Șora către CTP: Să mol eu!

Replica lui Șora

Dragi prieteni,

firește că nu mă supăr!

Nici nu te poți supăra pe dumnealui pentru asemenea copilării.

Mai mult decât atât: „Să mori tu?“ nu e același lucru cu „Să mori tu!“
Forma interogativă este o formă familiară și drăguță, adesea folosită de copii; uneori, în cazul celor foarte mici, cu pronunția „Să moli tu?“. Iar această formă interogativă nu înseamnă nimic altceva decât „Vorbești serios?“ sau „Pe cuvântul tău?“.
Este, așadar, o diferență – ontologică! – între cele două intonații: interogativă și exclamativă.

Deci, da, să mol eu…

Aș vrea, totuși, să precizez că ar fi fost, poate, mai util pentru publicul televiziunii Digi24 un comentariu legat de recentele plecări (?), destituiri (?) ale unor jurnaliști din redacție. Rezultă ele dintr-o nouă viziune editorială a postului?

Ar fi fost binevenit un comentariu legat de îngrijorările colegilor de la G4Media*. Sunt, oare, aceste îngrijorări întemeiate? Iată o întrebare legitimă, pe care și-o pun mulți oameni, zilele acestea, în contextul „cartelizării televiziunilor de știri“ (ca să folosesc expresia jurnalistului Dan Tăpălagă).

Pe scurt: ar fi fost, cred, mai demne de atenție aceste temeri privind evoluția postului, decât răstălmăcirea bietelor mele rânduri, amputate tocmai de ideea principală, și anume că:

orice încurajare a discursului mincinos al Puterii nu este un semn de „imparțialitate“, de „echidistanță“ jurnalistică (obligatorii într-o societate funcțională, cu reperele bine așezate și anticorpi dinamici față de orice derapaj al Puterii), ci înseamnă – de facto – complicitate. Complicitate cu jaful, cu prostia răuvoitoare, cu incompetența, cu hoția și corupția care distrug România. Încurajându-le și legitimându-le, dându-le o platformă de exprimare, devii – inevitabil – complice.

Ei bine, sunt oameni (600.000, titra chiar postul Digi24, în urmă cu doi ani) care nu au uitat pentru ce au ieșit și ies în continuare să protesteze în stradă. Sunt oameni cărora încă le pasă în ce direcție o va lua această țară. Le PASĂ în adevăratul sens al verbului, nu doar sub forma declarației pur retorice, emisă de pe un fotoliu, acasă ori într-o redacție.

Merită să ieși în stradă și să protestezi când AltăÎntrebare sau un succesor de-al acestuia dă ordonanțe pentru a-i scăpa pe hoți și a măcelări Justiția?

Merită. Căci nu poți sta indiferent în fața atacului asupra statului de drept.

Merită să te uiți la un post de televiziune care face din AltăÎntrebare un invitat respectabil, un politican credibil și… inocent?
Nu merită.

O redacție luminată ar trebui să înțeleagă, întâi de toate, că invitarea în platou a groparilor României, a celor din pricina cărora mii de oameni protestează de mai bine de doi ani în stradă, precum și poziția ghiocel în fața acestor persoane nu reprezintă un lucru anodin, mai ales în contextul tensionat, disfuncțional și viciat pe care îl trăiește, astăzi, țara. Tocmai dimpotrivă: reprezintă, așa cum aminteam anterior, o formă de complicitate cu răul aflat la putere. Mai devreme sau mai târziu, publicul inteligent și responsabil sancționează – pe bună dreptate (sau, altfel spus, pe merit!) – complicitățile și abdicările postului respectiv: pur și simplu renunțând să-i mai acorde vreo atenție și căutând în altă parte surse credibile de informare.

Știu, a venit primăvara… A ieșit soarele, au apărut și ghioceii…
Dar țara arde, oameni buni! Iar în fața borfașilor ajunși la cârma României nu poți sta ghiocel! Dacă – în mod real, cu adevărat – îți pasă.

Mihai Șora
București, 8 martie 2019

P.S. În textul meu atât de comentat, am folosit cuvântul LOCUTOR („locutor nativ“ – i.e. cel care, în principiu, înțelege fără alte explicații suplimentare ori note de subsol expresiile uzuale ale unei limbi).

Nu era vorba, așadar, de LOCUITOR, cum a spus, în repetate rânduri, domnul jurnalist.

Pentru corectitudine, „i“–ul acela abuziv merită să dispară. Ba chiar trebuie.

Am făcut, alăturat, și un desen: ca să fie și mai limpede.