Ovidiu Vântu către Sebastian Ghiţă: „Pe cuvântul meu că am vrut să îţi administrez lecţia maximă“

Managerul Realitatea TV, Sebastian Ghiţă, a oferit Hotnews spre publicare o înregistrare audio a unei discuţii în care Sorin Ovidiu Vântu îl ameninţă cu moartea. Sebastian Ghiţă susţine că înregistrarea este autentică şi că discuţia a avut loc pe data de 2 aprilie 2011.

HotNews.ro a publicat atât înregistrarea audio, un fragment care durează puţin peste 2 minute, cât şi tanscrierea ei.

Iată transcrierea fragmentului audio, preluată de pe HotNews.ro.

„- Chiar pe şleau, pe şleau. Îţi jur că n-am nimic de înregistrare, nimic.
- Nici eu.
- Tocmai că am venit cu o maşină care nu e monitorizată de ăştia de la SRI.
- Da vorbim corect noi doi, fără să vă lăsaţi pe ei.
- Discutăm acuma ca între doi băieţi. Un golan bătrân şi unu tânăr. Eu ţi-am dat două lecţii. Te-ai bazat pe forţă, ţi-am arătat că mă piş pe forţa ta, mă piş pe tine cu forţa. Lasă să-ţi zic cu golan şi cu alea. Tu vii dintr-o lume, totuşi, o lume cinstită, ordonată, civilizată. Ai tăi au fost ok.
- Da
- Eu vin dintr-o mahala ţigănească. Vin din pârnaie, din contrabandă cu de ăştia. Asta e o lume... Eu am făcut eforturi disperate să nu mă dau în fapt de unde vin şi cine sunt. Prietenu tău Măgureanu îţi poate confirma că mi-a dat ok-ul să împuşc racheţii care vor să (nu se înţelege un fragment) pe teritoriul României.
- Nu-l cunosc
- Şi că am împuşcat sute nu zeci.
- L-am văzut doar odată, la ziua lui...
- Şi când spun împuşcat mă refer la propriu. Aici discut clar. Nu mă tem că ai ceva pe tine. Mă doare în...
- Nu, nu.
- Ba mă doare în p.... Acum discutăm doar între noi. Deci pe chestii de forţă şi de ţigani... Am condus..., deci ascultă-mă cu atenţie, ca să ştii şi tu. Toată reţeau de bulibaşi din România lucra pentru mine. Toată. Pe timpul certificatelor de proprietate. Înainte lucrau pentru (nu se înţelege ce spune) agenţi industriali. Riscau 25 de ani sau glonţul. Furau din fabrici, macarale, alea, alea şi duceau la italieni. Adică tu nu ştii despre mine nimic, decât legendele făcute de proşti. Ca tine, la modul cel serios, am îngropat prin dealurile de pe acolo din Moldova, am îngropat la propriu.
- E a treia oară...
- Iniţial, pe cuvântul meu, am vrut să îţi administrez lecţia maximă...
- Să mă îngropaţi?
- Şi să dau o lecţie tuturor care îndrăznesc...
- Să mă îngropaţi?
- Bă, puştiule, aşa ceva nu înseamnă teritoriu interzis. Face parte din arsenalul de lucru când sunt supărat sau când am un interes mare de apărat. Eu nu glumesc cu astea.
- Da.
- Am gândit după aceea că ai venit cu inima deschisă. Fii atent aici. Ţi-au şuierat gloanţele pe la urechi. Mă refer la propriu. Când ai vorbit de moarte, ţi-am spus să nu vorbeşti de ce nu ştii. Bătrâne...
- La propriu m-am gândit.
- Eu nu.
- Ai venit cu inima deschisă, iniţial, într-adevăr...“