Papa Francisc: Colonizările ideologice disprețuiesc valoarea vieții, a căsătoriei și a familiei

Laurentiu Gheorghe | 02.06.2019

Papa Francisc a spus, duminică, pe Câmpia Libertății de la Blaj, în fața a peste 100.000 de persoane, că în aceste ținuturi este cunoscută suferința oamenilor din perioada regimului comunist.

Pe aceeași temă

În discursul susținut pe Câmpia Libertății de la Blaj, după ceremonia de beatificare a șapte episcopi greco-catolici care au murit în închisorile comuniste, Suveranul Pontif a evocat curajul celor șapte episcopi martiri, numiți de acum "fericiți", de a accepta cruzimi de tot felul în loc să renege Biserica.

A fost discursul cu cea mai puternică tentă socială și chiar politică, papa Francisc vorbind de noile curente care sunt la modă și pe care le denumește încercări de colonizare ideologice cărora trebuie să le opunem tradițiile noastre creștine. Să-i apărăm de copii și pe tineri de aceste noi ideologii, ei fiind categoriile aflate la mare risc a îndemnat Papa Francisc.

"Voi ați suferit din cauza discursurilor și acțiunilor bazate pe discreditare”, a spus Suveranul Pontif. De asemenea, el i-a îndemnat pe oameni la păstrarea credinței și la luptă împotriva unor "noi ideologii care, într-un mod subtil, încearcă să se impună şi să-i dezrădăcineze pe oameni din cele mai bogate tradiţii ale lor culturale şi religioase".

De asemenea, Papa i-a îndemnat pe oameni să fie "mărturisitori ai libertății și ai milostivirii, făcând să prevaleze fraternitatea și dialogul asupra diviziunilor, încrementând fraternitatea de sânge, care își găsește originea în perioada de suferință în care creștinii, divizați în decursul istoriei, s-au descoperit a fi mai apropiați și mai solidari".

Discursul integral susținut de Papa Francisc:

”OMELIA Sfântului Părinte: Dumnezeiasca Liturghie Greco-catolică “Învăţătorule, cine a păcătuit, că s-a născut orb, el sau părinţii lui ! (In 9,2). Această întrebare, pe care discipolii i-o adresează lui Isus, provoacă o serie de reacţii şi de acţiuni care vor însoţi toată pagina evanghelică şi punând în evidenţă ceea ce cu adevărat orbeşte inima omului.

Isus, ca şi discipolii său, îl vede pe orbul din naştere, este capabil să-l recunoască şi să-l pună în centru. După ce a declarat că orbirea sa nu era rodul păcatului, amestecă praful pământului cu saliva sa şi îi unge ochii; apoi îi porunceşte să se spele în apa Siloe. După ce s-a spălat, orbul îşi recapătă vederea. Este interesant să remarcăm faptul că minunea este relatată doar în două versete, toate celelalte îndreptând atenţia nu spre orbul vindecat, ci spre discuţiile care se nasc de aici.

Se pare că viaţa sa şi în mod special vindecarea sa devin un fapt banal, anecdotic sau motiv de controversă, chiar de iritare şi de neplăcere.

Orbul vindecat este mai întâi luat la întrebări de mulţimea nedumerită, apoi de farisei; aceştia îl interoghează şi pe părinţii săi. Pun la îndoială identitatea omului vindecat, apoi neagă acţiunea lui Dumnezeu, invocând drept scuză faptul că Dumnezeu nu acţionează în zi de sâmbătă; ajung până acolo încât pun la îndolială că acel om s-ar fi născut orb.

Toată această scenă şi toate discuţiile fac să se întrevadă cât este de greu să se înţeleagă acţiunile şi priorităţile lui Isus, care îl pune în centru pe acela care trăia la periferie, mai ales atunci când unul gândeşte că primatul îl deţine <sâmbăta> şi nu iubirea Tatălui, care vrea să-i mântuiască pe toţi oamenii (cf. I Tim 2,4); orbul trebuia să convieţuiască nu numai cu propria-I orbire, dar şi cu orbirea acelor care îl înconjurau.

Astfel sunt împotrivirile şi ostilităţile care se nasc în inima omului atunci când în centru, în loc să fie persoanele, sunt puse interesele particulare, etichetele, teoriile, abstracţiile şi ideologiile, care, pe unde trec, nu fac altceva decât să orbească totul şi pe toţi.

În schimb, logica Domnului este diferită: departe de a se ascunde, în lipsa de acţiune sau în abstracţie ideologică, caută persoana, cu chipul său, cu rănile sale şi cu istoria sa. Îi vine în întâmpinare şi nu se lasă înşelat de discursuri ce nu sunt în măsură să dea întâietate şi să pună în centru ceea ce este important cu adevărat.

Aceste ţinuturi cunosc bine ceea ce înseamnă suferinţa oamenilor atunci când greutatea ideologiei sau regimului este mai puternică decât viaţa şi se pune deasupra a toate, ca normă a vieţii înseşi şi a credinţei persoanelor, când capacitatea de decizie, libertatea şi spaţiul pentru creativitate este redus şi de-a dreptul eliminate (cf. Enc. Laudato si, 108).

Voi aţi suferit din cauza discursurilor şi acţiunilor bazate pe discreditare, care duceau până la expulzarea şi distrugerea aceluia care nu putea să se apere şi reduceau la tăcere vocile disonante. Îi avem în minte, în mod deosebit, pe cei şapte Episcopi Greco-catolici pe care am avut bucuria să-i proclam Fericiţi.

În faţa persecuţiei aprige din partea regimului, ei au dat dovadă de o credință și de o iubire pentru poporul lor. Cu mare curaj și tărie interioară au acceptat să fie supuși la o dură detenție și la tot felul de cruzimi, decât să renege apartenența la iubita lor biserică.

Acești Păstori, martiri ai credinței, au recâștigat și au lăsat poporului român o prețioasă moștenire pe are o putem sintetiza în două cuvinte libertate și milostivenie.

Gândidu-mă la libertate, nu pot să nu remarc faptul că celebrăm această Dumnezeiască Liturghie pe Câmpia Libertății. Acest loc semnificativ evocă unirea Poporului dumneavoastră care s-a realizat în divinitatea exprimărilor religioase: aceste lucru constituie un patrimoniu spiritual care îmbogățește și caracterizează cultura și identitatea națională română.

Noii Fericiți au suferit și și-au sacrificat viața, opunându-se unui sistem ideologic tiran și coercitiv în ceea ce privește drepturile fundamentale ale persoanei umane.

În aceea perioadă de tristă amintire, viața comunității catolice era pusă la grea încercare de regimul dictatorial și ateu: toți episcopii și mulți credincioși ai Bisericii Greco Catolice și ai Bisericii Catolice de Rit Latin au fost prigoniți și condamnați la închisoare.

Un alt aspect al moștenirii spirituale a noilor Fericiți este milostivenia. Tenacitatea în a profesa fidelitatea lui Cristos era însoțită în ei de o dispoziție la martiriu fără cuvinte de ură pentru prigonitori, față de care au demonstrat o blândețe considerabilă.

Este grăitor ceea ce a declanșat în timpul închisorii Episcopul Iuliu Hossu: <Dumnezeu ne-a trimis în acest întuneric al suferinței pentru ca să dăruim iertarea și a ne ruga pentru convertirea tuturor>. Aceste cuvinte sunt simbolul și sinteza atitudinii cu care acești Fericiți în perioada de încercare au sprijinit poporul lor în a continua să mărturisească credința fără să se răzbune și fără să cedeze.

Această atitudine de milostivire faţă de torționari este un mesaj profetic, deoarece se prezintă astăzi ca o invitație făcută tututor să învingem ranchiuna prin caritate și iertare, trăind în mod coerent și curajos credința creștină.

Dragi frați și surori, chiar și astăzi reapar noi ideologii care, într-un mod subtil, încearcă să se impună și să-i dezrădăcineze, pe oameni din cele mai bogate tradiții ale lor culturale și religioase.

Colonizările ideologice disprețuiesc valoarea persoanei a vieții, a căsătoriei, și a familiei și dăunează prin propuneri distrugătoare, atee, ca și cele din trecut, în mod deosebit tinerilor noștri și copiilor, lăsându-i fără rădăcini din care să poată crește.

Sunt voci care, semănând teamă și diviziune, vor să șteargă și să îngroape cea mai prețioasă moștenire pe care ținuturi au văzut-o născându-se. Mai gândesc, de exemplu, la edictul de la Turda, din 1586, care sancționa orice fel de radicalism, promovând un act de toleranță religioasă, fiind unul dintre primele cazuri din Europa de acest tip.

Aș dori să vă încurajez să duceți lumina Evangheliei la contemporanii noștri și să continuați să luptați ca acești fericiți împotriva acestor noi ideologii care apar.

Să fiți mărturisitori ai libertății și ai milostivirii, făcând să prevaleze fraternitatea și dialogul asupra diviziunilor, încrementând frăția de sânge, care își găsește originea în perioada de suferință în care creștinii, divizați în decursul istoriei, s-au descoperit a fi mai apropiați și mai solidari. Să vă însoțească pe drumul vostru ocrotirea maternă a Preacuratei Fecioare Maria și mijlocirea noilor Fericiți”.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22