Pe aceeași temă
Dacă mai are un dram de onoare, domnul Toader ar trebui să plece rapid de la conducerea ministerului fără să mai facă valuri și un simulacru de dezbatere asupra proiectelor de legi ale justiției pe care le-a promovat, a scris Raluca Turcan pe pagina ei de Facebook.
Tudorel Toader a ratat câteva ocazii bune de a demisiona: ar fi trebuit să demisioneze a doua zi după ce și-a expus așa-zisele principii care stau la baza proiectelor sale de legi fără să publice aceste proiecte; trebuia să demisioneze îndată ce a făcut publice proiectele de lege, numai după insistențe și proteste ale magistraților și opiniei publice.
Ministrul Justiției trebuie să plece pentru că intenția principală a proiectelor sale de legi este controlul politic al justiției de către PSD. Asta s-a văzut încă din prima fază în care domnul Toader și-a prezentat verbal proiectele. S-a văzut apoi și mai clar, cu detalii și dovezi puternice, atunci când ministrul a prezentat și conținutul acestor proiecte legislative.
Tudorel Toader ar trebui să ia exemplul predecesorului său, Florin Iordache.
Ceea ce a făcut Tudorel Toader este și mai grav decât Ordonanța 13 – pentru că domnul Toader încearcă să statueze controlul politic al justiției prin legile de bază ale justiției, adică pe termen lung și cu efecte negative incomensurabile.
Oricâte artificii retorice împănate cu termeni de specialitate, oricâtă retorică doctă ar folosi domnul Toader, dumnealui nu poate să facă din alb negru și din negru alb. Lucrurile sunt cât se poate de clare și grave.
Punctul nevralgic al politizării justiției în varianta Tudorel Toader este plasarea Inspecției judiciare din subordinea CSM în subordinea directă ministrului justiției, domnul Toader. Ministrul Justiției pune hățul pe Inspecția judiciară și-l ține strâns, trăgându-și partea leului: printr-un simplu Ordin de ministru decide organizarea Inspecției judiciare, ocuparea funcțiilor de inspector-șef și adjunct, desfășurarea activității inspecției stabilită prin Regulament adoptat, repet, prin simplu Ordin de ministru! Or, dacă ministrul face regulile Inspecției cum vrea, va avea implicit control pe modul în care sunt inspectați procurorii și judecătorii. Aici este cheia controlului politic asupra magistraților.
Când a recurs la procedura Ordinului de ministru în stabilirea regulamentelor de organizare și funcționare a Inspecției judiciare, domnul Toader s-a inspirat, probabil, de la domnul Dragnea, șeful său suprem, care este celebru pentru modul cum a gestionat discreționar fondurile PNDL, la Ministerul Dezvoltării, tot prin simplu Ordin de ministru.
Următorii pași pe calea politizării justiției decurg din controlul politic asupra Inspecției judiciare. Un ministru al Justiției, numit politic si cu puternice prerogative de control prin Inspecția judiciară, capătă și prerogativa de a numi șefii principalelor Parchete. CSM va avea un rol aproape simbolic, de vreme ce nu poate refuza decât o dată propunerea venită din partea ministrului. A doua oară va fi cum dorește ministrul atotputernic în fața magistraților și aflat politic la cheremul șefilor de partid de care depinde menținerea lui în funcție.
Asta e realitatea oferită de proiectele de lege ale domnului Toader. Aici este miza lor adevărată. De asta au fost propuse – ca să le ofere lui Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu ceea ce au visat demult- controlul politic asupra Justiției.
Să fie clar, de asemenea: PNL apreciază ca utile multe din celelalte prevederi ale proiectelor de lege pe care le-a prezentat domnul Toader. Am spus-o răspicat și în textul moțiunii. Sunt utile și suntem gata să le discutăm. Dar nu în situația dată. Nu în contextul în care aceste prevederi, altminteri de luat în seamă, sunt folosite ca paravan, ca mască pentru promovarea și legiferarea controlului politic al PSD asupra Justiției!
Mai este un aspect pe care aș dori să-l punctez. Am văzut că, imediat după ce a declanșat un imens scandal cu proiectele sale de lege, domnul Tudorel Toader s-a lansat într-o campanie de imagine pe subiectul condițiilor din penitenciare. Merge ca musca la arat prin țară, vizitează penitenciare, evaluează etc.
Atâta doar că ministrul n-a făcut absolut nimic concret de când este în funcție pentru îmbunătățirea condițiilor din penitenciare. Doar vizite, promisiuni ( că va da drumul unui studiu de fezabilitate pentru construirea unui penitenciar în Prahova, că examinează perspectiva transformării unor foste cazărmi în locuri de detenție etc). Absolut nimic concret, deși subiectul este vechi și stătea în atribuțiile sale directe să-l rezolve.
În plus, cum am semnalat și în moțiune, activitatea ministrului este nedetectabilă, nu există, în privința asigurării infrastructurii necesară în justiție.
Acestea sunt, de asemenea, argumente suplimentare pentru care solicităm demisia domnului Toader din funcția de ministru al Justiției, conchide Turcan.
