Noile proiecte ale legilor justiției, considerate „retrograde” de asociațiile magistraților

Noile proiecte ale „legilor justiției”, publicate joia trecută de Ministerul Justiției, sunt practic actualele legi în vigoare, cu unele modificări, fiind cu totul diferite față de variantele prezentate și asumate în fața Comisiei Europene, acuză mai multe asociații din sistemul judiciar.

Este vorba despre Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, Asociația Mișcarea Pentru Apărarea Statutului Procurorilor și Asociația Inițiativa Pentru Justiție.

”Este pur și simplu de neînțeles de ce mai este necesară adoptarea acestor proiecte, în forma propusă. Deși Guvernul României s-a angajat să asigure armonizarea legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea Justiţiei în acord cu principiile din instrumentele internaţionale ratificate de România, precum şi cu luarea în considerare a tuturor recomandărilor formulate în cadrul mecanismelor europene (MCV, GRECO, Comisia de la Veneţia, Raportul CE privind statul de drept) şi ale deciziilor CCR, „legile justiţiei” publicate la 21 iulie 2022 mențin aceleași dispoziții retrograde și blochează orice fel de reformă”, arată cele trei asociații în comunicatul citat.

Magistrații arată că principiul cooperării loiale, prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, ”este încălcat de ministrul justiției, partenerii europeni fiind înșelați fără niciun fel de reținere într-un joc insidios și interminabil”.

”În ciuda angajamentelor luate în fața Comisiei Europene, se mențin aproape toate modificările nocive criticate de organismele internaționale în ultimii ani: concursurile de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și în funcții de execuție la curțile de apel, tribunale și parchetele de pe lângă acestea (fiind și singura formă de promovare permisă prin lege până la 31 decembrie 2025) nu au caracter meritocratic și rămân sub controlul total al Secției pentru judecători a CSM, Inspecția Judiciară este minor cosmetizată, rolul Institutului Național al Magistraturii, prin Consiliul Științific, în numirea inspectorilor este înlăturat total, libertatea de exprimare a magistraților este grav afectată, fiind menținută obligația de abținere de la „manifestarea sau exprimarea defăimătoare în raport cu celelalte puteri ale statului”, iar funcționarea CSM în esență în secții încalcă arhitectura constituțională a acestei autorități colegiale, în care Plenul este forma de organizare adecvată”, mai susțin cele trei asociații de magistrați.

Organizațiile arată că ”foarte straniu este că eliminarea tuturor acestor aspecte a fost considerată esențială pentru independența justiției în proiectele publicate de Ministerul Justiției, reprezentat prin actualul ministru, la 30 septembrie 2020 și la 22 iunie 2022, și revizuirea lor a fost asumată fără rezerve în fața Comisiei Europene, iar prin noul proiect din 21 iulie 2022 modificările necesare sunt abandonate fără niciun fel de explicație, nemenţionându-se, în mod transparent, cine a propus noile prevederi, în condițiile în care, în luna iunie 2022, Ministerul Justiţiei a anunțat că nu redeschide dezbaterea publică asupra proiectelor”.

În plus, asociațiile arată că au fost introduse reglementări care asigură posibilitatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a infirma motivat toate măsurile și soluțiile adoptate de procuror (inclusiv de procurorii DNA/DIICOT), prevederi de natură a încălca obligațiile asumate de România prin Actul de aderare la Uniunea Europeană de a asigura independența DNA. ”De facto, prin aceste proiecte, se compromit toate progresele făcute de România în lupta anticorupţie şi împotriva crimei organizate şi se încearcă controlarea activităţii celor două parchete specializate de factorul politic, prin intermediul Procurorului General al României, care este numit eminamente politic”, potrivit sursei citate.

Comunicatul celor trei organizații:

Noile proiecte ale ”legilor justiției”, publicate la 21 iulie 2022 de Ministerul Justiției,[1] sunt practic actualele legi în vigoare, cu unele modificări, fiind cu totul diferite față de variantele prezentate și asumate în fața Comisiei Europene.

Este pur și simplu de neînțeles de ce mai este necesară adoptarea acestor proiecte, în forma propusă. Deși Guvernul României s-a angajat să asigure armonizarea legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea Justiţiei în acord cu principiile din instrumentele internaţionale ratificate de România, precum şi cu luarea în considerare a tuturor recomandărilor formulate în cadrul mecanismelor europene (MCV, GRECO, Comisia de la Veneţia, Raportul CE privind statul de drept) şi ale deciziilor CCR, „legile justiţiei” publicate la 21 iulie 2022 mențin aceleași dispoziții retrograde și blochează orice fel de reformă.

Astfel, principiul cooperării loiale, prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, este încălcat de ministrul justiției, partenerii europeni fiind înșelați fără niciun fel de reținere într-un joc insidios și interminabil. Din acest principiu rezultă că statele membre ale UE sunt ținute să ia toate măsurile necesare pentru a garanta aplicabilitatea și eficacitatea dreptului Uniunii, precum și să elimine consecințele ilicite ale unei încălcări a acestui drept, și că o astfel de obligație revine, în cadrul competențelor sale, fiecărui organ al statului membru în cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 decembrie 2020, Comisia/Slovenia (Arhivele BCE), C‑316/19].

În ciuda angajamentelor luate în fața Comisiei Europene, se mențin aproape toate modificările nocive criticate de organismele internaționale în ultimii ani: concursurile de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și în funcții de execuție la curțile de apel, tribunale și parchetele de pe lângă acestea (fiind și singura formă de promovare permisă prin lege până la 31 decembrie 2025) nu au caracter meritocratic și rămân sub controlul total al Secției pentru judecători a CSM, Inspecția Judiciară este minor cosmetizată, rolul Institutului Național al Magistraturii, prin Consiliul Științific, în numirea inspectorilor este înlăturat total, libertatea de exprimare a magistraților este grav afectată, fiind menținută obligația de abținere de la „manifestarea sau exprimarea defăimătoare în raport cu celelalte puteri ale statului”, iar funcționarea CSM în esență în secții încalcă arhitectura constituțională a acestei autorități colegiale, în care Plenul este forma de organizare adecvată.

Foarte straniu este că eliminarea tuturor acestor aspecte a fost considerată esențială pentru independența justiției în proiectele publicate de Ministerul Justiției, reprezentat prin actualul ministru, la 30 septembrie 2020 și la 22 iunie 2022, și revizuirea lor a fost asumată fără rezerve în fața Comisiei Europene, iar prin noul proiect din 21 iulie 2022 modificările necesare sunt abandonate fără niciun fel de explicație, nemenţionându-se, în mod transparent, cine a propus noile prevederi, în condițiile în care, în luna iunie 2022, Ministerul Justiţiei a anunțat că nu redeschide dezbaterea publică asupra proiectelor.

De asemenea, au fost introduse reglementări care asigură posibilitatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a infirma motivat toate măsurile și soluțiile adoptate de procuror (inclusiv de procurorii DNA/DIICOT), prevederi de natură a încălca obligațiile asumate de România prin Actul de aderare la Uniunea Europeană de a asigura independența DNA. De facto, prin aceste proiecte, se compromit toate progresele făcute de România în lupta anticorupţie şi împotriva crimei organizate şi se încearcă controlarea activităţii celor două parchete specializate de factorul politic, prin intermediul Procurorului General al României, care este numit eminamente politic.

Se elimină ocuparea prin concurs a funcţiei de vicepreşedinte de instanță/adjunct al prim procurorului parchetului, ceea ce constituie un regres, prin această normă urmărindu-se crearea unei dependenţe a celor care ocupă funcţii manageriale în instanţe/parchete faţă de Secţia de judecători/procurori şi de preşedintele instanţei/conducătorul parchetului, care își va propune adjuncții. Se configurează astfel un sistem clientelar înăuntrul magistraturii, ceea ce este inacceptabil, deoarece pune în pericol însăşi independenţa sistemului judiciar.

În plus, într-o perioadă în care sunt vacante peste 1000 de posturi de judecător și procuror, se propune mărirea perioadei de școlarizare la Institutul Național al Magistraturii de la 2 ani la 3 ani, propunere care nu are la bază niciun studiu de impact, nicio analiză de nevoi si nicio evaluare a situației personalului din sistemul judiciar. Mărirea perioadei de școlarizare va conduce la cronicizarea deficitului de personal și la un dezechilibru pe termen mediu pentru instanțele și parchetele de grad superior prin corelare cu vechimea necesară pentru promovare.

În acest context, rămâne evidentă dorința puterii executive de a crea un sistem judiciar în care puterea de decizie este deținută de majoritatea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, de conducerea Ministerului Public și de președinții de instanțe, cu caracter discreționar și cu ignorarea participării colegiale la luarea deciziilor de interes.

Practic, prin aceste legi, sistemul judiciar cunoaşte un regres inacceptabil, independenţa sa fiind în mod serios pusă în pericol, deși garanțiile de independență privind judecătorii asigurate la momentul aderării la Uniunea Europeană ar fi trebuit să rămână intangibile ulterior aderării, astfel cum CJUE a stabilit deja prin Hotărârea din 20 aprilie 2021, pronunțată în cauza Repubblika, C‑896/19.