Revista 22

Pe aceeași temă

La alegerile prezidenţiale din Franţa, care au loc în două tururi de scrutin, la 22 aprilie şi 6 mai, electoratul poate opta între 9 candidaţi, prezentaţi de AFP si Agerpres: Nicolas Sarkozy, François Hollande, Marine Le Pen, Jean-Luc Mélenchon, François Bayrou, Eva Joly, Nathalie Arthaud, Nicolas Dupont-Aignan, Jacques Cheminade.

Cetăţenii din Franta se vor prezenta duminică, 22 aprilie, la urne pentru cel de-al zecelea scrutin prezidenţial al celei de a Cincea Republici, care va permite alegerea preşedintelui ţării pentru un mandat de cinci ani.

Cine sunt "marii" candidati:

Preşedintele în exerciţiu

Nicolas Sarkozy, în vârstă de 57 de ani, fiul unui imigrant ungur şi avocat ca formare, a fost ales în 2007 cu 53% din voturi, cu promisiunea unei 'rupturi' de politica de atunci a ţării. Acum, vine la testul realegerii cu eticheta preşedintelui cel mai lipsit de popularitate şi cu un bilanţ considerat negativ de o majoritate a francezilor, care îi reproşează stilul de guvernare, 'cadourile pentru cei bogaţi' şi extinderea sărăciei.

Dreapta clasică rămâne însă grupată în jurul candidatului ei, căruia continuă să-i elogieze energia şi statutul internaţional dobândite pe parcursul crizelor economice şi financiare din 2008 şi 2011.

Campania sa s-a bazat în cea mai mare parte pe teme specifice dreptei, cu securitatea, imigraţia şi islamul pe primele locuri, cu scopul atragerii unui electoral potenţial sedus de extrema-dreaptă.

Sondajele nu îi sunt favorabile, înaintea primului tur. Dacă în primul tur ar ieşi aproximativ la egalitate cu rivalul său François Hollande sau ar fi depăşit cu puţin de acesta - amândoi situându-se în jur de 28%-27% -, în al doilea tur, potrivit sondajelor, ar fi învins la o diferenţă considerabilă - 54%-46%.

Favoritul

François Hollande, socialist reformist şi considerat moderat, care are ambiţia de a se prezenta drept un preşedinte "normal" ca stil de guvernare, a condus timp de 11 ani Partidul Socialist, principala formaţiune a stângii, şi şi-a cultivat o imagine liniştitoare de unificator. Înaltul funcţionar de 57 de ani, deputat şi ales local din Correze /centrul Franţei/, se prezintă drept candidatul unei 'stângi serioase care nu va dezamăgi'.

Susţine obiectivele de reducere a deficitului public pentru care pledează şi dreapta, promite o reformă fiscală care să aducă mai multă egalitate şi vrea să încurajeze relansarea creşterii în Europa. Dreapta critică lipsa sa de experienţă guvernamentală, întrucât nu a ocupat nicio funcţie la nivel ministerial, iar unii îi reproşează o incapacitate de a tranşa în probleme delicate.

Fosta sa parteneră Segolene Royal a fost candidata Partidului Socialist la alegerile din 2007, când a fost învinsă de Sarkozy.

Moştenitoarea

Marine Le Pen, în vârstă de 43 de ani, candidează pentru prima oară la preşedinţie. A moştenit de la tatăl ei Jean-Marie Le Pen, fondatorul Frontului naţional, frâiele unui partid de extrema dreaptă şi vrea să reediteze performanţa acestuia din 2002, când a ajuns în al doilea tur al prezidenţialelor.

Deşi nu are acelaşi talent oratoric ca tatăl său, a contribuit la 'dediabolizarea' acestui partid, evitând derapajele rasiste şi antisemite.

Sondajele indică faptul că al doilea tur i-ar fi inaccesibil şi că luptă pentru locul al treilea cu Jean-Luc Mélenchon /între 13% şi 16%/.

Tribunul

Jean-Luc Mélenchon, de 60 de ani, este fenomenul actualei campanii. Fost ministru şi senator socialist aliat cu comuniştii, Mélenchon vrea să 'reorganizeze stânga' întorcând spatele liberalismului şi Europei pieţelor.

Orator strălucit, a abandonat amfiteatrele folosite prin tradiţie de partide în favoarea spaţiilor deschise, reuşind să reunească zeci de mii de partizani în Piaţa Bastiliei din Paris sau pe plajă la Marsilia /sud-est/.

Succesul de care s-a bucurat în sondaje îl deranjează pe Hollande, arătând că există un electorat care nu se mulţumeşte cu realismul economic al socialiştilor.

Centristul

François Bayrou, de 60 de ani, se prezintă pentru a treia oară la alegerile prezidenţiale, cu un program centrist şi proeuropean. Fost profesor, acest provincial tenace şi solitar, în prezent deputat, a obţinut 18% din voturi la alegerile din 2007. Continuă să creadă în destinul său şi vrea să-i convingă pe francezi că divizarea dreapta-stânga, profund înrădăcinată în viaţa politică, duce ţara în impas.

Primul care a evocat, în 2007, riscurile legate de explozia datoriei, Bayrou apără în prezent 'Made in France', în faţa delocalizărilor şi dezindustrializării, temă care s-a impus în campanie.

Deşi se situează la numai 10% în sondajele de opinie, este foarte curtat atât de dreapta, cât şi de stânga în vederea celui de-al doilea tur.

"Micii" candidaţi

Eva Joly, de 68 de ani, fost magistrat anticorupţie, apără culorile ecologiei politice, într-un scrutin care nu a fost niciodată favorabil acestui curent. Originară din Norvegia, eurodeputata cu ochelari roşii ori verzi nu reuşeşte să se impună nici în propria tabără şi sondajele nu-i acordă mai mult de 3% din intenţiile de vot.

Nathalie Arthaud, de 42 de ani, profesoară, şi Philippe Poutou, de 45 de ani, muncitor, reprezintă cele două partide troţkiste rivale, Lupta Muncitorească şi Noul partid anticapitalist, care promovează soluţii asemănătoare - interzicerea disponibilizărilor şi o mai bună diviziune a muncii cu participarea tuturor şi cu creşterea salariilor, dar şi exproprierea băncilor. Sondajele le dau în jur de 1%.

Nicolas Dupont-Aignan, de 51 de ani, deputat de dreapta, afirmă că se inspiră din gaullism şi suveranism şi pledează pentru ieşirea Franţei din zona euro. Doreşte să reprezinte un 'patriotism liniştit' care să-i seducă pe cei care s-au săturat de dreapta clasică, dar şi de Frontul naţional, însă nu este prea cunoscut şi nu este creditat decât cu 2% din intenţiile de vot.

Jacques Cheminade, de 70 de ani, apropiat al miliardarului şi polemistului american Lyndon LaRouche, combate 'oligarhiile' mondiale şi finanţele internaţionale. Acuzat de unii că este adept al teoriei complotului, a rămas 'decanul de vârstă' al scrutinului, iar personalitatea şi partidul său continuă să creeze controverse

Principalele propuneri ale candidaţilor "mari"

Nicolas Sarkozy (dreapta)

Economie: echilibrarea conturilor publice până în 2016, creşterea TVA-ului de la 19,6% la 21,2%, în vederea finanţării scăderilor de cheltuieli ale patronatelor pentru a stimula competitivitatea industriei, impozitarea 'exilaţilor' fiscali, interzicerea primelor în caz de concediere ale angajaţilor unei întreprinderi ('parachutes dores'), continuarea unei măsuri care prevede ca postul unuia din doi funcţionari publici care se pensionează să fie desfiinţat.
Societate: înjumătăţirea numărului de imigranţi legali (la 100.000) şi înăsprirea condiţiilor pentru reîntregirea familiei, consolidarea politicii penale cu privire la minori şi a arsenalului pentru lupta împotriva apologiei terorismului, etichetarea cărnii în funcţie de modul de sacrificare, reforma formării profesionale.
Instituţii: includerea în Constituţie a obiectivului de revenire la echilibrul finanţelor publice (regula de aur), introducerea unei 'doze' de reprezentare proporţională la legislative, scăderea cu aproximativ 10% a numărului de parlamentari.
Politica externă: revizuirea acordurilor Schengen în vederea consolidării controlului la frontiere şi adoptarea unui set legislativ care să stipuleze acordarea contractelor publice întreprinderilor care produc pe teritoriul european ("Buy European Act"), retragerea trupelor franceze din Afganistan până la sfârşitul lui 2013.

Francois Hollande (socialist)

Economie: reducerea deficitului public în vederea atingerii unui echilibru la sfârşitul lui 2017, scăderea costurilor muncii printr-un nou transfer către impozite, reformă fiscală cu o tranşă de 75% pentru veniturile care depăşesc un milion de euro pe an, mărirea impozitului pe avere pentru cei bogaţi, taxarea patrimoniului 'exilaţilor' fiscali, eliminarea unor 'nişe fiscale' de 29 d emiliarde de euro.
Societate: crearea a 60.000 de locuri de muncă în educaţie în cinci ani, acordarea dreptului la căsătorie şi adopţie pentru cuplurile homosexuale, o revenire parţială la pensionarea la vârsta de 60 de ani, scăderea numărului de noi imigranţi (fără un obiectiv cuantificat), asistenţă medicală în vederea unui sfârşit de viaţă demn, reducerea ponderii energiei nucleare de la 75% la 50% până în 2025.
Instituţii: acordarea dreptului de vot la alegerile locale pentru cetăţenii UE, introducerea reprezentării proporţionale în legislative, reducerea cu 30% a salariului preşedintelui şi miniştrilor.
Politica externă: renegocierea tratatului bugetar european în vederea adăugării unor măsuri favorabile creşterii economice, retragerea trupelor franceze din Afganistan până la sfârşitul lui 2012.

Jean-Luc Melenchon (stânga radicală)

Economie: reacordarea puterii băncilor şi pieţelor financiare împotriva delocalizării şi speculării, eliminarea "scutului" fiscal care limitează impozitarea celor bogaţi, impozitarea veniturilor financiare şi ale întreprinderilor, controlul asupra fluxurilor de capital la frontierele UE, creşterea salariului brut minim la 1.700 de euro pe lună, stabilirea unui venit maxim de 360.000 de euro pe an.
Societate: regularizarea situaţiei persoanelor fără documente, dublarea bugetului destinat cercetării, angajări în domeniul educaţiei.
Instituţii: convocarea unei Adunări Constituante, a VI-a Republică parlamentară, reprezentare proporţională la toate alegerile.
Politică externă: referendum asupra proiectului de tratat bugetar, refacerea statutului şi misiunilor BCE, care trebuie să împrumute statele la dobânzi mici, în mod direct, retragerea trupelor franceze din Afganistan şi a Franţei din NATO.

Marine Le Pen (extremă dreapta)

Economie: atingerea echilibrului bugetar în 2018, ieşirea din zona euro şi reintroducerea francului, monetizarea datoriei publice, care ar determina Banca Franţei să tipărească bani şi să se substituie pieţelor pentru a împrumuta statul.
Societate: reducerea la 10.000 a numărului anual de intrări de imigranţi în Franţa, eliminarea reîntregirii familiei şi a dreptului de a obţine cetăţenia franceză în baza naşterii pe teritoriul francez, expulzarea sistematică a imigranţilor ilegali, responsabilitatea penală a minorilor cu vârsta de peste 13 ani, interzicerea 'semnelor ostentative' religioase utilizatorilor serviciilor publice, prioritate acordată francezilor pentru accesul la locurile de muncă şi la ajutoarele sociale, referendum asupra pedepsei capitale.
Instituţii: ieşirea din UE, revenirea la frontierele naţionale, retragerea imediată a forţelor prezente în Afganistan.

Fracois Bayrou (centru)

Economie: stabilirea unui echilibru bugetar în 2016, creşterea TVA-ului cu un procent din 2012, reformă fiscală care include impozitarea veniturilor mari, scăderea scutirilor fiscale, crearea unui 'comisariat pentru strategii de producţie', scăderea constrângerilor impuse întreprinderilor, introducerea unei etichete 'made in France', crearea unui contract de muncă unic.
Societate: controlul asupra fluxurilor migratorii, fără un obiectiv cuantificat, dezvoltarea uceniciei şi alternanţei, un contract de muncă unic, votarea în 2012 a unei legi privind egalitatea între bărbaţi şi femei, lupta împotriva traficului de arme, energie regenerabilă în pondere de 40% în 2030, crearea unei 'uniuni civile' pentru persoanele de acelaşi sex.
Instituţii: referendum asupra 'moralizării' vieţii publice, scăderea numărului de deputaţi, introducerea unei cote de reprezentare proporţională de 25%.
Politica externă: alegerea preşedintelui UE prin vot universal.

Practic, de luni de zile, principalele teme au fost rata şomajului şi puterea de cumpărare. În mai mică măsură - dar pentru unii candidaţi în mai mare măsură - şi imigraţia a făcut parte din dezbatere. La extreme - atât în tabăra stângii, cât şi în a dreptei - Europa este un subiect legat de problemele economice, potrivit Realitatea TV.

Franţa şi Germania au condus eforturile pentru a menţine moneda unică europeană solidă şi a menţine unitatea Europei.

Atât Sarkozy, cât şi Hollande, sunt proeuropeni convinşi, însă, dacă vreunul dintre ei va fi nevoit să se orienteze pe extrema-stângă sau extrema-dreaptă pentru a-l ajuta în al doilea tur de scrutin, atunci ar putea apărea surprize.

De altfel, Hollande a declarat miercuri că nu va susţine pactul de guvernanţă fiscală a UE, dacă acesta nu va promova creşterea economică.

Scrutinul din Franţa este al nouălea care se derulează prin sufragiu universal direct. Preşedintele Franţei este ales pentru un mandat de cinci ani, prin scrutin uninominal majoritar, în două tururi. După revizuirea Constituţiei, în 23 iulie 2008, o persoană este limitată la două mandate consecutive de preşedinte.

Primul tur de scrutin se va termina duminică, 22 aprilie 2012, la 21 ora Parisului, pentru a evita ca alegătorii din străinătate să fie influenţaţi de sondajele la ieşirea de la urne din capitală. Un candidat câştigă alegerile atunci când are majoritate absolută. Astfel, dacă niciun candidat nu obţine mai mult de 50% din sufragiile exprimate în primul tur, primii doi clasaţi vor intra în al doilea tur, în 6 mai.

Rezultatele celui mai recent sondaj al institutului CSA, citat de publicaţia germană Der Spiegel, arata ca preşedintele Nicolas Sarkozy nu va obţine, in primul tur de scrutin, decât 24% din voturi - cu 5% mai puţin decât candidatul socialist Francois Hollande.

Conform sondajului, pe locul trei s-ar putea situa liderul partidului de extremă dreaptă Front National, Marine Le Pen, urmată de candidatul extremei stângi, Jean-Luc Melenchon, cu 15%, şi politicianul de centru Francois Bayrou, cu 10%.

În turul doi, o confruntare dintre Hollande şi Sarkozy se va solda, conform sondajului citat, cu o victorie răsunătoare a socialistului, preferat de 58% dintre francezi.

Campania lui Sarkozy, numită de The Independent „plină de energie, dar eratică", nu a dat roadele dorite. Dacă iniţial poziţionarea preşedintelui drept luptător împotriva imigraţiei ilegale şi a terorismului islamist l-a propulsat pe acesta în vârful sondajelor de opinie, în ultimele săptămâni alegătorii de dreapta s-au reorientat către Marine Le Pen.