Pe aceeași temă
„Vreau sa stiti ca nu cred nicio clipa in mentinerea unui aparat birocratic supradimensionat“ – deschizandu-si astfel alocutiunea la sedinta de guvern de sambata, 7 martie, presedintele Traian Basescu intra in contradictie nu numai cu pozitia inflexibila a sindicatelor bugetarilor, ci si cu partenerul de coalitie, PSD, care nici nu s-a mai obosit saptamana trecuta sa-si disimuleze jocul la doua capete. Sindicatelor, insa, seful statului le-a adresat indirect o chemare la realism, iar politicienilor care negociaza cu ele una la fermitate: „Avem obligatia sa gasim formula ca si cetatenii sau structurile societatii civile care reprezinta birocratia romaneasca sa fie convinse ca reforma aparatului de stat trebuie facuta“. Si aceasta pentru ca „este strigator la cer“ ca peste jumatate din cele 300.000 de locuri de munca nou create in ultimii ani sunt in aparatul de stat, ceea ce inseamna ca „pompam bani de la buget in clientela politica“.
Probabil ca abia in zilele urmatoare vor reactiona la aceste declaratii transante si liderii de sindicat, care au ocupat toata saptamana studiourile de televiziune clamandu-si „drepturile“ la sporuri si amenintand cu greve de amploare daca guvernul indrazneste sa le reduca. Dar semnificatia avertismentelor prezidentiale este mai profunda decat o simpla pozitionare intr-o runda de negocieri salariale: ceea ce a spus de fapt Traian Basescu este ca reformele promise de partidele de guvernamant au fost practic abandonate, desi toata lumea fusese de acord initial ca reformarea aparatului de stat este obligatorie. Or, guvernul, desi a anuntat indelung ca va lua masuri „dure“, nu a fost capabil de nicio masura reformatoare, iar la negocierile cu bugetarii a cedat. Mai mult, desi anuntase ferm ca ministrii care nu vor prezenta un plan de reducere cu 20% a cheltuielilor de personal la 1 martie vor avea probleme, premierul Emil Boc a fost nevoit sa mai ceara o data ministerelor sa faca economie, iar ministrul de Finante se gandeste la noi taxe. Singura masura curajoasa a fost desfiintarea Cancelariei premierului, printr-o ordonanta de urgenta adoptata saptamana trecuta, din pacate nu in virtutea unui program de reforme, ci pentru a acoperi scandalul cauzat de promovarea nepoatei si a soferului prim-ministrului pe posturi de consilier.
Constatam asadar ca, desi coalitia de guvernamant dispune de o majoritate de aproape 70%, ideala pentru realizarea unor reforme curajoase, niciunul dintre partide nu are curajul sa sustina aceste reforme. Vointa politica necesara reformelor lipseste si aceasta pentru ca PD-L si PSD nu alcatuiesc de fapt o alianta, nu guverneaza in baza unui program comun si a unor valori comune si nu au obiective comune.
Daca mai avea cineva dubii ca PSD are propria agenda, care nu include proiecte politice comune cu PD-L, probabil ca s-a convins cu prilejul intalnirii liderilor social-democrati de la Geoagiu Bai (unde a avut loc scoala de primavara a TSD) ca partidul domnului Geoana face cu PD-L exact acelasi joc pe care l-a facut cu PNL – adica urmareste doar foloasele guvernarii, fara a-si asuma si costurile, si-si promoveaza imaginea proprie in dauna partenerilor, pe care-i obliga permanent la o pozitie defensiva. Cuvantul de ordine la Geoagiu Bai a fost de altfel „trebuie sa-l batem pe Basescu“, Adrian Nastase afirmand raspicat ca PD-L „nu este un partener de incredere“ si avertizand PSD ca ar putea fi „aruncat de la guvernare“. Este greu sa citesti aceasta declaratie altfel decat ca un indemn la obstructionarea initiativelor guvernului. Este adevarat ca aceasta atitudine este sustinuta de un dusman neimpacat al presedintelui Basescu, dar el nu a fost contrazis de Mircea Geoana. Dimpotriva, presedintele PSD a vizat direct PD-L cand a afirmat ca politicile de dreapta, aplicate in Romania si in lume, sunt cauza actualei crize economice si l-a atacat direct pe Traian Basescu, decretand ca „un presedinte de dreapta nu poate sa aduca echilibru si armonie in societate“. Bine ca ne-a umplut de armonie presedintele de stanga, Ion Iliescu, cel aniversat luni de nostalgici, cand a chemat minerii la Bucuresti.
Focurile de artificii retorice lansate la Geoagiu si aparenta unitate de vederi a domnilor Nastase si Geoana erau probabil menite sa cimenteze unitatea partidului dupa ce acesta fusese nevoit, ca urmare a presiunilor europene, sa voteze in Camera Deputatilor pentru autorizarea urmaririi penale a lui Adrian Nastase. Desi 40 de deputati PSD au lipsit de la vot si toti au declarat ca dosarele DNA ar fi politice, destui pesedisti au votat probabil in favoarea solicitarii procurorilor, pentru ca altfel nu s-ar fi strans cele 158 de voturi care-l trimit pe fostul prim-ministru in bratele oamenilor lui Daniel Morar.
Indiferent care ar fi jocurile de putere subterane din PSD, caci nu trebuie sa uitam de rivalitatea Geoana–Nastase, PSD a jucat ostil, in relatiile cu PD-L, dupa cum s-a vazut si din atitudinea intransigenta a sindicalistilor, pe care-i piloteaza dintotdeauna. Este de asteptat asadar ca in campaniile electorale care urmeaza – pentru parlamentare si apoi pentru prezidentiale – pesedistii sa incurajeze din culise revendicarile sindicale, sa saboteze reformele care le nemultumesc clientela si sa adopte o retorica tot mai agresiva fata de PD-L si de presedinte.
Tinuti in sah de agresivitatea partenerilor, pedelistii au devenit retractili si nu se incumeta sa lanseze reforme pe cont propriu, de frica sa nu piarda puncte electorale. PD-L risca astfel sa rateze ocazia de a fi campionul reformelor de sistem, pentru ca nu a fost nicio clipa in ofensiva, ci numai in defensiva, si nu din cauza liberalilor din opozitie, ci a partenerilor de guvernare. La aceasta problema de convietuire politica pe care nu stie s-o rezolve se adauga cele pe care si le-a facut singur si, de asemenea, pe care nu este capabil sa le rezolve multumitor. Este vorba de situatia creata prin trimiterea in judecata a lui Costel Iancu, fostul director ANIF, vicepresedinte al PD-L Dolj si (inca) consilier judetean, al carui rechizitoriu a fost facut public saptamana trecuta de procurori cu prilejul trimiterii sale in judecata. Atrocitatile de care este acuzat „don Costel“, ilustrate cu poze cutremuratoare aparute in toata presa, nu au provocat insa o reactie corespunzatoare la varful PD-L, unde presedintele PD-L Dolj, Radu Berceanu, troneaza olimpian, fara ca partidul sa-i ceara socoteala. Tacerea vinovata a conducerii centrale a PD-L ridica serioase semne de intrebare cu privire la dependenta liderilor partidului fata de politicienii controversati din teritoriu. Faptul ca situatia este probabil aceeasi si la celelalte partide nu consoleaza pe nimeni.
Cum spuneam insa, nu suntem la momentul reformelor si al deciziilor curajoase. De altfel, singura decizie majora pe care vor fi nevoiti s-o ia PD-L si PSD va fi cea legata de contractarea unui imprumut FMI si aceasta numai si numai pentru ca-i obliga presedintele Basescu, satul sa-si asume singur deciziile neplacute si costisitoare politic. Tema sacrificiilor pe care ni le va impune FMI a fost supralicitata insa de PSD prin jelanii repetate, Mircea Geoana plangandu-se ca guvernul nu i-a evaluat din timp consecintele, de parca partidul sau nu s-ar afla el insusi la guvernare, ci ar fi in opozitie. Declaratiile liderului social-democrat ne duc cu gandul la povestea vulpii care a ajutat scorpionul sa treaca raul, doar pentru a fi intepata mortal de acesta. Intrebat de ce-i rasplateste astfel ajutorul acordat, scorpionul raspunde calm: asta mi-e firea. Ma rog, poate ca exagerez, caci PD-L nu prea se comporta ca o vulpe. Dar sigur va fi intepat mortal daca va continua sa care in spate scorpionul.
