opinie si expresie, despre ce se poate si ce nu se poate persifla, despre ce poate aparea in presa si ce nu. Cred ca, in contextul in care ne aflam, asemenea concesii facute criminalilor au fost indecente", scrie cunoscutul scriitor Mircea Cartarescu.
Andrei Plesu: Sunt lucruri de care e bine să nu te atingi cu atâta nonşalanţă
Andrei Plesu, a declarat acum cateva zile, in legatura cu atentatele de la Paris, ca discutia despre limitele libertatii de expresie este una extrem de complicata dar ar trebui sa existe totusi niste limite interioare care sa produca un comportament normal: "Discuţia despre libertatea de expresie nu o putem tranşa noi acum, ar trebui ca oamenii de specialitate să se ocupe de asta, fără isterii şi fără ideologizare. Ar trebui gândit dacă se poate sau nu legifera o limită. Eu cred că orice pe lumea asta, orice act al omului trebuie să-şi impună nişte limite, fiindcă altfel înnebunim. Da, trebuie văzut şi care e limita caricaturii. Dacă eu mă decid mâine să fac o caricatură în care mama prietenului meu apare într-o postură dizgraţioasă, nu-i frumos. Nu zic că trebuie interzis, dar ar trebui să existe o cenzură interioară, care să dicteze un comportament normal.
Până unde poate merge libertatea unei caricaturi nu ştiu. Eu sunt la fel de enervat când văd texte literare, piese de teatru sau caricaturi care fac glumiţe pe socoteala lui Iisus sau a lui Moise sau a cultelor indiene, pe cât sunt de enervat când văd caricaturi care se distrează bătându-şi joc de profetul Mahomed. Sunt lucruri de care e bine să nu te atingi cu atâta nonşalanţă. Nonşalanţa e o formă de nesimţire până la urmă şi nesimţirea trebuie să-şi găsească o anumită limită.
Ceea ce însă sunt sigur e că atunci când ştii că pe lume există asemenea fanatici, e lipsit de înţelepciune să îi provoci, jucându-te cu simbolurile lor, ca şi cum ai juca popice. Libertatea de expresie nu e libertatea să-ţi pui poalele-n cap şi să-ţi baţi joc de alţii. Există limite, care ţin şi de civilizaţie şi de cultură şi de bună cuviinţă şi de civilizaţie interioară, până la urmă. Aşa, putem să luăm peste picior orice, cu riscurile care, iată, apar. Eu nu spun că e normal să reacţionezi cu gloanţe la bezmeticeala unor oameni care se distrează pe socoteala unor tradiţii, dar nici nu-i normal să tratezi cu atâta frivolitate lucruri care adună în jurul lor respectul şi viaţa spirituală a unor întregi comunităţi."
Cristian Tudor Popescu: Prezența a cinci milioane de musulmani în Franța nu a fost luată în considerare de către cei care au publicat caricaturile
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a comentat si el atentatele de la Paris considerand ca problema de baza in aceasta situatie a fost faptul ca publicatia care a publicat caricaturile nu a luat in considerare prezența a cinci milioane de musulmani în Franța:
"Problema profundă din spatele acestui eveniment este faptul că prezența a cinci milioane de musulmani în Franța nu a fost luată în considerare de către cei care au publicat aceste caricaturi. Cei mai mulți musulmani sunt veniți legal în Franța, a fost un gest asumat al Franței și altor țări europene să permită imigrarea unei mase mari de musulmani.
Faptul că s-au încăpățânat cei de la Charlie Hebdo, în ciuda avertismentelor primite de la Ministerul de Interne francez și de la președintele Franței – din câte am înțeles, au fost rugați insistent să se abțină de la publicarea acestor, la urma urmelor, prostii agresive, unele dintre acele caricaturi nu au nicio legătură cu umorul și nu cred că se diminua calitatea jurnalismului francez și mondial, dacă nu apăreau lucrurile acelea, de pildă o copertă pe care să scrie „Le Coran c'est de la merde”. Astea sunt de-a dreptul provocări pe care Charlie Hebdo și le-a asumat într-un scop după părerea mea foarte clar, mărirea tirajului, audiență și în ultimă instanță bani. Acolo nu au fost niște nobile principii. Este vorba de o presă tabloidă, o presă foarte agresivă", a spus jurnalistul.
