Profesorul Ciuca face o paralela cu practicile staliniste, in care aveau loc "grave ingerinte in actul de justitie" si afirma ca  am asistat la un spectacol jalnic , ”totul este deconcertant. In afara oricarei ordini legale sau constitutionale”.

Postarea integrala a lui Valerius Ciuca:

”In anii '50, interpretarile juridice se faceau prin intermediul autoritatilor legale si judiciare sovietice. Astazi, aberatiile juridice sunt acreditate prin interpretari paraconstitutionale pe care nici macar C.C. nu poate sa si le asume intr-un mod decontextulist. Cu alte cuvinte, fara caz, nu exista solutie... Cine promoveaza solutia inaintea cazului, se pare, forteaza dreptul...

Ce-a fost asta? Ce-a fost acest jalnic spectacol ? Cum poti tu, Romanie, sa suporti asemenea nenorocire?

Totul este deconcertant. In afara oricarei ordini legale sau constitutionale, cineva ne povesteste despre ce-ar fi trebuit sa se intample dar nu s-a intamplat... Nici o umbra de institutie nu a fost prezenta la aceasta povestire. Institutiile s-au ascuns pentru a asculta vocea unei ectoplasme judiciare fara nici cea mai mica competenta in materie de jurisdictie. Romania nu este tara saradelor; nu ne jucam cu competentele ei institutionale si nu facem din acestea platforme de parelnice opinii. Daca cineva isi permite sa batjocoreasca acasta natie si sa relativizeze acest stat cu institutiile sale sobre si constitutionale, inseamna ca peste 20 de milioane de romani nu se regasesc pe teritoriul pe care antecesorii lor seriosi i l-au rezervat... Nici cele mai elucubrante ganduri ale noastre nu pot fi "gazde" ale acestor stupefactii. Nici unul dintre cele 20 de puncte nu are sustinere juridica sau rationala. Oricare dintre pricinile prezumtioase este obiect de judecata. Cum este posibil ca factorul politic sa-si permita a judeca? Unde s-a mai intamplat asemenea absurditate fara a fi catalogata ca grava ingerinta in actul de justitie? Justitie inainte de justitie? Unde s-a mai intamplat asta? Nici macar la prezumtiosii stalinisti... Este de-a dreptul siderant sa vad la "oameni ai institutiilor" conduita lipsita de minima initiere institutionala...

Sa te inflacarezi in fata proclamatiilor media este meritoriu. Inseamna ca sufletul tau este, inca, vibratil. Dar, sa ramai pasiv la irationalitatea pura a celor care trebuie sa intruchipeze sufletul statalitatii, este ca si cum ai fi catatonic la scena uciderii familiei tale... Iar asta nu mai este gluma...