Dezbaterea Ponta- Iohannis,
Marea Improvizatie.
Smecherul vs. Nepregatitul

A fost cea mai slaba dezbatere dintre toate cele organizate in acesti 25 de ani, o mostra de improvizatie. Nu am aflat nimic despre pozitia candidatilor in chestiunile esentiale ale momentului sau despre viziunea lor despre viitorul Romaniei. A fost insa relevanta din punct de vedere al profilului celor doi: Ponta, acelasi personaj tupeist, smecher si arogant, venit insa cu lectiile invatate, Iohannis: sobru, serios, politicos pina la exasperare, dar autosuficient, fara replica spontana, vizibil nepregatit. Ponta a fost permanent in ofensiva, cu lovituri sub centura, agresiv, incalcind regulile (oricum fragile) ale unui dialog civilizat, incercind sa-si aduca adversarul in zona detaliului cifrelor care il avantajau prin insasi functia ocupata. Iohannis a ratat momente-cheie, se replia cu greutate, nu a intrat insa in jocul adversarului, dar nici nu l-a lovit in atit de multele puncte vulnerabile pe care Ponta le are, s-a limitat la a puncta  de citeva ori cu eleganta. In linii generale, Smecherul vs. Nepregatitul. Asta doar la prima vedere, caci la a doua fiecare si-a consolidat imaginea de pina acum. Probabil optiunile de vot ale celor doua tabere nu s-au mutat, dar nici nu a fost atras electorat nou. Pentru Iohannis asta era insa vital, dezbaterile nu sunt pentru fani, care oricum te iarta, iti gasesc circumstante atenuante si te voteaza, sunt pentru nehotariri. Emisiunea in sine, ca format si moderare, a avut citeva momente grotesti- episodul Lavinia Sandru si finalul, unde Rares Bogdan a dat masura lipsei de deontologie si a fair-play-ului, invitind unul dintre candidati, Ponta, sa mai ramina in platou pentru a continua dezbaterea.

1. Ponta, tupeistul cu lectia bine invatata

In prima parte a emisiunii am vazut un Ponta stresat, nervos, vizbil incordat si excesiv de agresiv si nepoliticos, controlindu-se cu greu. A venit insa tapetat cu documente, legi si cifre, incercind sa demonstreze ca adverarul este incompetent si habarnist. Era pe terenul lui si invatase bine lectia. Strategia era clara, intrebari de genul “citi pensionari sunt in Romania”, citi romani traiesc in Italia”, “care este punctul de TVA” etc, aveau exact acest scop. Pentru a-si duce adversarul in derizoiu repeta mereu “vorbe”, “lozinci”, “hai nu stiti nimic”, “va spun eu”. L-a bombardat pe Iohannis cu un tir de intrebari, majoritatea fara nicio legatura cu functia prezidentiala, a lovit sub centura (pensia soacrei, ofensele aduse nevestei etc) si a reusit sa intoarca in favoarea sa zonele in care era vulnerabil- votul din diaspora si coruptia.

Era de neoprit, vorbea de unul singur, taia discursul interlocutorului (l-a intrerupt pe Iohannis de 30 de ori in prima parte a emisiunii), ironiza grosier, punea la punct. Dovedea, una peste alta, exercitiul studiourilor TV si al emisiunilor in care nimeni nu-l contreaza. A folosit informatii false (vezi Gandul care a facut analiza minciunilor lui Ponta) si a atacat la persoana. Nu a ezitat sa jigneasca si sa introduca accentele nationaliste si etnice.

“Noi nu suntem slugile dvs aici prin Romania (...) Nu sunteti vreun stapan de sclavi (...)Sa fiti ala de la mine din birou, cuminte (...) Aveti o atitudine de mosier cu toti romanii”

Intrebarea care se pune este daca Ponta a cistigat ceva din aceasta dezbatere. La prima vedere da, pentru ca a lasat senzatia (pentru electoratul sau) ca a dominat si stie despre ce vorbeste. Pe de alta parte, intreaga prestatie i-a consolidat renumele de smecher, ceea ce nu-i va aduce electorat suplimentar din rindul nehotaritilor, care asteapta altceva. Aparent nu ar avea mare nevoie de voturi suplimentare pentru ca poate aduna de la aliatii sai- Tariceanu, Melescanu, Vadim, Dan Diaconescu. Sondajele arata insa ca doar jumatate din electoratul acestora il va vota in turul doi. Deci, chiar si teoretic, are tot interesul sa-si marasca bazinul electoral cu cei din zona indecisilor. Desi l-a surclasat pe Iohannis in ce priveste informatiile si spontaneitatea replicilor, pe fond nu a facut decit sa-si contureze si mai apasat profilul de pina acum.

2. Iohannis, seriosul nepregatit

Rigid, sobru si fara sa abdice de la civilizatia si rigoarea unui dialog, Iohannis a fost consecvent cu el insusi. Nu a iesit din propriul tipar, confirmind si inselind in acelasi timp asteptarile propriului public. Era previzil ca nu va face fata nemarginitului tupeu al lui Ponta (in afara de Basescu si Antonescu chiar nu stiu alte personaje politice capabile de o asemenea performanta), raspunzind in stilul romaneasc “ba pe-a ma-tii”. Nici nu ar fi fost indicat si nici Iohannis nu si-a dorit asta. A dat dovada de o surprinzatoare liniste interioara si calm. E clar un individ greu de scos din fire, pare ca pluteste deasupra lucrurilor. Nu se poate spune ca Iohannis nu a reusit deloc sa puncteze, ca a fost complet lipsit de replica sau de ironie. A avut momentele lui bune, care arata ca e capabil de sarja si adaptabilitate la situatie.

Principalul sau atu a fost insa discrepanta stilistica si de comportament fata de adversar, capacitatea de a ceda ca un gentleman in fata unui golan. Episodul in care Ponta l-a somat sa-si ceara scuze pentru niste asa-zise calomnii aparute in campanie impotriva sotiei, Daciana Sarbu, in conditiile in care sunt de notorietate mizeriile lansate de PSD si bratele sale inarmate- Antena 3 si RTV- impotriva lui Iohannis (vinzator de copii, traficant de organe de copii, taietor de pensii si salarii, casa parintilor din Germania etc), a fost epocal. Cind toata lumea stie ca ai jucat murdar, dar faci scandal ca ai primit si tu o scatoalca, faptul ca Iohannis a acceptat sa-si ceara scuze formale a fost o lectie.

Asta-i partea plina a paharului. Partea goala e mult mai mare. Dezamagirea pe care o vedem in comentariile la dezbatere se refera in primul rind la lipsa de pregatire a lui Iohannis. Si nu e vorba de cifraria sau amanuntele in care a vrut sa-l atraga Ponta, ci de putinatatea argumentelor folosite pentru a demonstra de ce PSD si candidatul sau reprezinta un pericol pentru Romania. Acest mesaj nu era pentru electoratul de dreapta, ci pentru nehotaritii de care are nevoie ca de aer. Erau mii de exemple, de cai de atac, de argumente solide care puteau fi utilizate impotriva lui Ponta. Aici a fost marea problema a lui Iohannis si a echipei sale. Vulnerabilitatile majore ale lui Ponta nu au fost speculate, acesta nu a fost lovit, civilizat, cu decenta, in stilul Iohannis, in punctele sensibile. Nu doar ca nu a existat vreo strategie, un punctaj clar, dar nici macar atunci cind avea ocazia, si, slava domnului, a avut, l-a lasat sa scape. Coruptia PSD- de la baronii arestati si urmariti penal, pina la parlamentarii in aceasi situatie-, la pomeni care dezechilibreaza bugetul la exemple de minciuni gogonate – pentru a intari imaginea de mitoman care se incetateneste in opinia publica- si pina la plagiat.

Faptul ca Iohannis a venit nepregatit si neantrenat pe temele esentiale intr-o confruntare cu Ponta ridica mari semne de intrebare. E vital pentru un candidat sa demonstreze ca poate lupta, cu arme onorabile si decente, pentru niste convingeri. Daca le are. E vital sa arate ca munceste, ca vrea functia respectiva, ca nu asteapta sa-i pice para malaiata. Or pentru asta trebuie sa te pregatesti, sa citesti, sa pierzi ore intregi pe zi, sa ajungi la performanta maxima. Parte din vina o are insa si echipa de campanie.

CITESTE SI Comentatorii pe FACEBOOK despre PRIMA DEZBATERE prezindentiala. Selectia celor mai bune texte

3. Echipa Iohannis, penibil desavirsit

Nu stiu cine face parte din staff, probabil niste nepriceputi, majoritatea de la PNL. Am dubii ca, de exemplu, Adriana Saftoiu, persoana cu mare experienta in domeniu, a fost lasata se apropie prea mult de Iohannis. In sfirsit, oricum ar fi, rezultatul este prost. Senzatia este de culme a neprofesionalismului.

Plecind de la modul lamentabil in care a fost gestionata chestiunea dezbaterilor, un sir de balbe si declaratii palide si confuze, si terminind ca aruncarea lui Iohannis intr-o dezbatere nenegociata, nepregatita, fara un format si o tematica clar stabilite.

In situatia unui candidat fara vorbele la el, fara replica si prea putin capabil de ofensiva, echipa joaca un rol decisiv. Iohannis nu avea pregatita nici macar o lista cu punctele principale de atac, cu informatiile de baza (enumerearea coruptilor din PSD s-a blocat la 3 persoane si alea scormonite prin memorie) si replicile (cuvinte-cheie) diversele subiecte obligatorii.

Vlad Petreanu si Lucian Mandruta au scris niste excelente analize, pe care Iohannis si staff-ul sau ar trebui sa le studieze cu pixul in mana.

Toata lumea face comparatii cu Traian Basescu, in special cel din 2009, la dezbaterea cu Geoana. Lasind la o parte diferenta de calibru dintre personaje, Basescu avea tone de materiale, de documentare, punctaje, muncea ore in sir pe zi, se pregatea meticulos pentru fiecare dezbatere si iesire publica. Consilierii sai din acea perioada povestesc despre enormul efort, colectiv si individual, din acea perioada. O fi si talent nativ, dar e si multa transpiratie in meseria asta de candidat.

Daca n-ai chef, nu te bagi. Daca vezi ca ai o echipa proasta, o schimbi.

4. Emisiunea, lipsa de fair-play si improvizatie

Facuta la plezneala, improvizata si fara profesionalism. Era de fapt pregatita pentru Ponta, spun ziaristii Realitatii TV, au aflat cu doar 40 de minute inainte. E o scuza, dar nu suficienta. Niste profesionisti puteau organiza un format clar si echilibrat, seturi de intrebari distincte pentru candidati. Dar mai ales trebuiau sa tina in mina emisiunea.

Rares Bogdan a scapat lucrurile de sub control inca de la inceput. Intimidat sau doar obedient fata de Ponta (desi l-a sustinut in campanie pe Iohannis), l-a lasat sa fie mitocan, sa-si intrerupa non-stop interlocutorul, sa se erijeze in moderator. Ponta a pus mai multe intrebari decit Rares Bogdan, preluind la un moment dat controlul asupra emisiunii. Jenant. A iesit un talmes-balmes fara nicio structura, complet lipsit de interes public.

Dar apogeul a fost atins in doua momente: Lavina Sandru si finalul. Doamna pesedista si udrista nu doar ca a pus o intrebare tampita si tendentioasa, dar s-a repezit si sa-i pupe mansetele lui Ponta. Cred ca dialogul Sandru- Iohannis- Ponta nu merita alte comentarii.

Lavinia Sandru: Dl Iohannis nu a fost niciodata la Chisinau si Cernauti? Nu ati fost niciodata si vreti sa fiti presedintele tuturor romanilor?

K. Iohannis: Acele localitati nu se afla pe teritoriul Romaniei, au fost candva, cu siguranta cand voi fi presedinte voi face vizite si in Chisinau si in Cernauti, am prieteni de multi ani care se trag din Cernauti si Chisinau.

L. Sandru: Pentru dl. Ponta, il rog sa dea un mesaj romanilor din Cernauti si Chisinau.

V. Ponta: Dati-mi voie sa sun un prieten.

R. Bogdan: Da, dar nu acum, peste zece minute.

V. Ponta: Dl Iohannis a fost azi cu dl Daul, eu am un prieten foarte bun, cel mai important vecin al nostru e Moldova, in ideea in care suntem un popor...

Episodul final a fost si mai ingrozitor. Putini au crezut ca ceea ce vad poate fi adevarat. Deci, se termina dezbaterea si jurnalistul Rares Bogdan anunta senin ca ea continua doar cu unul dintre candidati. Vezi doamne, asa era programat si subiectele ar fi vizat economicul si chestiuni specifice primului ministru. Iohannis i-a atras politicos atentia ca asa ceva nu se face. Degeaba, maestrul deontolog ii dadea inainte, insista, argumenta. Ponta se indesase deja mai bine in scaun, placindu-i chestia. Ce-i de ici de colo sa joci in prelungiri de unul singur? Probabil ca echipa de campanie, i-a atras atentia sa nu se preteze la un astfel de scenariu murdar, ca poate pierde buna parte din cistig. Indiferent de tipul de electorat, lipsa de fair play este penalizata. Ponta l-a salvat pe Rares Bogdan de o decredibilizare totala.

5. Presiunile Ponta&PSD vs. Ezitarile lui Iohannis si proasta gestiune a dezbaterilor

Sa recapitulam, imediat dupa primul tur Ponta si echipa lanseaza ultimativ “oferta” celor patru dezbateri, fixind televiziunile, orele, tematica. Situatia e fara precedent, niciodata pina acum nu s-a mai intimplat ca unul dintre candidati sa impuna celuilalt dezbaterile.  Nu a existat o negociere prealabila. Aranjamentul, evident facut in scopul de a-l favoriza si a-i maximiza sansele lui Ponta, prevede ca ultima dezbatere sa aiba la Antena 3, moderator Mihai Gadea, lucru complet inacceptabil din punctul de vedere al lui Iohannis. Televiziunile au facut jocul lui Ponta, spunind ulterior ca ele au trimis invitatiile.

Reactia staff-ului de campanie a lui Iohannis si a lui insusi a fost un sir de bilbaieli. In loc de o replica prompta si mereu repetata: este intolerabil ca unul dintre candidati sa-si aranjeze singur dezbaterile, inclusiv la televiziunea sa de casa, au urmat zile intregi de confuzie si declaratii palide. Propunerile echipei Iohannis- teren neutru, universitati, palatul Parlamentului- au fost respinse cu aroganta de PSD. Iohannis parea nehotarit, negocierile erau in coada de peste, PSD domina mediatic subiectul.

Punctul culminant a fost ziua de marti, cind PSD a aruncat gainile in ograda ACL cu mesajul clar “esti un las”. Nu stiu daca acest tip de presiune, combinat cu insistentele si promisiunile lui Cosmin Guse si Rares Bogdan au contribuit la decizia de a veni la Realitatea Tv. Cert este ca hotarirea participarii a fost aunutata cu 40 de minute inaintea emisiunii. O cedare inexplicabila. A parut o pripeala de la bun inceput.

Andreea Pora

Un talk-show de duzina

• De fapt, ceea ce am văzut la Realitatea TV marți seara nu are nici un fel de legătură cu ideea de dezbatere prezidențială, în accepțiunea ne-românească a termenului. Atmosfera a fost foarte aproape de ceea ce vedem la așa zisele talk show-uri autohtone, un fel de vorbărie fără reguli, cu un moderator în mare parte absent, în care cîștigă cine vorbește mai tare și-și întrerupe cît mai des poate adversarul politic (tehnică bine stăpînită la PSD, oameni ca Eugen  Nicolicea, Șerban Nicolae sau Liviu Pop fiind adevărați maeștri în materie). Cine a văzut cum se desfășoară astfel astfel de dezbateri prin alte părți, sau chiar la noi în 1996, 2004 sau 2009, știe că formatul, stabilit de comun acord de staff-urile celor doi candidați, este destul de rigid: tematică clară, pe tronsoane de emisiune, minute egale și atent măsurate pentru răspunsurile fiecăruia, cu elemente de detaliu riguros convenite: prezența sau nu a susținătorilor în studiou, aranjamentul în platou, ordinea întrebărilor, etc. Nu am văzut nimic de acest gen, deși organizatorii nu mai pridideau să se autotămîieze cum sunt ei de imparțiali și de profesioniști. Iar dincolo de asta, a o lăsa să pună întrebări pe Lavinia Șandru, al cărei soț este membru în cabinetul condus de Victor Ponta, poate fi cu greu considerată doar o dovadă de inabilitate. Sigur, în mod normal Lavinia Șandru trebuia să se recuze singură, așa cum o fac judecătorii sau oricine este implicat în discuții sau decizii în care este parte interesată. Dar dacă ea nu a facut-o televiziunea care găzduia "dezbaterea" trebuia să o facă. Ce să mai vorbim despre ideea (năstrușnică ?) de a continua discuțiile cu unul dintre candidați după ce celălalt părăsea platoul, pe motiv că e o altă emisiune !?

• Pe de altă parte, dacă e să fim drepți, restul echipei de la Realitatea TV nu i-a fost neapărat ostilă lui Klaus Iohannis în timpul întîlnirii propriu-zise dintre cei doi prezidențiabili. Ca am asistat la o improvizație, la o probă de neprofesionalism, e cu totul altceva. Ba chiar în două, trei rînduri i-au fost ridicate mingi la fileu. De exemplu atunci cînd s-a vorbit despre Ordonanța care a permis migrația masivă a primarilor, cea care l-a costat probsabil pe candidatul ACL cam 4-5 procente. Deși era vorba despre un abuz greu de conceput pentru o țară din UE, dl Iohannis a trecut extrem de ușor peste subiect. Unde mai găsești prin Europa vreun prim ministru care să decidă, în interes electoral propriu, să suspende pentru o perioadă aplicarea unei legi. Păi mîine, poimîine, poți decide să suspenzi și Legea Circulației astfel încît în ziua votului din 16 noiembrie să se poată circula și cu 150 de km la oră prin localități pentru ca alegătorii să ajungă mai repede la secțiile de votare! De parcă ne-ar fi auzit, uite că între timp au fost trimiși și studenții în minivacanță, alt subiect numai bun de abordat în discuție!  Klaus Iohannis avea la îndemînă astfel de subiecte de atac pe care putea să puncteze masiv. Nu a făcut-o. A ratat și discuția pe China. Cum să nu citezi dintr-o declarație a lui Ponta de la Beijing în care lăuda Partidul Comunist Chinez ? Cum să nu îl întrebi ce crede despre protestele pro-democrație din Hong Kong, o problemă sensibilă pentru liderii chinezi care i-ar fi creat dificultăți premierului? Și lista de rateuri majore poate continua.

• Din acest ultim punct de vedere o mare parte din vină o poartă consilierii lui Klaus Iohannis. Observație pe care o fac de altfel, între alții, și oameni cu multă experiență de televiziune precum Vlad Petreanu sau Lucian Mîndruță. Bineînțeles, nu e usor sa te bati cu un tupeist antrenat ca Ponta. Însă nu e deloc un titlu de glorie să spui că în timp ce adversarul tău venit pregătit cu notițe tu ai venit cu mîna goală. Mai ales atunci cînd știi că nu ești spontan și că, spre deosebire de tine, preopinentul tău vine la dezbatere după literalmente sute de ore petrecute pe platourile de televiziune. Pe cît era el de spontant și de experimentat pana și Traian Băsescu venea pregătit, cu documente care dădeau credibilitate vorbelor, în astfel de situații. Nu poți să nu-i dai dreptate lui Lucian Mîndruță, un suporter al lui Iohannis, atunci cînd observă că "băiatul cu ochelari s-a antrenat mai bine". "Ca orice tocilar, fără abilități native, a făcut ce face toată lumea în situația asta. A angajat niște profesioniști." .

• Mulți dintre sprijinitorii lui Iohannis cad în capcană. Ei scot în evidență faptul că lumea a putut vedea prin comparație tupeul, aroganța lui Ponta în contrast cu seriozitatea neamțului. Totul depinde de cheia în care privești dezbaterea. Pînă la urma lupta se dă pentru cei care nu știu încă cu cine să voteze. Pe indeciși.  Cine avea din start o parere proastă despre Victor Ponta evident că nu marșează la șmecheriile lui ieftine, la "fițele lui mediatice", vorba lui Andrei Pleșu. Problema nu este cine e mai credibil si mai serios, așa în general, ci ce impresie face fiecare dintre combatanți în timpul unor dezbateri. Doar asta contează. Miza sunt alegatorii nehotariti pe care Iohannis trebuia să îi aducă de partea sa. Nu cei care prețuiesc moderația și seriozitatea și care din exact acest motiv nu au deloc de gînd să-l voteze pe actualul premier. Acestor nehotărîți le spunem că Ponta este superficial (și pe bună dreptate, vezi episodul MTO), că nu se pricepe la nimic, dar marți seara el a mimat destul de abil competența, livrănd pe bandă rulantă cifre pregătite de strategii de campanie, lăsînd impresia că de fapt contracandidatul său e cel nepregătit. Pe asta au și marșat de altfel ulterior în comentarii pesediștii trimiși prin diferite studiouri de televiziune după terminarea dezbaterii. Poți fi foarte bun și competent ca persoană dar in politică nu poți reuși dacă nu cîstigi și astfel de meciuri.

• E clasic exemplul cu JFK care l-a bătut în 1960 pe Richard Nixon la televizor la impresia artistică. Iar mai aproape de zilele noastre Hillary Clinton era în 2008 cu siguranță mai competenta decît Obama dar a pierdut în primaries bătălia în percepția publică. În confruntarea politică prevalează adesea emoțiile în dauna analizei solide și pragmatice. Un sondaj efectuat înaintea turului doi al alegerilor prezidențiale din 2012 din Franța releva faptul că deși, cu un avans de peste 8 procente (!), alegătorii îl considerau mai competent pe Nicolas Sarkozy la vot îl preferau pe Hollande. E drept, ce a urmat am văzut. Acum Hollande este la o cota de încredere de sub 14 procente. Dar astfel de constatări nu au cum să țină de cald. Mai ales in Romania.

Alexandru Lazescu