Traian Basescu: Instituirea starii de urgenta in tara nu se justifica

"Starea de urgenta se defineste astfel: ansamblul de masuri exceptionale, de natura politica, economica si de ordine publica, aplicabila pe intreg teritoriul tarii sau in unele unitati administrativ-teritoriale, in urmatoarele situatii: existenta unor pericole grave sau iminente privind functionarea statului si a democratiei. Nu se pune problema", a aratat Basescu, intr-o declaratie de presa sustinuta la Palatul Cotroceni. 

 

„Bună ziua. O să încep prin a preciza că pentru Guvern prioritatea zero în acest moment este legată de sprijinul comunităţilor şi al cetăţenilor care sunt puternic afectaţi de situaţia de iarnă. Este o concluzie a discuţiilor pe care le-am avut astăzi cu partidele politice aflate la guvernare. De asemenea, mă văd nevoit să încep cu o clarificare, generată de un comunicat, dacă am înţeles bine, al Ministerului Economiei sau al altei structuri responsabilă de situaţia energetică a ţării. Vă pot asigura că nu există niciun fel de pericol ca populaţia să rămână fără energie electrică. Dacă în mod excepţional s-ar întâmpla vreo avarie la grupurile mari de la termocentrale, s-ar proceda conform unui plan dinainte stabilit de întrerupere a agenţilor economici. Este exclusă întreruperea energiei electrice pentru populaţie! Mai mult decât atât, vă pot informa că România exportă în medie 500 de megawați/oră şi probabil în perioada imediat următoare, prin hotărâre de guvern, se va stabili sistarea oricărui export până la venirea consumurilor în parametri normali şi în parametri de deplină siguranţă. Vă mai pot da o informaţie, în orele de vârf, uneori exportul ajunge şi la 1.400-1.600 de megawați. Deci, România are resurse să asigure energie electrică şi pentru populaţie şi pentru cetăţeni. Pentru deplină siguranţă însă va decide Guvernul dacă sistează exporturile sau nu. 

 

Cu privire la temele pentru care am invitat astăzi partidele la consultări, ştiţi foarte bine că este vorba de Tratatul privind stabilitatea fiscală - folosesc denumirea scurtă a acestui tratat - şi dialogul pentru revenirea opoziţiei în Parlament. În ceea ce priveşte tratatul, vreau să fie foarte clar că nu este o urgenţă a Preşedintelui. Tratatul, dacă vom decide să îl semnăm, trebuie semnat pe 1 martie, deci peste două săptămâni, şi trebuie pregătite procedurile de semnare a tratatului, ca atare, nu mai avem prea mult până să luăm o decizie, iar tratatul nu poate fi semnat fără o susţinere a partidelor parlamentare sau măcar a majorităţii parlamentare pentru acest demers. Sigur, ştiu că, în comparaţie cu situaţia oamenilor care se află în suferinţă, poate părea un subiect secundar, dar România nu mai poate întârzia procesele de luare a deciziei, dacă semnează sau nu tratatul la 1 martie 2012. Din acest punct de vedere, am discutat cu partidele politice şi propunerea pe care le-am făcut-o a fost să se semneze un protocol la nivelul tuturor partidelor parlamentare. Din câte am discutat cu partidele de opoziţie cu ocazia altor întâlniri, nu există opoziţie din acest punct de vedere, dar trebuie să avem convingerea că există măcar o majoritate parlamentară care susţine semnarea tratatului. În lipsa unui astfel de protocol, nu se poate semna tratatul la 1 martie. Sper ca în timpul cel mai scurt să fie redactat protocolul şi partidele politice care sunt de acord cu participarea noastră la Tratatul de stabilitate fiscală ca tratat interguvernamental, şi nu tratat al Uniunii, să se pronunţe, pentru ca decizia politică să poată fi luată în timp util şi comunicată în timp util la Bruxelles. 

 

În ceea ce priveşte punctul doi, legat de dialogul cu opoziţia, am propus partidelor parlamentare să înceapă negocierile care să vizeze condiţiile în care opoziţia poate reveni în Parlament. Nu fac niciun secret din a vă spune că în acest weekend am analizat şi programul de guvernare şi am analizat şi cele 15 puncte din discursul domnului Ponta. Am constatat că 7 puncte coincid. Dacă şi partidele vor vedea această coincidenţă, înseamnă că există o bază solidă de discuţie pentru eventuala revenire a opoziţiei în Parlament. 

 

Sigur, dată fiind situaţia meteo şi dificultăţile în care se află unele comunităţi, nu putea fi omis din discuţiile cu partidele din arcul guvernamental subiectul situaţiei cetăţenilor. Înainte de orice, aş vrea să mulţumesc militarilor din Jandarmerie, din Ministerul Apărării Naţionale şi de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă pentru devotamentul şi eficienţa intervenţiilor lor. De asemenea, aş vrea să mulţumesc celor de pe ambulanţe, drumarilor, care, oricât ar fi de criticaţi, au stat zile în şir cu utilajele lor mai mult sau mai puţin eficiente în viscol şi, nu în ultimul rând, am observat că în anumite comunităţi simţul civic a făcut ca grupuri de oameni, bărbaţi şi femei, mai tineri sau mai în vârstă, să acţioneze cu un adevărat spirit civic în susţinerea bătrânilor, cei care nu puteau să îşi deszăpezească uşile, geamurile sau curtea. Trebuie spus că pe de altă parte este evidentă o majoră deficienţă la nivelul de mijloc, la nivelul administraţiilor locale. Este clar că aici trebuie mai multă dăruire pentru respectarea obligaţiilor legale şi pentru a avea grijă de comunităţi. Nu pot aduce, aşa cum am menţionat şi mai înainte, niciun fel de reproş structurilor militarizate, structurilor centralizate, precum şi Ambulanţei, pentru modul cum au acţionat. Dar este evident că, între nivelul ministerelor, nivelul guvernamental şi cetăţean, administraţiile locale au fost şi depăşite şi de multe ori dezinteresate. Nu aş vrea să spun mai mult şi nu este treaba mea să fac această analiză, dar îmi este greu să cred că pe raza unei comune nu există patru tractoare care să fi fost dotate cu lame şi fără a lupta cu viscolul, dar măcar după viscol să încerce să creeze condiţiile minime de mişcare pentru comunităţile din satele aparţinătoare unei comune. E un exemplu, poate neinspirat, dar e un exemplu. În acelaşi timp este evident că România nu are dotarea necesară pe ansamblu pentru a face faţă la exigenţele populaţiei în astfel de condiţii meteo. Cred că ce am văzut în această iarnă ne arată că în acest domeniu ori trebuie făcute contracte la nivelul statului, al Administraţiei Naţionale a Drumurilor şi al consiliilor judeţene, ori trebuie găsite alte formule comerciale de cooperare cu firmele care dispun de utilajele necesare. 

 

Aş mai face o ultimă menţiune. Am primit şi scris astăzi şi am primit şi solicitarea publică a domnului preşedinte Ponta, iar astăzi am primit scris de la preşedintele Consiliului Judeţean Buzău solicitarea publică de a institui starea de urgenţă. De altfel, domnul preşedinte Ponta a şi menţionat că sunt dispuşi să vină în Parlament pentru a valida emiterea decretului de instituire a stării de urgenţă. Aş vrea să fac câteva precizări legate de acest lucru. Ştiu că se încearcă aproape cu disperare atragerea în dispute publice a Preşedintelui. Din păcate, nu am nici disponibilitatea pentru aşa ceva şi nici nu este cazul să fim în dispute într-un moment în care oamenii suferă. De aceea ţin foarte mult să precizez ce ar însemna dacă aş răspunde solicitării domnului preşedinte Ponta şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Buzău. Şi vă rog pe toţi să citiţi articolul 93 din Constituţia României şi dacă dumneavoastră faceţi acest lucru în transpunerea acestui articol eu vă voi citi articolele de lege care decurg din art. 93 din Constituţia României. La art. 3 din Legea 453/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 1 din 1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, starea de urgenţă se defineşte astfel: starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrative-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii, - deci inclusiv măsuri de ordin politic -, și aceste situaţii sunt: existenţa unor pericole grave, actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale. Este exclus, nu suntem într-o astfel de situaţie. La punctul b, iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre. Aprecierea mea este că nu suntem nici în această situaţie, cu atât mai mult cu cât, citind mai departe, constatăm că, odată instituită starea de urgenţă prin decret al Preşedintelui României, înseamnă că toate măsurile care se dispun, se dispun prin ordonanţe militare. De asemenea, unităţile militare se trec în trepte superioare de pregătire de luptă. Dacă enunţ numai aceste două lucruri şi este evident că nici Constituţia, nici legea nu se referă la o situaţie de viscol, care afectează parţial teritoriul ţării, şi nici la situaţii de iarnă. Pentru aceasta sunt celelalte situaţii, care trebuie gestionate la nivel judeţean şi la nivelul ministerelor. De aceea, nu pot să apreciez decât că ori s-a vrut o capcană în care Preşedintele să se repeadă repede cu un decret de instituire a stării de urgenţă, ceea ce ar fi însemnat ca imediat conducerile administraţiilor locale să fie preluate de militari, să se conducă prin ordonanţe militare, ori este vorba de necunoaşterea legii. Am convingerea că, mai ales după experienţele primelor zile de iarnă adevărată, iarnă grea, aş spune, în unele zone, atât administraţiile locale, cât şi administraţia centrală îşi vor creşte continuu capacitatea de a interveni în sprijinul oamenilor. Aceasta este declaraţia pe care am dorit să o fac. Vă mulţumesc mult. Vă doresc o zi bună!”